Conform datinilor pe 21 mai, în fiecare an la dată fixă, avem bucuria de a–i sărbători pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Această zi are o semnificaţie deosebită pentru noi toţi, deoarece în anul 313 înţeleptul cârmuitor Constantin i–a eliberat pe creştini (la îndemnul mamei sale, Elena) de sub tirania păgână, dând un important Edict în acest sens.
Eliberatorul şi protectorul creştinilor
Suveranul Constantin cel Mare (272-337) avea să devină nu numai eliberatorul norodului ce credea în Iisus, ci şi protectorul lor, câştigându-şi faima de Primul împărat creştin din istorie. Povăţuit cu înţelepciune de mama sa, a promovat în funcţii de conducere oameni care credeau întru Hristos, dând astfel un puternic semnal supuşilor în legătură cu noua orientare religioasă ce câştiga tot mai mulţi adepţi. Iar ulterior avea să se impună definitiv.
. .
Un semn miraculos
Convertirea la creştinism a legendarului Constantin s-a petrecut într-un mod miraculos. În noaptea dinaintea unei mari bătălii contra Împăratului Maxenţiu, a visat că pe cer apare Crucea lui Hristos sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria „Instinctu Divinitatis”, adică „Prin inspiraţie Divină”. Era un anunţ magic că va învinge. Când s-a trezit, a ordonat ca pe coifurile şi pe armurile soldaţilor să fie desenate semnul Crucii şi monograma lui Iisus. Încrezător în acest mesaj divin, Constantin cel Mare a învins oastea lui Maxenţiu, alcătuită din 150.000 de luptători, deşi el avea numai 20.000 de soldaţi. A fost un prim şi mare semn ceresc, care l-a marcat pentru tot restul vieţii.
Ajuns împărat, Constantin a înapoiat creştinilor bunurile confíscate de Maxenţiu, făurind un sistem unitar pentru îngrijirea bătrânilor, orfanilor şi a celor săraci.
Constantin cel Mare a rămas vestit în istoria creştinismului şi prin convocarea primului Sinod Ecumenic în anul 325 la Niceea, aproape de locul pe care împăratul a ridicat cetatea care îi poartă numele – Constantinopol.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt ctitori ai unor importante lăcaşe de cult, precum Biserica Învierii de la Ierusalim, dar şi ai altor biserici de la Roma, Nicomidia şi Antiohia.
Obiceiuri ale locului
Legat de sărbătoarea religiosă evocată, să menţionăm unele elemente lumeşti din vremea noastră. Iată, de pildă, un sătean din Voineşti, Vasile Cojan, ne-a povestit de anumite obiceiuri ale locului, unele prea puţin cunoscute de tânăra generaţie. Din bătrâni în zonă păstorii hotărau de Ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena cine va fi baci şi unde anume vor fi puse stânele. Totodată, laptele de la oile fiecărui gospodar era măsurat exact, spre a nu apărea discuţii ulterioare, iar cantitatea este însemnată pe un răboj.
Se practicau şi anumite ritualuri arhaice pentru protejarea ciobanilor, a oilor şi stânelor. Pe dealuri se aprindeau aşa-numitele „Focuri vii”, în speranţa că astfel vor fi alungate duhurile malefice care dijmuiesc laptele oilor.
Sâmbra oilor
Măsura oilor, numită şi Sâmbra reprezintă un obicei românesc din vechime şi se mai practică în multe zone montane, inclusiv în judeţul nostru. De fapt, ideea se referă la estimarea cantităţii de lapte şi de brânză pe care proprietarii le pot obţine, aşa cum arătam mai înainte.
Treptat s-a optat pentru un păstorit local, mai rentabil din punct de vedere financiar, turmele deplasându-se la păşune pe distanţe mici, între sat şi stână. În trecut Sâmbra avea loc la o dată fixă, în prima decadă a lunii mai. În anii din urmă lucrurile s-au mai schimbat, în funcţie de anumite evenimente social-politice, însă esenţa datinei contează în fond.
Sâmbra oilor constituia, odinioară, pentru comunitatea satului un prilej de bucurie, luând parte la ea în primul rând proprietarii de ovine, dar şi membri ai familiei, vecini, cunoscuţi.
Cu câteva zile înainte de ceremonia măsurării laptelui, se desfăşura un ritual de…„purificare” a oilor, acestea fiind trecute pe rând peste o tavă cu jăratec în care se ardea şi tămâie. Animalele erau apoi atinse cu o crenguţă de leuştean, toată magia aceasta contribuind, zice-se, la menţinerea mioarelor sănătoase.
În ziua ceremoniei oamenii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi porneau cu mâncare în traistă către locul în care fusese aleasă viitoarea stână. Acolo avea loc un mic ritual de sfinţire a târlei şi necuvântătoarelor. Dacă totul decurgea cum se cuvine, oierii luau apoi parte la o petrecere câmpenească, unde erau pofiţi să cânte şi lăutarii. Se servea brânză, caş, ceapă verde, bulz, miel fript, drob de miel, plăcinte, cozonac. Se bea palincă, vin şi bere.
Odinioară, se oficia sacrificarea unui miel, în speranţa unui sezon pastoral îmbelşugat, cu animale sănătoase şi multe produse specifice.
Puii învaţă să zboare
În tradiţia populară românească marea Sărbătoare la care facem referinţă este numită şi Constandinul puilor. Se spune că de acum încolo păsările cerului îşi învaţă puii să zboare, ne-a povestit moş Ion Bularca, din Floroaia, despre datinile legate de Ziua Sfinţilor Împăraţi. Dacă de Dragobete, pe 14 februarie, a început sezonul de zidire a cuiburilor şi de împerechere, zburătoarele au acum puii mărişori, venindu-le sorocul să se avânte singuri spre înaltul văzduhului.
Protejarea recoltelor
Data de 21 mai era odinioară serbată şi pentru apărarea recoltelor viitoare. De aceea nu era îngăduit a se lucra pământul. Celor care, totuşi, munceau la câmp în această zi, potrivit superstiţiei urma să li se distrugă bucatele.
În trecut exista şi un alt obicei în rândul gospodarilor ce aveau podgorii: pentru a preîntâmpina ciugulirea strugurilor de către grauri, podgorenii nu lucreau nici ei în această zi importantă.
Felicitări numeroşilor sărbătoriţi!
Conform unor surse oficiale, în jur de 1,8 milioane de români îşi vor serba Ziua onomastică. Dintre aceştia un număr de 745.000 sunt bărbaţi. În afară de prenumele tradiţionale Constantin şi Elena există o sumedenie de apelative derivate. Iată o listă destul de consistentă în ordine alfabetică: Codin, Codina, Constanţa, Constantina, Constanţiu, Costache, Constandin, Costea, Costel, Costeluş, Costin, Costică, Costi, Ticu, Tinu, Titel, Titi. De asemenea, iată derivate de la numele Elena: Dina, Dinica, Ela, Elenca, Eleonora, Eli, Helena, Ileana, Ilenuş, Ilenuţa, Ilinca, Leana, Lena, Leni, Lenuş, Lenuţa, Lina, Nora, Nuţa, Nuţi, Tanţa, Tănțica.
Aşadar, să le urăm numeroşilor conanţionali români ce poartă prenumele celebre şi derivatele de la Constantin şi Elena, un călduros „La Mulţi Ani!” Tuturor le dorim multă sănătate, bucurii şi împliniri, alături de cei dragi!
Horia C. Deliu
