Comuna Tulgheș, din nordul județul Harghita, locuită preponderent de români, este considerată una dintre cele mai frumoase din județ, iar localnicii de aici păstrează nealterată tradiția strămoșească și poartă cu mândrie straiele tradiționale.
Aproape că nu există casă din Tulgheș în care să nu se găsească o ie tradițională, mai multe femei din sat continuând să le coasă cu dragoste și cu încrederea că așa vor contribui la promovarea și păstrarea portului popular românesc.
Pentru ca această comoară să nu dispară, Primăria Tulgheș, la inițiativa unei tinere inimoase din sat, Cristina Timariu, a inițiat un proiect prin care va lua ființă o „academie a iei”, la cursurile căreia sunt așteptați toți cei care doresc să învețe să coasă straie populare românești.
Cristina Timariu are 33 ani, este o mare iubitoare a portului tradițional și ideea înființării unei academii a iei tradiționale s-a născut în timp, în urma unor discuții cu fondatoarea comunității „La Blouse Roumaine”, Diana Tănăsescu, din dorința de a păstra și promova valorile populare.
Spune că au indignat-o recentele informații apărute în mediul online, potrivit cărora mari creatori de modă din lume s-au inspirat din modele tradiționale românești, fără să recunoască acest lucru și de aceea s-a gândit că un centru al iei și țesăturilor tradiționale ar fi binevenit, pentru păstrarea și promovarea portului popular românesc.
Ideea a fost îmbrățișată imediat de primăria din localitate, iar proiectul este pe cale să se realizeze.
„Am observat că dacă ia noastră nu pleacă peste hotare, vin alții și ne-o iau. E dureros că am ajuns să cumpărăm ii din China, e foarte dureros pentru că se pierde autenticitatea, frumusețea, unicitatea, tot. Se bagatelizează o valoare atât de deosebită”, spune Cristina Timariu.
Ea își dorește ca o parte din femeile din sat să trăiască din acest meșteșug și Tulgheșul să fie un centru al culturii tradiționale, de unde să se inspire și creatorii de modă de peste hotare.
„O parte din femeile din sat ar putea să trăiască din acest meșteșug și chiar și bărbații, dacă și-ar aminti cum se face cojocăria. Am zis așa: dacă marii designeri ai lumii fac bani pe modelele straielor românești, de ce românii să nu facă bani din modelele astea? De ce să nu vină Christian Dior să învețe de la Tanti Maria lui Luțucaia să coasă o ie? Pentru că ea este profesor în domeniu, nu el care vine și își însușește modelul țării mele, fără să mă întrebe dacă sunt de acord și fără să spună undeva că acela e model din țara mea. Asta mie mi s-a părut strigător la cer și m-a inspirat și am spus: toate pensionarele, bătrânele și tinerele care stau acasă ar putea să învețe și să-și monteze iar stativele și cred că de la Tulgheș, în 4-5 ani vor pleca covoare, vor pleca țoale, procovețe și tot ce trebuie să-ți amenajezi un spațiu tradițional, fețe de masă din in, din cânepă, de ce să nu plece de Tulgheș? Dacă alții fac bani din tradiția noastră, putem să facem și noi? Și facem două lucruri extraordinare — conservi o tradiție și trăiești din asta”, a spus Cristina Timariu. 
Tânara din Tulgheș, mamă a trei copii, dintre care ultimul abia a împlinit un an, vorbește cu entuziasm și bucurie despre tot ce înseamnă port popular și afirmă că în comuna în care trăiește se găsește o varietate extraordinară de ii, ținând cont că satul se află într-o zonă de interferențe culturale.
Cristina Timariu ne spune cu emoție despre despre povestea „iei care poartă tricolor”, specifică zonei Tulgheș.
Ea dezvăluie faptul că, în 1940, după Dictatul de la Viena, a fost interzis în localitate tricolorul românesc, motiv pentru care femeile din sat au început să îl coasă pe iile tradiționale, acolo unde se regăsește în diverse forme, acest obicei fiind păstrat până în ziua de astăzi.
„La Tulgheș, după Dictatul de la Viena a fost interzis tricolorul. Și atunci, femeile, în disperarea aceea și în spiritul vremii s-au apucat și au cusut tricolorul pe toate iile din acea perioadă, în diverse forme. Roșu, galben și albastru se găsește pe toate iile de atunci. Aici, în sat, se spune în felul următor: ‘Ia poartă tricolorul’. Și femeile se întreabă adesea: ‘Ia ta poartă tricolorul?’. Sau când se descrie o ie, se spune: ‘aceasta este o ie care poartă tricolorul’. Acest obicei se păstrează și acum”, spune Cristina Timariu.
O altă poveste interesantă este cea a unei ii cusută de o tânără din sat, care a fost nevoită să plece în exil, după Dictatul de la Viena și, pe ia ei, pe care urma să o poarte la cununie, a cusut modele din locurile prin care a trecut.
„O fată de la noi, care trebuia să fie mireasă, a pornit de la Tulgheș în exil, cu cămașa pentru căsătorie începută. La început a cusut niște flori și, pe parcurs, pentru că badea ei era în război, a cusut o ‘floare de nu-mă-uita’, albastră. Și cum s-a ascuns în Bucovina, pe ie apare și verdele de Bucovina și albastrul de Voroneț și tricolorul și niște flori din zona respectivă. Avem această ie, e foarte frumoasă”, mai spune Cristina.
Ea se declarată impresionată de varietate de ii din Tulgheș, de papagalul cusut pe o cămașă tradițională, probabil de o femeie care a văzut imaginea într-o fotografie sau pe o cuvertură sau de motivele inspirate de la celelalte etnii care au fost prezente în zonă.
Proiectul Primăriei Tulgheș, care a început miercuri, 20 iunie, cu o clacă organizată cu ocazia „Zilei Universale a Iei”, are ca finalitate înființarea unei „Academii a Iei” care va cuprinde și o acțiune de inventariere a tuturor iilor din sat și organizarea mai multor expoziții, în încercarea de a-i conștientiza pe oamenii din sat în legătură cu „comoara” pe care o dețin.
„E un sat care are potențial cultural și etnografic și care trebuie exploatat. Și încă mai avem femei care cos, care țes într-o manieră extraordinară. Adică am văzut niște covoare superbe făcute de femeile din sat. Sunt lucruri extraordinare și începem să le adunăm. Începem să adunăm comoara și vrem să educăm populația și să le spunem: ‘Dacă aveți o ie, nu o mai puneți pe foc, pentru Dumnezeu! Păstrați-o, spălați-o, aranjați-o și arătați-o!’ Vom face expoziții, vom avea toată vara evenimente legate de ie, tocmai ca să conștientizăm oamenii cât sunt de importante, e patrimoniu, nu pot fi aruncate pe foc. Și dacă o ie e ruptă, găurită, trebuie păstrată măcar pentru model”, spune Cristina Timariu.
Ideea merge mai departe și, în viitor, tânăra dorește ca satul Tulgheș să fie declarat „sat al iei românești”, unde portul tradițional se păstrează cu sfințenie.
Ea spune că, la Tulgheș, „Ziua iei” se sărbătorește în fiecare duminică, pentru că oamenii încă mai merg la biserică îmbrăcați în port popular, iar ansamblul folcloric din sat este un „muzeu viu”, întrucât artiști poartă costume populare foarte vechi. 
„Eu am spus într-o prezentare la Muzeul Satului că la Tulgheș ‘Ziua Iei’ este în fiecare duminică, pentru că duminica încă sunt femei care vin îmbrăcate în port popular la biserică. La noi, la orice sărbătoare — 1 Decembrie, Ziua Eroilor, Ziua Drapelului, Ziua satului — oamenii se îmbracă în port popular. Noi avem la Tulgheș un muzeu viu. Ansamblul Plaiuri Tulgheșene este considerat muzeu viu, pentru că toți membrii ansamblului folosesc costumele populare ale bunicilor și străbunicilor lor. S-a făcut o evidență a costumelor și se pare că cel mai tânăr are 60 ani, cel mai bătrân nu se știe cât are. Sunt atât de vechi și atât de autentice și sunt foarte îndrăgite, inclusiv de copii”, afirmă Cristina Timariu.
„Eu am o vorbă: ‘De portul popular nu ne poate dezbrăca nimeni’. Îl purtăm în suflet, îl ducem cu noi când plecăm din țară. Ia noastră duce cu ea o poveste, fiecare ie are inima ei, povara ei, lacrima și surâsul momentului. O ie este o stare, un cumul de stări, femeia își cosea pe ie clipa. Ia este înțelepciunea populară cu însemnele ei atât de profunde, nimic nu este desenat întâmplător, fiecare punct înseamnă ceva. Să iubim România cu sufletul, ne va iubi și ea pe noi”, conchide Cristina Timariu.
AGERPRES
