Alexandra Onofrei, din Sfântu Gheorghe, admisă la doctorat în Marea Britanie

Alexandra Onofrei, originară din Sfântu Gheorghe, a primit o bursă pentru efectuarea doctoratului, în Exeter (Anglia).

Procesul de selecție nu a fost ușor, pentru această bursă concurând câteva sute de tineri. Recent, a primit vestea cea mare: aceea că a fost admisă.

 Din toamnă, Alexandra urmează să înceapă doctoratul, în domeniul antropologiei, un domeniu pe care l-a studiat și în ciclul de licență și în cel de masterat.

Iubește oamenii, iubește muzica și literatura. În 2011, tânăra și-a lansat volumul de poezii „Close up”, primul semnat de ea. De atunci, a mai compus, însă, în limba engleză, versuri pe care apoi le-a transpus pe muzică.

Despre toate acestea, Alexandra ne-a spus mai multe în cadrul unui interviu, zilele trecute, când a revenit, pentru o scurtă vacanță, acasă, în Sfântu Gheorghe.

• Bine ai revenit acasă, Alexandra! Care îți sunt cele mai dragi locuri de aici?
• Greu de spus…multe locuri îmi sunt dragi în Sfântu Gheorghe… îmi place foarte mult noul aspect al parcului central, esplanada. Îmi place și să merg la magazinele „second hand”!
• Înseamnă că ai și răbdare!
• Da, până la un punct! Și îmi mai place la piața de legume! Treceam mereu pe acolo când veneam de la școală și mă încânta varietatea de produse!
• Cât timp a trecut de când te-ai stabilit în Marea Britanie?
• Șase ani…în 2011. Am fost în Scoția, patru ani, pentru studiile de licență. După aceea, mi-am luat un an de pauză – în sensul că, după finalizarea ciclului de licență mi-am dorit să plec pentru un an, în Franța. Acolo, în Franța, am lucrat în cadrul unui program prin care muncești cinci ore pe zi, weekendurile le ai libere și în schimb ai asigurată cazarea și masa. Astfel, am călătorit puțin prin Franța, unde am lucrat, inițial la o fermă, după care  am lucrat în cadrul unei echipe care realiza un film și care avea nevoie de bucătar. A fost foarte frumos. Mi-ar plăcea să mai trec printr-o astfel de experiență.
• Păi, de ce nu? Vei finaliza curând masteratul și vei putea pleca din nou.
• Să vedem… am primit o bursă pentru doctorat, deci nu știu dacă voi mai putea repeta experiența curând.
• Până să ne vorbești despre doctorat, aș dori să ne vorbești puțin despre traseul profesional, universitar, pe care l-ai parcurs până acum. Ai absolvit studiile liceale la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Ce a urmat apoi?
• Așa este. Studiile primare și gimnaziale le-am efectuat la Liceul de Artă „Plugor Sándor” din Sfântu Gheorghe. Apoi, am urmat studiile liceale la Colegiul Național „Mihai Viteazul”. Acolo, am început la profilul „Matematică – informatică” – am fost trei ani la acel profil, iar în ultimul an de liceu m-am transferat la „Științe sociale” și mi-a plăcut foarte mult, pentru că studiam și filosofie, istorie, mai aprofundat.
• Ce te-a determinat să pleci la studii în străinătate, după absolvirea liceului?
• Încă de când eram mică îmi doream să studiez la Cambridge (Anglia) și mereu am avut impresia că pot face acest lucru. Când am ajuns la liceu, mi se părea prea aproape de mine realitatea aceea, am conștientizat că pot ajunge să studiez în străinătate, și m-am speriat foarte tare. Tatălui meu îi place foarte mult istoria scoțiană, istoria militară scoțiană și m-a încurajat foarte mult să merg în Scoția. Părinții mei au avut un rol foarte important în luarea deciziei de a pleca în străinătate. Astfel, am plecat la studii în Scoția, în cele din urmă. Nu mi-e ușor nici acum, după șase ani… îmi este dor de casă, de familie.
• Pentru ce program de studii ai aplicat atunci, în Scoția?
• Am aplicat la Universitatea din Edinburg, Glasgow și Aberdeen. La Edinburgh nu am fost admisă, deoarece trebuia să am notă la matematică, la bacalaureat, iar eu nu am dat bacalaureatul la această probă. La celelalte două am fost admisă și am decis să rămân în Aberdeen, la programul de studii intitulat „Relații Internaționale și literatură în context universal”, iar apoi am optat pentru a aprofunda antropologia – deci la aceeași facultate, dar la o specializare diferită.
• Cum crezi că te-a ajutat școala covăsneană pe parcursul tău educațional din străinătate?
• Eu consider că faptul că am studiat la un profil vocațional, la Liceul de artă, apoi la unul real -„Matematică – informatică” și apoi la „Științe sociale”- la Colegiul Național „Mihai Viteazul” – m-a ajutat foarte mult, pentru că m-am dezvoltat în mai multe direcții. Eu sunt de părere că școala românească, în general, are o programă prea încărcată, sunt prea multe materii, dar pe mine, cumva, lucrul acesta m-a ajutat. La momentul de atunci, mie mi-a plăcut faptul că studiasem atât de multe materii și citisem foarte mult. Deci, chiar dacă programa școlară din România mi se pare aglomerată, m-a ajutat, însă nu știu dacă ar ajuta pe oricine. Dacă nu ești pregătit să absorbi din toate materiile, poate te simți pierdut și mă gândesc că nu e bine.
• Sistemul educațional din Scoția cum ți se pare? Ce diferențe ai găsit? Ți-a fost greu să te adaptezi la ele?
• Da, mi-a fost greu. De exemplu, acolo am avut de scris foarte multe eseuri, și în România nu prea mi se ceruse acest lucru… pentru că puteai să găsești cărți cu comentarii sau cu eseuri și să le înveți. Ei, în Scoția, când a trebuit să scriu pentru prima dată un eseu, m-am speriat. Nu știam cum să prezint un argument de-al meu, dar să și arăt că am citit pe tema respectivă, să construiesc un argument valid. Mi s-a explicat, deseori, dar tot nu puteam să aplic cele învățate, din cauza lipsei de exercițiu. Apoi am scris multe, multe eseuri.

În facultate, în Scoția, în anul I ai cele mai multe materii, pe care tu ți le alegi, iar în anii următori te specializezi.

• Ce titulatură ai obținut la finalizarea primului ciclu universitar de studii?
• „Specialist în antropologie”.
• După finalizarea licenței, ai lucrat și în acest domeniu?
• Nu, am dorit să continui cu masteratul. Am fost admisă la Oxford și la University College London (UCL), însă acolo se acordă foarte puține burse, iar taxele de școlarizare sunt mari. M-am dus în Londra, să încep studiile la „UCL”, deși nu primisem bursă, dar aveam iluzii că pot studia acolo. După două săptămâni în Londra, am plecat din cauza costurilor prea mari. Atunci am ajuns în Franța, unde spuneam că am lucrat, iar după aceea am lucrat în Edinburgh la o organizație caritabilă, în cadrul căreia eu aveam mai mult un rol administrativ. Acea organizație era cumva, o „umbrelă” pentru toate organizațiile caritabile din Scoția, astfel că am avut ocazia de a cunoaște o mulțime de oameni interesanți, din diferite domenii. A fost foarte frumos.
• După aceea, ai fost admisă la masterat. La ce masterat?
• La un masterat în domeniul antropologiei sociale, un masterat axat pe cercetare, la Universitatea din Exeter (Anglia). Disertația este de două ori mai lungă decât lucrarea de licență sau decât a oricărui alt tip de masterat. Anul acesta finalizez masteratul. Voi absolvi pe 18 septembrie.
• Și spuneai că ai fost admisă deja la doctorat, că ai primit o bursă în acest sens.
• Da, am primit o bursă pentru doctorat, tot la Universitatea din Exeter și urmează să fiu coordonată tot de profesoara care îmi coordonează lucrarea de masterat. Dumneaei este specialist în relațiile dintre oameni și animale. În acest an, doamna profesoară m-a implicat ca asistent în cadrul unui proiect universitar, proiectul derulându-se în luna aprilie, în București, cu participarea noastră și a unui grup de antropologi. Era un proiect vizând eutanasierea câinilor în București și am făcut un studiu pilot timp de două săptămâni. Vom continua acel studiu, în Capitală. Revenind la bursa pentru doctorat… pe 18 septembrie a.c. termin studiile de masterat, iar cele de doctorat vor începe în 25 septembrie. De obicei, doctoratul acolo durează 3 ani, dar al meu va avea 4. Bursa pe care eu am obținut-o este structurată la modul 1+ 3, în sensul în care este inclus un an de pregătire, un an de masterat, și apoi trei ani de doctorat.
• Cum ai ajuns să obții această bursă?
• Am aplicat pentru aceasta, la un consiliu din facultate – „Economic and Social Research Council”.
• A fost dificil procesul de aplicare?
• ..nu aș putea spune. A constat în redactarea unui argument al lucrării de doctorat. Dosarul de aplicare a cuprins și CV-ul meu și un fel de scrisoare de intenție. Dosarul a trecut apoi printr-un filtru intern, în facultate; am trecut de acea etapă, apoi a ajuns la Consiliul despre care vă spuneam, după care am avut de susținut un interviu.
• Au fost mulți candidați pentru această bursă?
• Pentru această bursă știu că au fost sute de candidați. Nu mai știu câți au primit bursa.
• Ai și colegi români la Exeter?
• Da, dar în Scoția am avut mai mulți colegi români.
• Cum este să fii român în Marea Britanie?
• Este bine. Sigur, eu am fost cumva i într-un mediu mai protejat, mediul universitar. Nu m-am lovit de prejudecăți. În general, nu am avut nicio problemă. A fost greu să îmi găsesc un loc de muncă, fiind studentă, pentru că în primii doi ani nu am avut „Yellow card”- certificatul acela pentru a lucra. Acum nu mai este necesar și poți lucra dacă ești student.
• Ce ai aduce, ce ai tranfera din Marea Britanie în România și ce ai duce din România, acolo?
• De acolo aș aduce aici puțin mai multă organizare. De exemplu, la aeroport. La aeroportul din UK totul are logică, totul este bine stabilit, este mai bine organizat, cu mai puțină birocrație.

Un alt lucru pe care l-aș „transfera” ar fi…deschiderea oamenilor. Acolo, oamenii par mai deschiși, mai toleranți, din anumite privințe (…). Ce aș duce de aici acolo? Spuneam că acolo totul este foarte organizat…ei, de aici aș duce puțină improvizație, cultura improvizației. Aici, în România, oamenii sunt mai calzi, aici stăm foarte mult împreună, vorbim foarte mult… poți să glumești cu oamenii…acolo, în UK fiecare are spațiul lui, unii oameni sunt mai reci.

• Ce apreciezi la oameni, în general?
• Îmi place ca oamenii să fie sinceri și care au curaj să își asume cuvintele, să își susțină ideile, îmi plac oamenii empatici, care acceptă ideea că nu suntem toți la fel. Nu îmi plac oamenii care comentează inutil, care comentează despre cineva, fără să știe circumstanțele; nu îmi plac bârfele.

Pasiune pentru muzică și pentru literatură…

• Este o perioadă încărcată pentru tine. Finalizezi masteratul, te pregătești de doctorat. Când îți rămâne timp liber, cum îl petreci?
• În timpul liber, cânt cu prietenul meu. Eu cânt la vioară, el cântă la chitară. Avem și alte instrumente: acordeon, muzicuță, mandolină și cântăm la acestea. Exersăm acasă – muzică populară din România, din Scoția; compunem melodii și apoi cântăm pe diferite scene. Sunt diferite localuri unde poți urca pe scenă să cânți. Mergem regulat în unele locuri. Am mai cântat la festivaluri în Edinburg și avem o pagină pe Soundcloud. Îmi place să joc fotbal, badminton…nu pot să stau locului.
• Vorbeai despre faptul că ai studiat muzica la Liceul de artă. Cum te-a ajutat faptul că ai studiat muzica, muzica clasică, în dezvoltarea ta?
• În primul rând, cred că m-a ajutat să fiu mai disciplinată ca alți tineri de vârsta mea, mai organizată. Cumva, muzica mi-a structurat mintea, mi-a deschis mintea, mi-a deschis orizonturi și mi-a dat o sensibilitate aparte.
• Și asculți muzica altfel…
• Când ascult o melodie, îmi place să ascult fiecare instrument în parte, să îmi dau seama cum contribuie fiecare la acea melodie.
• Nu regreți că nu ți-ai continuat studiile în domeniul muzicii?
• Nu pot spune că regret, deoarece încă fac muzică.
• Nu te-ai oprit din a-ți fructifica pasiunea pentru muzică…
• Da, așa e. Cânt în continuare și cânt ce îmi place. Mai cânt și muzică clasică, uneori.
• O altă pasiune de-a ta este cea pentru literatură, pentru care ai obținut multe premii. În 2011 ți-a apărut primul volum de poezie „Close up”. Ai mai scris poezii, de atunci?
• Da, așa este, în 2011 mi-a apărut volumul „Close up”, dar înainte de acesta, poeziile mele au fost incluse în diverse antologii. Am mai scris de atunci, dar, când am plecat din țară și am început să vorbesc mai mult în engleză, am început să compun în engleză. Compun muzică pentru trupa noastră; și Andrew, prietenul meu, compune. Deci, de fapt, compunem poezii, pe care apoi le transpunem pe muzică, le transformăm în melodie. În limba română am compus foarte puțin. Mi-ar plăcea foarte mult să mai scriu un volum, însă de data aceasta, de proză. (…)
• Când compui, care sunt temele pe care le abordezi?
• Temele pe care le aleg vizează, printre altele, protecția mediului înconjurător, ideea de a trăi în armonie cu natura, de a folosi resursele ei în mod responsabil; mai scriu despre religie, câteodată (…), dar scriu și despre faptul că am plecat de-acasă… .
• În încheierea acestui interviu, ce mesaj transmiți covăsnenilor?
• Să fie sinceri cu ei înșiși; să facă alegeri și cu sufletul (…)!

A consemnat Ana Ciorici Costache