Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
În partea introductivă a acestui material, apărută într-un număr anterior al ziarului Mesagerul de Covasna, au fost prezentate câteva informații utile referitoare la funcționarea creierului uman. După cum afirmam în încheiere, în materialul informativ de față vom supune atenției cititorului, în traducere din daneză, prin intermediul limbii Esperanto, un articol apărut în revista Kosmos, nr. 4/1998, editată de Institutul Martinus din Copenhaga, în care scriitorul și filozoful danez Martinus își expune teoria despre legătura dintre spirit și electricitate.
Chiar dacă materialul care urmează probabil că nu va fi pe placul sau pe gustul tuturor, lectura în sine poate fi atractivă și va duce la un exercițiu de gândire necesar și benefic, căci „cu fiecare lucru nou învățat, creierul nostru se restructurează”, deci pentru a evolua spre nivele mai înalte, el are nevoie de multă practică sau antrenament.
Și pentru a fi mai aproape de textul articolului „Spirit și electricitate” de Martinus, și de sensul cuvintelor în viziunea autorului, am considerat necesar să păstrăm sensul folosit de autor: „spirit”, și nu cel de „duh”, care apare în citatele biblice la care face trimitere textul, deoarece Martinus se axează în analizele sale cosmologice mai mult pe aspectul filozofic decât pe cel religios. Traducere:
Știința spirituală va înlocui religia și materialismul
Neavând cunoștințe despre electricitate, omul totuși a folosit-o mult timp, mai înainte de a o fi găsit în natură și de a fi descoperit cum s-o folosească în serviciul tehnicii. Și acest lucru s-a întâmplat pentru că, de fapt, a fi o ființă vie înseamnă același lucru cu a fi o ființă electrică. Puțin câte puțin, munca cu ajutorul radiațiilor, undelor și forțelor electromagnetice în tehnică și știință va conduce omenirea înainte pentru a deveni mai puțin materialistă, deoarece se va înțelege faptul că materia, substanța de orice fel, nu este ce pare ea a fi. Ea este alcătuită din particule și spațiu gol , dar „spațiul gol” este străbătut de radiații și unde, și particulele sunt înconjurate de câmpuri de forță alcătuite din multe specii de vibrații și lungimi de undă.
Bineînțeles că aceste descoperiri nu sunt suficiente pentru a schimba atitudinea de viață materialistă a oamenilor pentru ca ea să devină o atitudine față de spirit. Dar și alți factori din soarta omenirii își aduc contribuția, astfel încât din ce în ce mai mulți oameni devin cercetători. Așa sunt printre altele războaiele, bolile, tensiunile sociale, dificultățile economice și problemele sexuale. Concepția de viață materialistă nu este suficientă pentru ei, iar vechea atitudine de viață religioasă, bazată pe dogme și credință oarbă nu-i mai inspiră. De aceea în mod natural ea va deveni o știință spirituală, care va înlocui religia și va conduce știința fizică înainte către înțelegere despre legile spirituale și principiile eterne ale vieții și universului. Dar în știința viitorului, fără îndoială, va exista un factor care va avea un rol îndrumător, și el va fi morala, însă acel rol el nu-l are în știința timpului nostru.
Electricitatea în trei dimensiuni
Microcosmosul este reprezentat de lumile de organe, celule, molecule și atomi. În mijlocul dintre acest cosmos și macrocosmos, care este alcătuit din lumile sistemelor solare și galaxiilor, oamenii trăiesc într-o lume care deci în mod firesc se poate numi „mezocosmos”. Și la fel cum forțele electrice activează lumile în microcosmos și macrocosmos, tot așa este și electricitatea care activează mișcările mezocosmice. Așadar, trebuie să facem distincție între electricitatea macro-, mezo-, și microcosmică. Toate înseamnă forță psihică sau materie psihică, dar folosită de ființe vii ca răspuns în macrocosmos, mezocosmos și microcosmos. După o avansare suficientă în evoluție, știința va accepta noțiunea „spirit” și va înțelege că spiritul este o forță psihică sau materie în formă radiantă care apare în trei dimensiuni conforme celor trei cosmosuri.
În timpul nostru, oamenii nu știu multe despre forțele spirituale. Ei știu mai multe despre electricitate, cu toate că ei încă nu știu ce este electricitatea. Ce este ceea ce oamenii numesc în mod obișnuit „electricitate”, și pe care ei o folosesc pe scară largă în aparate electrice și lămpi? Ea este electricitate macrocosmică, iar aceasta mai departe înseamnă că ea este spirit macrocosmic. Oamenii cred că electricitatea este o forță pur fizică, deoarece într-un anumit grad ei o pot măsura , la fel cum ei pot măsura materiile fizice. Acest lucru totuși nu schimbă analiza ei cosmică ca spirit macrocosmic. Ea este o parte a forței conștiinței globului pământesc și deci aparține structurii psihice a acestei ființe. Ea este o forță psihică a ciclului spiral care se situează deasupra celui al oamenilor, un ciclu spiral în care globul pământesc există ca ființă vie.
Electricitatea și „magia”
Într-un anumit grad oamenii pământeni pot trata materiile fizice ale globului pământesc pentru a-și păstra viața fizică. Ei, de exemplu, seamănă și recoltează produsele câmpului și în alt mod extrag hrana din materia fizică, și ei construiesc case și fac instrumente și mașini etc. Tot la fel ei, puțin câte puțin, într-o anumită măsură vor trata forța psihică a globului pământesc, cu toate că ei nu-și imaginează că acesta este o ființă vie, în organismul căreia se găsesc ei. O astfel de cunoaștere totuși a existat și există la unii oameni, care sunt inițiați în legile vieții. În trecut existau ființe inițiate pe pământ, care aveau sarcini speciale referitor la evoluția oamenilor. În anumite cazuri acei inițiați foloseau o forță magică, cum este de obicei numită ea. Și oamenii din timpurile care au urmat și-au imaginat magia ca ceva „supranatural”. Tot ce este scris în Biblie despre așa-numitele întâmplări supranaturale referitoare la chivotul legăturii dintre Cel Etern și templul lui Solomon (Num. 10.33), foarte probabil că au fost fenomene electrice. În Vechiul Testament este spus, într-o relatare despre construirea templului, că acolo erau coloane de cupru înfășurate cu fir, mare evaporată și multe alte obiecte, care în general erau văzute ca ornamente. Dar el era în acest fel un electroelement uriaș, ale cărui descărcări erau atât de puternice în timpul inițierii templului, încât preoții au căzut la pământ. O umbră a „gloriei lui Dumnezeu” a umplut încăperea. Atunci unul sau altul probabil va spune: „Ei, aceasta nu era doar electricitate?” Dar, pentru că acea persoană de fapt nu știe ce este electricitatea, deoarece sunt forțele electrice care au efect și în macro-, mezo- și microcosmos, și care cauzează creația de orice fel, transformarea, destrămarea și înnoirea universului, de aceea cineva poate cu greu să folosească cuvântul „doar” în legătură cu aceasta.
De la magie, prin materialism, la o stăpânire conștientă a forței vieții
N-are sens ca electricitatea să fie folosită ca „magie” în evoluția pe mai departe a omenirii. Dar ea a fost un factor important în câteva dintre stadiile evolutive, când omenirea încă era condusă de ființe inițiate, încarnate în materie fizică.
În timp, cunoașterea despre acele forțe naturale mai înalte, pe care neinițiații le considerau „supranaturale”, aproape s-a pierdut pentru omenire. Acest lucru s-a întâmplat puțin câte puțin, prin aceea că încarnările ființelor inițiate au devenit tot mai rare, și stăpânirea ei fizică s-a transmis din ce în ce mai mult ființelor neinițiate. Acestea au condus omenirea înainte către materialism și ateism, dar și către știință și tehnică. Acum se cunoaște electricitatea și se poate folosi, dar nu se știe ce este ea. Dar la fel cum „magia” nu trebuie să revină, nici electricitatea nu trebuie să rămână ceea ce oamenii cred a fi de natură fizică și nu știu ce este. Cel mai important lucru este că oamenii pământeni învață să înțeleagă și să stăpânească forțele electrice, nu numai acea macro-electricitate pe care noi o numim „electricitate”, și care efectiv este o parte a forței vieții ființei glob pământesc, dar și acea electricitate sau forță a vieții care curge prin sistemul nervos și organismul fizic al oamenilor înșiși. Adică aici este important să evităm contactele greșite, deoarece bolile, psihice și fizice, și multă altă mizerie omenească, sunt efectiv efecte ale unor contacte greșite ale oamenilor în propriul spirit sau conștiință.
Noi știm că natura din jurul nostru, ca și propriul nostru organism, este alcătuită din substanțe sau materii solide, lichide și gazoase. Omul actual începe să cunoască ceva și despre faptul că radiațiile și undele au un rol important în natură și în noi înșine. Celor trei alte forme de materie noi le putem adăuga forma radiantă. Între cele trei materii menționate la început și materia în formă radiantă există numai acea diferență importantă că în forma sa pură ultima menționată este complet neaccesibilă simțirii fizice directe. Ea este posibil de recunoscut numai prin intermediul influenței ei asupra materiilor fizice simțibile.
Rezolvarea misterului substanței este: spiritul
Când noi trăim experiența capacității de reacție a materiilor fizice, culorile și formele lor, transformarea lor, apariția lor în stări solidă, lichidă și gazoasă, mișcările și vibrațiile lor, deci cauza acestui fapt este că în acele substanțe există o forță invizibilă sau materie în formă radiantă, care este același lucru cu forța psihică sau spiritul. Materiile din propriul organism al omului sunt construite din microorganisme, care sunt corpuri pentru microființe vii, deci ființe aflate în cicluri spirale inferioare. Cauza că toate acele ființe se află în organismul nostru și nu în alt organism este că prin vibrațiile electrice și lungimile de undă din conștiința noastră noi am atras tocmai acele ființe vii. În principiu, aceeași cauză este o bază a faptului că noi ne aflăm ca microființe în organismul ființei glob pământesc. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noi ne armonizăm cu acea macroființă care ne-a atras pe noi. Altfel noi ne-am naște pe alt astru.
Există deci un contact precis în formă radiantă între energiile psihice și cele în formă de radiații ale microființelor. Dacă n-ar fi așa, forța microindividualităților menționate n-ar putea continua și prin aceasta a forma un organism fizic potrivit cu macroființa.
Electricitatea microcosmică este conștiința, spiritul sau forța psihică a microindivizilor. Dar nu acea forță păstrează organismul și îl înnoiește. Acest lucru îl fac forțele conștiinței omului, tocmai spiritul sau electricitatea mezocosmică a omului, care ca forță invizibilă iradiază întregul organism. Când omul moare, cum ne exprimăm noi, aceasta însemnând când organismul lui fizic devine cadavru, atunci ea este acea forță invizibilă care îl părăsește. Corpul nu mai este însuflețit de electricitatea mezocosmică, dar acea forță continuă să existe, pentru că ea este o radiație dispersată a supraconștiinței ființei. „Mortul” nu mai trăiește și nu mai creează în sfera fizică prin intermediul unui organism fizic. Dar acea ființă trăiește acum într-o lume în formă radiantă, o lume de radiații și unde, o lume spirituală, care este precis la fel de naturală ca și lumea fizică, cu toate că acolo legile funcționează puțin altfel decât în sfera fizică.
Sfântul Spirit este un spirit care activează manifestări de iubire
Așadar, ființa vie este o ființă în principal electrică sau spirituală. Și când ea începe să poată înțelege acest lucru și să acționeze pe baza acestei înțelegeri, atunci e posibil să se schimbe multe în viața ei și deci întreaga transformare a sorții viitoare. Mai ales este semnificativ faptul că ea înțelege că noțiunea iubire față de aproapele are și o perspectivă micro- și mezocosmică. Noi cunoaștem din Biblie numai perspectiva mezocosmică: pe aproapele nostru ca om împreună cu care trăim în fiecare zi, puțin câte puțin cuprinzând și animalele și plantele. Dar toate acele ființe vii, care trăiesc, se mișcă și există în organismul nostru fizic, sunt de asemenea aproapele nostru. Dar Hristos de ce n-a povestit acest lucru? Cauza este că timp de multe secole care urmează oamenii absolut nu l-ar putea înțelege. Pentru ei este destul de greu să înțeleagă multe din cele ce le-a povestit el. Dar el chiar a spus aceasta, că Tatăl va trimite spiritul adevărului și el va lua din ale lui și le va da oamenilor și va anunța lucrurile viitoare și-i va îndruma în adevărul de orice fel (Ioan 16.13-14). Cu ajutorul dezvoltării științei fizice și a tehnicii a avut loc o muncă introductivă. Și când omul se va sătura de concepția de viață materialistă, el va putea să ducă mai departe acea muncă în formă de știință spirituală. În acea muncă, cosmologia va fi un factor inspirator. Dar, așa cum am menționat mai devreme: În acea știință morala va avea un rol hotărâtor. Ea nu va fi o morală care va zice avertizând: „Voi nu aveți dreptul” și „Voi trebuie”, ci va fi o morală bazată pe principiul iubirii față de aproapele, și față de aproapele nostru din microcosmos. Ura, sentimentul răzbunării, supărarea, amărăciunea, iritarea, gelozia, acreala, teama și deprimarea sunt forțe psihice care fac stricăciune și accident nu doar aproapelui nostru din mezocosmos. Acele energii sau forțe psihice cauzează cel puțin la fel de mari catastrofe în propriul nostru organism, precum o fac contactele electrice greșite. Ar fi bine de știut ce catastrofe naturale pot cauza un atac de nervozitate microființelor noastre care trăiesc în regiunea inimii noastre și a plămânilor. De asemenea ar fi bine de știut cât de catastrofal poate acționa nevroza fricii sau deprimarea asupra acelor ființe care alcătuiesc împreună regiunile noastre ventrale. Atunci oamenii s-ar strădui să-și stăpânească mintea ceva mai mult. În același timp astfel de atacuri creează dispoziții pentru boli, de fapt chiar e posibil ca ele să activeze boala. Și aici noi tratăm rău pe aproapele nostru și trebuie să recoltăm ce am semănat. Dar când pentru aproapele nostru din micro- și mezocosmos omul își deschide mintea către iubire, atunci Sfântul Spirit al eternului Dumnezeu trage ființa spre orizonturi de trăire din ce în ce mai mari în evoluția ei eternă”].
(Traducere din versiunea în Esperanto și comentariu introductiv: Mihai Trifoi)
