CopertaRomanul POVESTE DE IUBIRE DIN ALT VEAC  semnat de ANI OPREA DELEANU (prozator, lingvist, folclorist, traducător, prof. univ.dr. – Reșița)  și MARCU MIHAI DELEANU (prof. de limba și literatura română- Reșița)  – la prima vedere un simplu roman epistolar –  se vădește la o atentă lectură a fi o amplă cronică de familie, întrețesută în cronica unei epoci.
Meritoriu este demersul autorului Marcu Mihai Deleanu de a-și imortaliza literar soția Ani -recent trecută la cele veșnice – făcându-i publice scrisorile. Este evidențiat astfel – prin destăinuirea forței mărturisitoare a unei mari iubiri pasionale – talentul scriitoricesc al semnatarei epistolelor.

Publicarea corespondenței începuturilor amoroase (anii 1959-1964) dintre  cei doi tineri – viitorii soți Deleanu – are darul să trezească cititorului (septuagenar mai ales)  autentice aduceri aminte din propria  biografie atât sentimentală cât și profesională etc.  Dialogul  celor doi protagoniști pe marginea scrisorilor  din urmă cu jumătate de veac – lecturate Anișoarei  ajunsă pe patul suferinței -, precum și  trimiterile la evenimente, situații  și amănunte  din perioada începutului legăturii lor dar și din perioade ulterioare, inclusiv din actualitatea imediată,  fac din carte un sugestiv tablou psiho-social de epocă. În multe momente ale lecturii cititorul este de-a dreptul  copleșit  de emoții, rememorând proprii experiențe de viață, proprii trăiri cu bucurii și necazuri, fericiri și dureri, speranțe și deziluzii…Or, dacă și ,,alții” se regăsesc în trăirile literaturizate ale autorilor ,,poveștii de iubire din alt veac”, înseamnă că opera are autenticitate, vigoare și valoare!

Sunt multe elemente structurale  remarcabile în acest roman.  Impresionează de pildă iscusința autorului-destinatar al măgulitoarelor scrisori de a îmbina planurile temporale, aducând  cu mult talent trecutul în actualitate sau, dimpotrivă, împingând prezentul  în  trecut, conferind astfel un plus de   plastucitate  narativă romanului.  Impresionează apoi sinceritatea,  uneori crudă,  în destăinuirea propriilor carențe intelectuale (deși student la filologie, făcea unele  greșeli gramaticale, corectate pe textul scrisorilor primite  de exigenta  iubită ) sau morale ( este confruntat verbal de fidela soție cu …contestate de el  derapaje amoroase, indirect sugerate). Se conferă astfel cărții o suplimentară notă de autenticitate și credibilitate autobiografică. În construcția romanului se remarcă a fi inspirată și opțiunea pentru promovarea integrală doar a scrisorilor îndrăgostitei, destinatarului conferindu-i-se doar spațiul sumar, selectiv, comentativ al epistolelor. În schimb el are rolul principal, decisiv în cele din urmă, în impunerea ideii publicării arhivei epistolare semicentenare. Nu în ultimul rând este de reținut invocarea unor personaje: vechi cunoștințe, vecini, prieteni  provenind din mediul rural, prin intermediul cărora este etalat limbajul savuros, neaoș, ardelenesc sau moldav.

Concluzionând voi sune că  avem plăcerea unui roman de excepție, original și savuros, chiar dacă  finalul îți inundă ochii de lacrimi și-ți induce  simțământul neputinței în fața destinului, cu implacabila lui trecere…. O carte document, inedită.  Romanul  trebuie citit  ,,dintr-o bucată”, pe nerăsuflate, pentru a-i simți patosul și a-l putea aprecia la adevărata lui valoare.

  . .

Ioan WEIDNER-CIUREA

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail