În acest final de săptămână şi în prima zi din cea următoare creştinii au motiv de bucurie prăznuind două întâmplări importante. Astfel, în zilele de duminică, 19 iunie 2016 şi luni, 20 iunie sunt Rusaliile, iar tot luni se cinsteşte Sărbătoarea Sfintei Treimi, ziua fiind declarată nelucrătoare pentru majoritatea salariaţilor.
Pogorârea Sfântului Duh
Rusaliile semnifică Pogorârea Sfântului Duh, iar evenimentul mai e cunoscut în popor şi sub denumirea de Duminica Cincizecimii, întrucât se prăznuieşte la cincizeci de zile după Învierea Domnului. Numele provine de la „Rosalia”, solemnitate din lumea romană dedicată cinstirii trandafirilor, fiind consacrată Cultului celor trecuţi în lumea veşnică. Tocmai de aceea sâmbăta dinaintea Rusaliilor este dedicată pomenirii celor morti, zi ce poartă apelativul de Moşii de Vară.
Împreună cu Sfintele Paşti, Rusaliile reprezintă cea mai mare şi veche Sărbătoare creştină, fiind venerată încă de pe vremea Apostolilor.
După trecerea perioadei de 50 de zile de la Înviere, Duhul Sfânt a pogorât peste Apostolii Mântuitorului, aceştia primind în mod miraculos darul comunicării în felurite idiomuri, putând astfel să propăvăduiască învăţăturile şui Iisus în lumea largă.
Reguli stricte
Prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu-Fiul a coborât din înălţimi şi s-a întrupat, împărtăşind muritorilor viaţa sa celestă.
Încă de la săvârşirea acestor miracole erau oprite îngenuncherea şi postirea în toate zilele Cincizecimii. De asemenea, nu se permitea desfăşurarea unor spectacole păgâne. Obiceiul împodobirii caselor cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei s-a perpetuat până în zilele noastre.
Împărătesele Văzduhului – ființe imaginare din mitologia populară românească
În mitologia populară românească Rusaliile sunt descrise ca nişte fiinţe fantastice, numite şi Iele. Potrivit folcloristul Ioan Paler, din Vâlcele, aceste făpturi graţioase sunt fiicele lui Rusalim Împărat, după cum relatează legendele. Reprezintă duhuri feminine vaporoase, făpturi supranaturale cu puteri magice şi o mare forţă de seducţie.
Poartă şi alte nume, unele stilizate cum ar fi Naiade, Sirene sau Nimfe, ori neaoşe, precum Măiestrele, Fiicele Codrilor ori Împărătesele Văzduhului.
Se spune că ar vieţui ascunse de privirile muritorilor prin peşteri întunecoase, în desişul codrilor sau pe malul apelor, scăldându-se la izvoare şi făcându-şi apariţia numai noaptea, la lumina Lunii.
Superstiţii fel de fel
În multe povestiri sunt evocate Rusaliile ca nişte duhuri ale unor femei frumoase, pline de seducţie. Există multe superstiţii populare ce vorbesc despre faptul că aceste creaturi au înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutesc prin văzduh, dar pot provoca multe suferinţe acelora care nu le respectă obiceiurile.
Circulă dintotdeauna în lumea satului legende şi basme potrivit cărora Rusaliile se scaldă goale şi despletite fiind luminate de Selena, invocând descântece. Apoi se prind în Hora Ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, cu pieptul dezgolit, înveşmântate în voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare.
Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un ritual straniu, plin de taine, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă şi priveşte dansul lor, îi sunt luate pe loc minţile.
„Jocul Ielelor” . .
Referindu-ne la temă, trebuie să evocăm şi o celebră piesă de teatru românească scrisă de Camil Petrescu, intitulată semnificativ „Jocul Ielelor”. Scrisă în anul 1916 şi definitivată după Război, 1945, capodopera este o dramă de idei la baza careia stau binecunoscutele mituri specifice autorului: al jocului ielelor şi al patului procustian. Într-o notă care însoţeste lista personajelor, autorul arată că lucrarea poate fi socotită „o dramă a absolutului”.
Piesa „Jocul Ielelor” are trei acte şi 12 tablouri, de-a lungul cărora se dezvoltă un conflict bine gradat, rezolvat, în final, prin moartea personajului central, Gelu Ruscan.
Acţiunea se petrece în București în luna mai a anului 1914, în redacţia unui jurnal de orientare socialistă, aducând în scenă personaje şi partide de ficţiune.
Luni este Sfânta Treime
Cum arătam şi la început, a doua zi după Duminica Pogorarii Sfântului Duh, în Lunea Rusaliilor, se cinsteşte Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Este un moment special ales de Biserica ortodoxă spre a preamări Sf. Duh, ce alcătuieşte tripticul Sfintei Treimi.
„Întru această zi prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, care este unul din Treime Dumnezeu”, se spune într-un text sacru.
Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în cartea „Faptele Apostolilor”. Se spune că „Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”.
Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii precizează „Întru această zi, prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.
Sintagma amintită are şi o influenţă catolică, fiindcă Sfânta Treime este sărbătorită de către credincioşi în prima duminică după Rusalii.
ooo
…Să ne pomenim, aşadar, cu respect morţii în aceste zile speciale, iar cei vii să ne bucurăm de Viaţă, de sezonul estival care a venit, anunţând zile dogoritoare şi mult-dorita vacanţă.
Horia C. Deliu
