Deși am tinde să credem că suntem înconjurați de alergii, am putea fi surprinși să aflăm că, de fapt, nu orice urticarie reprezintă o alergie. Medicul specialist în alergologie și imunologie clinică dr. Albert Kinga se ocupă cu depistarea şi diagnosticarea, profilaxia şi tratamentul medicamentos şi/sau imunoterapie (după caz), monitorizarea şi educaţia complexă a pacienţilor cu boli alergice, afecţiuni de hipersensibilitate iniţiate prin mecanisme imunologice. Redacția „Mesagerul de Covasna” i-a făcut o vizită medicului pentru a afla mai concret ce sunt alergiile, cum se tratează ele și cel mai important cum le depistăm.
– Pentru început, vorbiți-mi vă rog despre alergiile de sezon, care sunt acestea?
– Alergiile, ca și boală a organismului, sunt boli cronice, unele sunt alergii perene, adică persistente pe toată perioada anului altele sezoniere, sunt anumiți alergeni care se găsesc în interior și persistă cam pe toată perioada anului, aceștia sunt acarienii din praful de casă, anumite mucegaiuri, epitelii de pisică sau câine, insecta Blattella germanica sau altfel spus gândacul de bucătărie, și sunt anumiți alergeni care sunt de exterior, aceștia au un fel de sezonalitate. Ca și alergeni avem: polenul de arbuști, arbori, mesteacănul, arinul, alunul, avem polenurile de graminee, adică cerealele cultivate și iarba de gazon, după care urmează apoi polenurile buruienilor, care sunt de mai multe feluri: pelinarița, iarba pârloagelor, parachernița, toate sunt predominante în zona noastră, și mai există și anumite mucegaiuri de exterior. Deci mucegaiurile pot să fie atât de interior cât și de exterior.
– Cum se manifestă o alergie? Cum ne dăm seama că avem o alergie?
– Sunt mai multe feluri de alergii, mai multe mecanisme ce se petrec în organism, dar bănuiesc că vă referiți la rinită / rinoconjunctivită, care este o reacție imediată la intrarea persoanei în contact cu alergenul. Dacă s-a făcut în organism sensibilizarea, atunci apar foarte repede și simptomele, deci alergiile au nevoie de un anumit timp, de un anumit contact, după care se manifestă, însă dacă se manifestă, se manifestă foarte rapid. Simptomatologia este cunoscută, cu rinoree, adică scurgeri nazale apoase, obstrucție nazală (nasul înfundat), hiperlacrimație, hiperemie conjunctivală, adică roșeața și lăcrimarea ochilor. Dacă se manifestă într-un mod mai grav poate apărea și tusea, câteodată alergiile merg numai pe simptomatologie respiratorie, adică pacientul tușește, este o tuse seacă, chinuitoare, care nu răspunde la mai multe cure de tratament antibiotic. Formele cele mai grave vin cu șuierături în piept, la plămâni.
– Cine este mai predispus să facă o formă de alergie?
– Pentru a deveni alergic avem nevoie de un teren genetic, se numește teren atopic. Acest lucru nu înseamnă neapărat că vom avea o boală alergică dar, datorită circumstanțelor, persoana poate să dezvolte o alergie în timp. Nu putem zice care a fost momentul în care s-a declanșat boala dar văzând simptomatologia, făcând anumite teste, putem fi siguri că este vorba de o alergie. Alergia nu se diagnostichează pur și simplu clinic, prin simptomatologie, deci tot ce arată a fi alergic, ne poate surprinde câteodată prin faptul că nu este de fapt.
– Dacă suntem alergici la anumiți factori, și am aflat acest lucru în urma unei diagnosticări medicale, ne putem vindeca sau vom trăi toată viața cu acea alergie?
– E o întrebare complicată cu un răspuns mai dificil într-un fel. Alergiile nu se vindecă de la sine, dimpotrivă, rinita alergică / rinoconjunctivita alergică, prezintă un factor de risc de a evolua spre astm, sau astmul bronșic cum s-a chemat până acum. E grav, cam 50% dintre pacienții cu rinoconjunctivită / rinită alergică netratată poate să evolueze spre astm. Bineînțeles, astmul este mult mai greu de tratat decât rinita. Când suntem în faza de rinită / rinoconjunctivită putem alege între două metode de tratament. Tratamentul medicamentos, prin care putem să suprimăm simptomatologia, ceea ce înseamnă că atunci când pacientul ia tratamentul medicamentos simptomele se acoperă, asta e ideal, ca să zic așa, deoarece câteodată nu reușim nici cu medicamente să îi oferim un confort total pacientului, dar asta depinde de tipul alergiei și de severitatea simptomelor cu care s-a prezentat pacientul. Cealaltă opțiune terapeutică este imunoterapia alergen specifică, prin care pacientul se poate vindeca, însă aceasta nu este pentru toată lumea, așadar recomandarea pentru imunoterapie trebuie aleasă de un medic specialist alergolog, în funcție de persoană, circumstanțe și felul alergiei.
– Care este cea mai gravă formă de alergie pe care ați întâlnit-o la un pacient?
– Medicul specialist în alergologie și imunologie clinică vede rinite, conjunctivite alergice, urticarii, alergiile medicamentoase, anafilaxia care este un șoc sistemic, deci de fapt, răspunzând la întrebarea dumneavoastră, cea mai gravă stare alergică este șocul anafilactic, care pune în pericol viața pacientului. Șocul anafilactic poate proveni din mai multe etiologii, poate să fie cauzat de alergiile alimentare, de faptul că pacientul a înghițit un medicament, de la o înțepătură de albină sau viespe, deci fiecare factor în sine poate duce spre șocul anafilactic. Șocul anafilactic trebuie tratat de urgență. Alergiile medicamentoase, bolile imunologice, care sunt mult mai rare, deficitele sau hiperproducțiile de imunoglobuline, urticariile vasculitice, bolile de sistem, sunt mult mai rare, mai puțin cunoscute. Vara cele mai răspândite sunt înțepăturile de hymenoptere, adică viespile și albinele. Aici, în regiunea noastră, aceste două insecte cauzează, sau pot cauza reacții grave. (…) Ce avem de făcut în caz de înțepătură: de obicei vin pacienți cu o reacție locală extinsă care nu este alergie, deci e foarte important să deosebim reacția alergică de cea toxică, cauzată de substanța injectată în piele de viespe sau albină. Albina înțeapă o dată și moare, dar acolo ajunge mult mai multă toxină, care face o reacție locală, care dacă nu depășește 10 centimetri în diagonală nu înseamnă reacție alergică ce pune viața în pericol. Dacă intervin și alte probleme sistemice, precum greață, vărsături, diaree, sincopă, scăderea tensiunii, atunci într-adevăr putem vorbi despre o alergie, sau o alergie probabilă iar pacientul trebuie tratat de urgență și ulterior trebuie să o dovedim prin intermediul unor analize de sânge. Vin foarte mulți pacienți cu ideea că sunt alergici la înțepătura de viespe și albină, lucru care nu este adevărat. La pacienții care într-adevăr sunt alergici trebuie să le prescriem trusă de urgență care să conțină adrenalină în formă rapid disponibilă, autoadministrabilă , pe care trebuie să o aibă la ei în permanență, fiindcă înseamnă că sunt în primejdie și trebuie să aibă ceva la care să apeleze în caz de urgență.
– În ultima perioadă apar din ce în ce mai des așa-numitele alergii solare, ce sunt acestea mai exact?
– Este o alergie cu urticarie la factori fizici. Într-adevăr există, de fapt este mult mai rară, deci e supraestimată într-un fel. Nu toată lumea este alergică la soare, mulți pacienți sunt alergici la cremele de fotoprotecție, acesta este un motiv pentru neînțelegerea creată, sau fac alergii la alimentele sau medicamentele înghițite. Nu toate bubele sunt date de alergia solară, dar într-adevăr există această noțiune și trebuie să o tratăm, ne ferim de soare și luăm tratament medicamentos.
– Îi sfătuiți pe pacienți să nu se trateze după ureche, să vină la consultație?
– Da! Din păcate în zona noastră este o modă ca pacientul să treacă în primă instanță prin farmacie, iar abia dacă nu funcționează tratamentul primit de acolo acesta vine la cabinetul medicului specialist. Eu înțeleg că este mai ușor, pentru că toată lumea vrea să scape cât mai repede de problemă dar unele probleme pot fi acoperite de medicamentele pe care le-au luat sau chiar agravate, deci nu reprezintă o metodă de ales.
– Vorbiți-ne puțin despre alergiile alimentare
– Alergiile alimentare sunt mai des întâlnite la copii decât la adulți. Vin foarte mulți adulți la noi cu ideea: „am mâncat ceva ieri și uitați că m-am umplut de bube și sunt alergic la alimentul respectiv”, de obicei se infirmă acest lucru, sunt și alte etiologii, sau pur și simplu nu găsim cauza, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim să găsim cauza, dar totuși este mult mai greu de diagnosticat la adulți. La copii, cele șase sau chiar și opt cele mai răspândite alergii sunt la proteinele laptelui de vacă, albuș de ou, gluten/făină, arahide, nuci, soia, pește, fructe de mare. Intoleranța la gluten nu este o alergie, este o boală imunologică.
. . – Ce facem în astfel de cazuri? Eliminăm total aceste produse din alimentația noastră?
– Depinde de felul alergiei. Unele alergii la copii se vindecă, dispar dacă eliminăm alimentele din dietă, însă trebuie să vedem și să aflăm felul alergiei, pentru că fără investigații sau un diagnostic ferm nu putem să recomandăm diete de eliminare, spre exemplu ca un copil să nu consume de produse lactate și orice proteină din lapte de vacă, sau albușul de ou. Dacă eliminăm acele produse probabil alergia va dispărea cu succes. Vin foarte mulți copii cu dermatită atopică, adică o predispoziție a pielii de a fi uscată, acestor copii le lipsește un strat de lipid din piele. Dermatita atopică poate fi agravată de factori fizici precum frigul, hainele din care nu sunt din bumbac, care sunt foarte colorate, stresul, emoțiile, toate sunt întreținute sau agravate și de alergii alimentare sau de alergii la factorii mediului înconjurător – aeroalergeni. Cum se manifestă: copilul de 2-3 luni și chiar până la doi ani are niște pomeți roșii cu vezicule mici, micropapule, cu o piele mai uscată, xerotică. La copilul mai mare dermatita atopică se localizează la încheieturi, pomeți, trunchi, pielea e deshidratată, cu mâncărime care nu dispare de la sine, unele variante ale dermatitei atopice persistă și la adulți, de exemplu eczemele mâinilor. Mulți părinți nu iau măsuri adecvate crezând că aceasta va trece, nu dispare, din contră, printr-un cerc vicios apare rinita alergică. La foarte mulți copii cu „febra fânului” ca să spunem așa, găsim o atopie, o dermatită atopică în antecedente și bineînțeles, „febra fânului” care poate să evolueze spre astm alergic.
– Înțeleg că există anumite teste pentru depistarea diverselor forme de alergii. Care sunt acestea?
– Sunt mai multe feluri de alergii, nu am vorbit despre dermatita de contact care mai degrabă afectează adulții și tinerii. Este o boală alergică la metale, la parfumuri, cosmetice, la conținutul acestora, la stabilizatori, emulgatori, excipienți de bază, la anumite medicamente. Dermatita de contact se poate diagnostica prin testare „patch”, o metodă prin care aplicăm substanțele bănuite că ar da alergia, le lipim prin intermediul unei folii pe pielea pacientului, și după trei zile citim rezultatul. Pentru diagnosticarea rinitelor, rinoconjunctivitelor preferăm metoda de testare „prick”. Rezultatul calitativ îl avem rapid, în 15-30 de minute, se aplică local, nu este dureros, se poate face la adulți sau la copii. Această testare o putem face și din sânge, de unde alergenul îl măsurăm cantitativ, cu IgE specifice (imunoglobuline). Interpretarea rezultatului este important să fie făcută de către medicul alergolog. Aceste teste se efectuează pentru rinite, pentru alimente. Putem de asemenea să facem spirometrie, pentru măsurarea capacității pulmonare, pentru diagnosticarea astmului, alergic sau nonalergic.
– Fumătorii sau persoanele care stau în medii unde se fumează frecvent prezintă un risc mărit de dezvoltare a astmului?
– Da, la copii și adulți este un factor de risc. Fumatul pasiv este un factor de risc pentru agravarea rinitei alergice și a astmului. Chiar recomandăm evitarea fumatului pasiv, bineînțeles că niciun copil nu ar trebui să stea în fum, dar este foarte important ca și adulții să se ferească.
– Pentru a evita o confuzie, dat fiind faptul că există mai multe tipuri de alergii, vorbiți-ne puțin despre simptome, despre felul în care se manifestă o alergie.
– Șocul anafilactic, spre exemplu, se poate manifesta prin mai multe simptome: respirația îngreunată, hipotensiune (scăderea tensiunii), diaree, greață, vărsături, urticarie, pete, dar nu este obligatoriu ca toate aceste elemente să fie existente, senzații de sufocare date de angiodem, cu localizare de gravitate, adică la limbă, faringe, toate acestea pot însemna un șoc anafilactic.
– Care este recomandarea pe care o faceți ca specialist unui pacient?
– Dacă pacientul consideră că a avut antecedente sau are anumite probleme, recomand consultul alergologic pentru a fi investigată și discutată situația. Problema este că alergiile se pot agrava. Este de reținut că dacă este vorba de rinită aceasta poate evolua spre astm, dacă este vorba de o alergie medicamentoasă sau alimentară acestea se pot agrava către șocul anafilactic, la fel și în cazul înțepăturilor de himenoptere. Eu lucrez din luna august a anului trecut, (…) este o specialitate nouă, și zona este într-un fel defavorizată. Fiind un cabinet privat, care lucrează și cu contract cu Casa de Asigurări dorim să oferim pacienților servicii de calitate. Este posibilă efectuarea mai multor feluri de testări alergologice și spirometrie.
A consemnat Ioana Ardeleanu
