Dragi cititori, legendele spun că atunci când a fost deschisă cutia Pandorei şi relele au invadat pământul, ultima care mai rămăsese în acea cutie nefastă era speranţa, firavă şi neajutorată, doar ea le mai rămăsese oamenilor de ajutor ca să lupte împotriva răului ce-a cuprins omenirea. Noi nu ştim dacă o fi fost aşa sau nu, dar ştim că fără speranţă am fi pierduţi cu toţii, aşadar n-o lăsaţi să moară…

. .  

Vom comenta azi un articol apărut recent pe internet, care ni s-a părut foarte sugestiv pentru situaţia spre care se îndreaptă ţara noastră dacă nu se iau măsuri urgente de redresare.

Foto:Silviu Ipătioaei-M.D.C

Foto: Silviu Ipătioaei

Sursa stiripesurse.ro din 1 octombrie 2016 ne aduce în atenţie articolul lui Cristi Şelaru, redactor, cu titlul: „România moare sub ochii noştri”. Autorul articolului se referă la spusele europarlamentarului român Laurenţiu Rebega, vicepreşedintele Grupului Europa Naţiunilor şi Libertăţii din Parlamentul European, despre care spune că a făcut o declaraţie şocantă, de fapt, o analiză succintă a situaţiei actuale în care se află ţara noastră şi consecinţele pe termen lung ce decurg din aceasta. Redăm în continuare câteva fragmente din această declaraţie, preluate de autorul articolului:

”Din ce în ce mai mulți cetățeni ai României nu mai vor să trăiască în România și nu mai vor să audă de România. Această tendință este uriașă la nivelul populației de 16-30 de ani. Cifrele INS avertizează de mai mulți ani, dar la nivelul oamenilor obișnuiți situația este încă și mai gravă. România suferă o adevărată hemoragie. Am ajuns în top 20 mondial în ceea ce privește emigrația. În Europa, suntem pe locul patru în ceea ce privește cetățenii care locuiesc în străinătate, dar, dacă analizăm situația țărilor din fața noastră (Marea Britanie, Germania și Polonia), raportat la totalul populației și la motivele migrației, suntem de fapt pe locul întâi! Dacă ne referim la topul mondial, cu aceleași observații ca mai sus, suntem pe locul doi, după Siria. Dar în Siria este război!”

Ne-am mira dacă cineva ar contrazice aceste spuse. Citându-l pe Laurenţiu Rebega, autorul articolului, Cristi Şelaru, subliniază faptul că Rebega „trage un semnal de alarmă” cu privire la cei plecaţi din ţară şi care nu se vor mai întoarce, secătuind astfel România. Reluăm o parte din citatul selectat de Cristi Şelaru, prin care europarlamentarul în discuţie argumentează: ”mulți dintre cei din categoria de vârstă peste 45 de ani spun că se vor întoarce în țară. Dar toți spun că își doresc pentru copiii lor să învețe și să se stabilească în Occident. Acest lucru înseamnă pur și simplu că, peste douăzeci de ani, în România nu vor mai fi români!”

Dacă n-am fi trişti, am râde amintindu-ne de bancul de pe vremuri referitor la cei care fugeau din România lui Ceauşescu: „Ultimul stinge lumina…”

Bineînţeles că nu suntem de acord cu acest scenariu, însă nici nu poţi să ignori cauzele care au dus la această „hemoragie” de materie cenuşie şi forţă de muncă în favoarea ţărilor occidentale evoluate. Ce-i mână pe aceşti oameni să „evadeze” din propria patrie. Pe migranţii sirieni i-am mai înţelege, însă ai noştri sunt determinaţi de alte cauze, pe care Laurenţiu Rebega, aşa cum remarcă autorul articolului amintit, le scoate în evidenţă astfel: „…Realitatea este că toți acești oameni constată că este mult mai bine să muncești în Occident, nu doar pentru că ești mai bine plătit, ci și, mai ales, pentru că trăiești într-o societate care îți oferă speranță. O societate cu reguli care se respectă, o societate în care ești respectat ca om, o societate în care vezi un viitor pentru copiii tăi”.

Când sunt disperaţi, oamenii caută mereu speranţa, speranţa că lucrurile se pot schimba. Dar cum? Aici autorul articolului îl citează din nou pe Laurenţiu Rebega, care afirmă şi avertizează în acelaşi timp: ”Evident, speranța vine din perspectiva siguranței locului de muncă și a dezvoltării economice. Dacă nu se va reindustrializa, dacă nu se va eficientiza agricultura, dacă nu se va axa pe producție, România va muri!”

Temător de această posibilă perspectivă sumbră şi remarcând realitatea, europarlamentarul încearcă să sugereze soluţii şi face apel la toţi cei care deţin sau vor deţine puterea: „Trebuie să privim realitatea în față: România nu poate trăi numai din turism și servicii, iar o creștere economică bazată pe consum este falsă! și acum vă întreb: care sunt partidele politice care au forța morală de a pune marile resurse naturale ale României în slujba unei dezvoltări economice durabile? Cine are curajul să aducă înapoi în proprietatea românilor petrolul și gazele, cărbunele și aurul, pământul și pădurile? Cine are curajul să-i îndemne pe români să aibă copii și să-i crească pentru un viitor în România?”

Fără îndoială că redactorul Cristi Şelaru a publicat acest articol „în prejma alegerilor”, în speranţa că poate câţiva dintre cei ce urmează să fie aleşi îl vor citi şi vor ţine seama de conţinutul lui atunci când se vor instala în fotoliile parlamentare şi vor face legi care să ne scoată din impas. Noi nu facem decât să scoatem în evidenţă cele semnalate de Cristi Şelaru, pentru ca astfel informaţia să circule şi pentru cititorul covăsnean, deoarece conţinutul articolului citat ni se pare valoros în situaţia prezentă şi de perspectivă. Şi cine ştie, poate în viitor se vor găsi oameni cu voinţă şi o altă viziune politică şi vor mai băga din nou în cutia Pandorei o parte din relele care şi-au făcut de cap de multă vreme pe pământ, lăsând astfel Speranţei mai mult spaţiu liber pentru a-şi îndeplini misiunea şi a-i ferici pe oameni…

                                                                                                                           Mihai Trifoi

 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail