Foto : Silviu Ipătioaei- MDC
. . Brexit este un termen folosit pentru a denumi o eventuală ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Mulţi europeni, şi chiar de pe alte continente, nu doar cei din Uniune, sperau ca acest lucru să nu se întâmple, însă mersul lumii a vrut altfel şi iată că inevitabilul s-a produs.
Acum ei se întreabă dacă în urma referendumului din Regatul Unit, favorabil retragerii Marii Britanii din „marea familie europeană” nu va avea efectul dominoului asupra celorlalte state membre din UE. În această situaţie, discuţiile se poartă între sceptici şi optimişti.
Efectul domino (sau de domino) este tot un termen lingvistic, care defineşte un anumit fenomen fizic care (conform sursei BIHON) spune că „O piesă de domino poate împinge o altă piesă de domino aflată în calea ei care este mai mare şi mai grea cu 50%”.
În sursa Wikipedia găsim o informaţie mai detaliată cu privire la interpretarea efectului acestui fenomen în sfera politică. Aceasta se numeşte Teoria dominoului folosită prima dată „în perioada Războiului Rece în anii 1950-1980, promovat în acea vreme de guvernul SUA, în special cu privire la Indochina care a speculat că, dacă un stat din regiune a intrat sub influenţa comunismului, după aceea ţările din jur ar urma să cadă sub influenţa acestora într-un efect de domino”. Se mai spune că „Teoria dominoului a fost folosită de către administraţiile succesive ale Statelor Unite ale Americii în timpul Războiului Rece pentru a justifica necesitatea unei intervenţii americane în unele locuri din lume”. Dar aceasta este deja istorie. Totuşi ar fi de menţionat încă un aspect: „Teoria dominoului mai are o concepţie mai puţin răspândită în presa occidentală conform căreia dacă ţările respective nu pot fi curăţate complet de comunişti, trebuie să contrabalanseze situaţia, asemănător împărţirii dominoului în două părţi, cum sunt de exemplu ţările divizate RFG-RDG, Coreea de Nord-Coreea de Sud, respectiv China-Taiwan” (Wikipedia). Dar cum şi aceasta este deja istorie, să revenim la zilele noastre, în care teoria dominoului capătă alte conotaţii, mai …moderne.
Din aceeaşi sursă Wikipedia aflăm că la summitul Consiliului European care s-a desfăşurat la Bruxelles, în 18-19 ferbruarie 2016, sub conducerea lui Donald Trusk, printre altele s-a discutat o scrisoare trimisă acestuia din partea premierului Regatului Unit, David Cameron, în care acesta îşi exprimă opinia sa incluzând patru propuneri de reformă a UE, privind: guvernanţa economică, competitivitatea, suveranitatea, imigraţia. Între timp summitul s-a terminat şi ceea ce a urmat acum ştim cu toţii, dar nimeni nu ştie precis ce va urma. Un singur lucru este cert, unda de şoc de după referendumul din Marea Britanie s-a propagat şi fenomenul continuă cu rezultate imprevizibile. Putem prevedea însă că impactul va fi extrem de puternic şi chiar nociv asupra tuturor ţărilor din Uniune, dar mai ales asupra celor cu o economie mai slabă, în ciuda tuturor asigurărilor care ni se dau de către liderii politici.
Pentru cetăţenii români plecaţi în Marea Britanie cel mai îngrijorător este punctul 4 al propunerii de reformă din scrisoarea lui David Cameron, cel care se referă la imigraţie, deoarece cei aproximitaix 150.000 de migranţi români se tem că-şi vor pierde locurile de muncă după retragerea Marii Britanii din UE.
De fapt, vorbind despre efectul dominoului trebuie să ne întrebăm când s-a prăbuşit prima piesă a „jocului”. Înclinăm să credem că aceasta s-a produs în urma „invadării Europei” de către valurile de emigranţi veniţi dinspre Orient şi alte zone, ceea ce a creat teamă şi revoltă, căci nici o frunză nu se mişcă fără o adiere de vânt…
În acest context, venit să dea apă la moară extremiştilor separatişti, în unele ţări membre în UE se aud tot mai des glasurile unor lideri politici care cer referendum pentru rămânerea sau ieşirea din Uniunea Europeană. Acest fenomen complică şi mai mult lucrurile. Bineînţeles că România nu va face acest lucru, dar chiar şi aşa nici ea nu este scutită de efectele cauzei create, astfel că în perioada următoare vom asista la noi convulsii politice.
E bine să rămânem calmi şi să gândim raţional. Şi este îmbucurător faptul că, în ceasul al doisprezecelea, liderii noştri se gândesc la un plan de dezvoltare a ţării pentru următorii 20 de ani. Se spune că niciodată nu este prea târziu, dar nouă ne este teamă de un alt lucru, ca nu cumva şi această ştire propagandistică să fie doar „apă de ploaie”, adică de la vorbă şi până la faptă timpul să expire fără niciun rezultat concret, pentru că noi promitem multe şi facem puţine.
Dă Doamne să trecem cu bine şi peste acest moment critic, iar semenii noştri, oriunde ar fi ei, să nu-şi piardă speranţa!
Mihai Trifoi
