„Cred că rezultatele foarte bune, pe de-o parte, și umilințele cele mai usturătoare pe de altă parte, te motivează cel mai tare să înaintezi, să studiezi!”   Interviu cu elevul Tudor Goicea, olimpic la istorie, autor de poezii

Tudor Goicea este elev în clasa a X-a, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Studiază la un profil real și iubește literatura și istoria. Și-a valorificat cele două pasiuni, compunând poezii cu iz patriotic, dar și participând la olimpiade și concursuri de profil, la care a și avut rezultate valoroase.

Anul acesta, Tudor s-a calificat cu nota 10 la etapa națională la istorie și a obținut locul VI, pe țară. Afirmă că s-a pregătit atât cu profesorul său, cât și individual și că studiază cu plăcere la această materie.

„Cred că dacă vrei într-adevăr să performezi și dacă îți place o anumită materie, trebuie să studiezi și acasă și să îți rupi din timpul tău pe care l-ai putea întrebuința altfel. Eu găsesc o plăcere foarte mare în a studia și în a studia și acasă, cel puțin la materiile pe care le iubesc.”- susține Tudor. Despre activitatea sa școlară și extrașcolară, dar și despre planurile sale, tânărul ne-a spus mai multe în cadrul unui interviu.

 Tudor, te rog să te prezinți cititorilor noștri!

• Sunt elev la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, la profilul matematică – informatică, în clasa a X-a, îmi place foarte mult literatura; mă pasionează, de asemenea, istoria; cânt la saxofon… și cam acestea sunt pasiunile mele și lucrurile cu care mă pot prezenta.
• Cum te-ai descrie, în câteva cuvinte?
• Mă văd ușor introvertit, deși mi-aș dori foarte mult să fiu mai apropiat de oameni, să descopăr oamenii, să îi cunosc mult mai bine decât o pot face (…). Cu toate acestea, îmi place să comunic, îmi place foarte mult să citesc și îmi doresc să fiu cât mai cultivat. Pentru asta lupt și caut să fiu cât mai bine dezvoltat, cel puțin din punct de vedere intelectual (…).
• Ai spus că ești ușor introvertit și ai enumerat câteva dintre pasiunile tale: istoria, literatura, muzica. Deci, te exprimi și prin intermediul acestora.
• Da, încerc să mă exprim în felul acesta.
• Să ne oprim la pasiunea ta pentru literatură. Când ai descoperit-o și cum ai valorificat-o?
• Citesc mult, pentru că totul a plecat, bineînțeles, de la lectură, apoi am continuat prin a începe să scriu, în clasele mici, compunerile care mi se cereau la școală, iar în prezent scriu mai mult poezie și îmi place foarte mult ceea ce fac. Momentul în care scriu poezii este unul dintre puținele în care chiar mă simt împlinit. Mă simt într-adevăr eu atunci când scriu și când am inspirație. Desigur, am și momente în care mă așez în fața biroului, iau „pana” în mână și nu am nicio idee și probabil că acesta este marele blestem: să stau la birou două ore și nu pot să scriu nimic.

Pasiunea pentru istorie și literatură naște… poezii

• Când ai început să scrii poezii?
• Am început să scriu poezii încă din clasa a VII-a, când m-am îndrăgostit prima oară de o fată. Sunt genul acela tradiționalist și încă scriu bilețele fetelor de care îmi place. Așa a început totul, apoi, bineînțeles că pasiunea aceasta a evoluat, iar acum nu mai scriu despre dragoste, ci despre alte teme.
• Despre ce teme?
• În primul rând despre tema timpului. Îmi place foarte mult să mă întorc în trecut, prin ceea ce scriu eu. Mă pasionează, în principal, și asta din cauză că m-a influențat istoria, perioada comunismului, perioadă pe care îmi place să o descopăr. Îmi place să mă informez despre cât mai multe lucruri din acea perioadă, mai ales din vorbele bunicilor, părinților. De asemenea, îmi place să scriu poezii cu iz patriotic, nu genul acelor poezii comuniste care slăvesc țara, ci pur și simplu niște poezii prin care îmi arăt dragostea față de țară, într-un mod sincer și neartificial, sincer, așa cum vârsta îmi permite să fiu.
• Ai publicat undeva aceste poezii?
• În revista școlii, „Accente”, acolo public și sunt liber să îmi aștern gândurile. Doamna prof. Maria Stoica, coordonatorul revistei, mă promovează și mă sprijină în cadrul acestei reviste.
• Câte poezii ai scris până acum?
• Mai mult de 25 nu am scris. Dacă ar fi să pun la socoteală toate poeziile pe care nu le-am terminat, ar fi peste 100, dar cele încheiate sunt doar 25. Le-am adunat, încă nu am apucat să le public într-o carte, dar îmi doresc acest lucru, când numărul lor va crește.
• Scrii poezii la calculator sau preferi hârtia și stiloul?
• Prefer hârtia și cerneala și apoi, bineînțeles, le copiez în calculator, cum e și firesc (…).
• Cine ți-a dat acel avânt spre literatură?
• Când eram în clasele I-IV, nu mă pasionau deloc cărțile, nu îmi plăceau. Lecturile pentru școală erau o caznă, erau un chin. Apoi, mai ales la îndemnul tatălui meu, dar și al mamei, am început să încerc să privesc altfel lectura. Tatăl meu m-a îndemnat să citesc o carte care, la început, nu mi-a plăcut; primele 50 de pagini nu m-au încântat deloc…era vorba despre „Winnetou”, cartea lui Karl May, dar apoi nu am putut să mai las cartea din mână. Acum simt o plăcere extraordinară când citesc! (…) Toți cei care au o pasiune adevărată își dau seama ce simt eu când citesc. Nu pot exprima în cuvinte.
• Ce autori preferi?
• Încă din clasa a IX-a m-am orientat spre literatura realistă, cea mai bogată de genul acesta fiind, desigur, cea rusă, așa că acum citesc cel mai mult cărțile lui Dostoievski, dar și ale francezului Balzac. Îmi plac autorii aceștia foarte mult!
• O altă pasiune spuneai că este saxofonul. Studiezi singur acest instrument?
• Din clasa a VII-a, studiez acest instrument, la Școala Populară de Arte și Meserii, dar așa cum a și zis profesorul meu, ca la orice instrument, și la saxofon este foarte important să studiezi și de unul singur, să te dăruiești acelui instrument, iar eu încerc să fac acest lucru și să îmi dedic cât mai mult din timpul și din ființa mea saxofonului.
• De ce ai ales acest instrument?
• (…) Saxofonul m-a atras deoarece încă de mic îmi place să ascult muzică jazz, iar acest instrument mi se pare reprezentativ și oglindește acest gen de muzică. De aceea am ales saxofonul.

Premiat la olimpiade și concursuri

• Între pasiunile tale se regăsește, cum ne spuneai la începutul acestui interviu, istoria. Anul acesta, te-ai calificat cu nota 10 la olimpiada națională. Cum a fost acea etapă?
• Etapa națională s-a derulat la Buzău și a fost o experiență minunată, din toate punctele de vedere. M-a încântat felul în care a fost organizată olimpiada și faptul că toate instituțiile, dar și firme din zonă au contribuit într-un fel sau altul pentru a organiza această olimpiadă. Toate forțele din zona aceea s-au coalizat pentru a ieși un eveniment foarte frumos, o olimpiadă foarte caldă, cu oameni buni, înțelepți, cu profesori care ne-au încurajat! A fost o experiență care m-a încântat și pe care o voi ține minte ca pe un lucru frumos pe care l-am trăit în perioada liceului.
• Cu ce rezultat te-ai întors de acolo?
• Deși după ce s-a încheiat concursul, după trei ore, eram foarte emoționat, epuizat și credeam că voi lua o notă mică, a doua zi am aflat că am luat 92 de puncte și locul VI – pe țară, ceea ce m-a surprins, m-a bucurat și m-a determinat să studiez în continuare istoria, cu și mai mult aplomb.
• La etapa județeană ai obținut 10 „curat”. La etapa națională, 92 de puncte. Care este diferența dintre subiectele celor două etape?
• Diferența, în ceea ce privește subiectele, nu este foarte mare, pentru că programa este asemănătoare, iar subiectele au aceeași dificultate, însă este vorba despre corectori și despre cum se face diferențierea între elevi, ca la orice concurs la un nivel mai mare.
• Cum au fost subiectele la etapa națională?
• Au fost subiecte dificile, dar mi-au plăcut. La primul subiect am avut de scris despre Revoluția Pașoptistă, la al doilea, despre relațiile internaționale în a doua jumătate a secolului XIX și prima jumătate a secolului XX – un subiect foarte larg. Mi-a plăcut.
• Cât timp te-ai pregătit și cu cine, pentru olimpiada de istorie?
• Încă de la începutul clasei a X-a am început să studiez materia de anul acesta, dar am marșat mult mai puternic cu o lună înainte de olimpiadă, sub îndrumarea domnului profesor Romeo Negrea, care este un profesor extraordinar, fără ajutorul căruia nu știu ce aș fi făcut. Profesorul contează foarte mult pentru un elev, chiar și prin simplul fapt că îl susține emoțional, psihic, moral, mai mult decât prin transmiterea unor informații. Contează mult să ai un profesor care să te pună în valoare, cel puțin aceasta este părerea mea, iar domnul Romeo Negrea este genul acesta de profesor.
• Te-ai pregătit și individual pentru olimpiadă. Cam câte ore din zi ai dedicat studiului la istorie?
• Învățam aproape toată ziua, în special după-amiaza, după ce terminam orele (…).
• Acum a fost pentru prima oară când ai participat la olimpiada de istorie?
• Am participat și anul trecut, însă la faza națională nu am avut rezultatele pe care le-am avut anul acesta. Eșecul de anul trecut – pentru că l-am perceput ca pe un adevărat eșec – locul 28 la națională – m-a determinat să lupt și mai mult. Cred că rezultatele foarte bune, pe de-o parte, și umilințele cele mai usturătoare, pe de altă parte, te motivează cel mai tare să înaintezi, să studiezi.
• La ce alte olimpiade și concursuri ai mai participat, pe parcursul celor doi ani de liceu?
• Am mai participat la concursuri de poezie, de literatură, din multe orașe din țară. Am participat la olimpiada de limba română, însă nu și anul acesta. Ca și activitate extrașcolară, practic debate-ul (dezbaterile, oratoria –n.r.) – am fost la mai multe competiții și mi se pare că (debate-ul – n.r.) – este un sport al minții extraordinar, care îți lărgește orizontul foarte mult.
• Ce alte premii ai mai obținut la competiții, olimpiade, în afara celor de la istorie?
• Anul trecut, la concursul național „Ocrotiți de Eminescu”, am obținut premiul I; și acum doi ani, la același concurs am obținut premiul I, dar la categoria „gimnaziu”. Am mai participat și la alte concursuri de istorie județene (…).
• Cum crezi că te ajută participarea la acestea?
• Prin simplul fapt că ți se oferă un motiv concret, pragmatic de a studia o anumită materie, aprofundat. Chiar și eu, dacă nu am un punct concret pe care trebuie să îl ating, un țel concret, oarecum nu mă simt atât de ambiționat să studiez, pentru că, chiar dacă îmi place să învăț, pot interveni factori exteriori care să mă determine să las cartea din mână și să abandonez studiul. Când știu că particip la un concurs și, fiind o fire ambițioasă, vreau să dau tot ce e mai bun din mine, mereu, și să ating cea mai înaltă poziție, dacă se poate, acest lucru mă motivează să învăț. Concursurile, olimpiadele sunt foarte bune!

Profesia de dascăl, „o profesie nobilă!”

• Cum ar fi, în opinia ta, un profesor ideal?
• Din punctul meu de vedere, un profesor ideal ar trebui, în primul rând, să caute să se apropie de elevi, și apoi să transmită informația. (…) Cred că un profesor, ca în orice meserie, trebuie să fie dedicat. Ca în orice profesie, cred că și în cea de cadru didactic trebuie să dai tot ce ai mai bun din tine, să te împarți la elevi, să ajungi una cu elevul și să încerci să îl faci pe el să te înțeleagă cât mai bine, și apoi să îi transmiți și informații și să încerci să îl convingi că informațiile acelea sunt esențiale și într-adevăr are nevoie de ele. De asemenea, cred că un profesor ideal ar trebui să abordeze și metode de predare mult mai interactive, în care să fie implicată toată clasa (…). Pe lângă faptul că ar trebui să fie apropiat de elevi, în viziunea mea, profesorul ideal trebuie să dispună și de o oarecare autoritate, deoarece, noi, tinerii din ziua de azi și poate și din alte timpuri, suntem foarte greu de stăpânit, ceea ce face cu atât mai grea meseria de profesor. Cred că toți cei care doresc să devină profesori, ar trebui să se gândească foarte bine înainte.
• Tu ce profesie îți dorești să îmbrățișezi?
• Inițial îmi doream să merg la facultatea de drept, să devin avocat, mai mult la îndemnul părinților, dar mi-am dat seama că nu se potrivește această meserie, probabil, cu firea mea, deși, după cum am spus, practic debate-ul și mi-ar plăcea să îmi dezvolt latura aceasta oratorică și mai mult, și să folosesc abilitățile pe care le-am dobândit la debate în meseria viitoare, însă am descoperit că m-ar atrage mai mult o carieră în care să pot să comunic cu adevărat cu oamenii, fără să fiu înlănțuit în procese (…). Îmi doresc foarte mult să devin dascăl, deși este o profesie foarte grea! Cred că ar fi cea mai potrivită pentru mine!
• Te-ai gândit și ce facultate dorești să urmezi în acest sens? Nu mai este foarte, foarte mult până vei absolvi studiile liceale.
• Sincer, încă sunt puțin indecis, fiindcă am trei variante: facultatea de istorie, de litere sau facultatea de filosofie.
• Ai și în familie persoane care au ales profesia de dascăl?
• Da! Am persoane din familie care m-au influențat, în acest sens. Vă voi vorbi despre străbunicul meu, pe care deși nu l-am cunoscut, mi-au povestit urmașii lui despre el, iar personalitatea lui mă încântă, cel puțin, cum am reconstruit-o eu din cele povestite de bunici și de părinți. Străbunicul meu a fost învățător la țară; era un om care, deși veniseră comuniștii, a căutat să se țină oarecum la distanță și din cauza aceasta a avut și câteva probleme, însă până la urmă, a reușit să rămână dascăl, la țară și…era și violonist (…) și personalitatea lui, pur și simplu mă inspiră.

De asemenea, și tata a fost învățător, a predat atât la țară, cât și la oraș, a fost și profesor de istorie, dar a predat, pe lângă aceasta, și franceză și limba latină, deci, pot să spun că înaintașii mei au avut tangențe cu această meserie.

• Iar tu dorești să duci mai departe pasiunea dumnealor pentru acest domeniu…
• Așa este. Mi se pare o meserie nobilă aceea de a transmite mai departe ceea ce ție ți-a fost transmis.
• Dacă ai avea posibilitatea să schimbi ceva în domeniul educațional, ce ai schimba?
• Ca profesor, probabil nu aș schimba nimic, pentru că aș fi un simplu profesor. (…) În ceea ce privește sistemul educațional, mi-ar plăcea foarte mult un sistem școlar similar celui din Occident, în care tu, ca elev, îți poți alege anumite discipline pe care să te axezi și pe care să le aprofundezi, la nivel de liceu. Această idee a fost formulată de mai multe persoane (…). În străinătate, din câte am auzit, ai câteva discipline pe care le-ai ales tu și pe care le studiezi în fiecare zi. Mi se pare foarte înțelept acel sistem, care, chiar îi permite elevului să își decidă soarta, să aleagă ce vrea să facă în viață.
• Cât de important este să studiezi și individual?
• Din punctul meu de vedere, cel mai important este să studiezi acasă, pentru că, practic, la școală, profesorul te ajută, te îndrumă, îți arată o anumită cale, îți poate spune ce să studiezi, cum să studiezi, însă cred că dacă vrei într-adevăr să performezi și dacă îți place o anumită materie, trebuie să studiezi și acasă și să îți rupi din timpul tău pe care l-ai putea întrebuința altfel. Eu găsesc o plăcere foarte mare în a studia și în a studia și acasă, cel puțin la materiile pe care le iubesc. Învăț din plăcere la acele materii.
• Când ai timp liber cu ce îți place să ți-l ocupi?
• Când am timp liber, îmi place foarte mult să ies în oraș cu colegii. Îmi place foarte mult să studiez oamenii. Ieșind în oraș, îmi place să văd oamenii pe stradă și să mă gândesc: oare cum sunt ei, oare ce sunt ei, ce înseamnă acești oameni? Mă gândesc că, încă, nici pe mine nu mă cunosc așa cum mi-aș dori și că eu reprezint, practic, o infinitate de trăiri, de sentimente, de emoții, îmi dau seama că fiecare om este unic. Îmi plac oamenii foarte mult.

Un mesaj…

• În încheierea acestui interviu, dacă ai un mesaj pentru cineva, te rog să îl transmiți.
• Mi-aș dori foarte mult să le transmit tuturor oamenilor, dacă sunt în măsură, că nu ar trebui să mai fim atât de mult ancorați în realitate și să ne permitem să vedem frumosul în tot ce există. Arta, de fapt, acest lucru și-l propune: să scoată în evidență tot ce este frumos în lume, chiar și prezentând urâtul (…). tocmai urâtul acesta existențial, transpus în artă, devine frumos, ceea ce mi se pare extraordinar. Deci, îi îndemn pe oameni să consume cât mai multă artă, pentru că, arta, pur și simplu te reinventează pe tine, ca om, în fiecare secundă! Arta e ceva greu de definit, fără de care, eu nu aș putea trăi așa cum trăiesc!

A consemnat Ana Ciorici Costache