. . În localitatea Apșa de Jos din Maramureșul Istoric (Ucraina) se află un muzeu deosebit, care reunește mii de obiecte adunate într-o viață de om de un medic care este mândru că este român și care a dorit să le arate și celor din jur semne ale dăinuirii românilor în zonă.
Situat pe strada Borcaniuca din satul Apșa de Jos, denumită în popor „Drumul Țării”, Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia este creația medicului Ion Mihai Botoș, care l-a amenajat în propria gospodărie și care ne spune că „aceasta este unica instituție românească de acest tip din toată Ucraina”.
Președinte al Uniunii Românilor din Transcarpatia „Dacia”, Ion Mihai Botoș colecționează de peste 30 de ani obiecte din gospodăriile țărănești ale românilor din zonă, costume populare maramureșene, unele vechi de peste 100 de ani, dar și documente extrem de valoroase sau colecții numismatice.
Istoria acestui muzeu începe în 1984, când Ion Mihai Botoș s-a întors de la facultatea absolvită în Livov și a cumpărat împreună cu soția sa o lampă maramureșeană, veche și afumată, de la baba Axenia. Lampa nu a fost tocmai ieftină, a costat 25 de ruble, vreo 40 dolari, în condițiile în care salariul de medic al colecționarului era de 125 ruble.
De atunci, chiar dacă era privit cu suspiciune sau curiozitate, Ion Botoș a strâns, din propriile resurse, de la bătrânii din satele românești, mii de exponate, care au fost frumos aranjate în casa și în curtea sa din Apșa de Jos.
De asemenea, anul trecut a câștigat un proiect de la Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe din România prin intermediul căruia a completat colecția, a conservat și a pus în valoare obiectele existente.
Muzeul a fost inaugurat oficial în septembrie 2014 și este structurat pe mai multe secții: etnografie, carte veche, documente, numismatică, bibliotecă și arhivă.
În curte, într-un spațiu amenajat special, sunt expuse colecții întregi de unelte și obiecte casnice țărănești, cum ar fi cele pentru prelucrarea lemnului, confecționarea țesăturilor, în general tot ceea ce are legătură cu viața țăranului. Tot în curte poate fi admirată o superbă poartă maramureșeană restaurată, provenită din stânga Tisei (România), care delimitează muzeul de grădina gospodăriei.
În câteva încăperi din casă, devenite spațiu expozițional permanent, sunt expuse zeci de costume populare maramureșene, dar și țesături specifice, de la fețe de masă și ștergare, până la covoare de o frumusețe extraordinară. Tot în interiorul casei sunt prezentate sute de documente, majoritatea originale, „emise de cancelariile țărilor care au stăpânit acest teritoriu”, colecții de presă și de cărți vechi, dar și bancnote, monede și o bogată corespondență și acte de familie ale marilor personalități românești din zonă.
„Sunt câteva mii de exponate, unele foarte vechi, avem documente, cărți religioase din secolul XVII, cărți istorice, într-un cuvânt avem carte românească și avem foarte multe cărți care au circulat în zonă în perioada în care românii din Transcarpatia erau în diferite state ale Europei. (…) Afară, avem secția țăranului român, unde toate obiectele sunt din viața țăranului: războaie de țesut, instrumente cu care s-a prelucrat lâna, mașinile de tors, suveicile, unelte folosite de cioban la stână, instrumente de prelucrarea lemnului folosit în gospodăria sa, cazan de țuică, într-un cuvânt tot ce a fost legat de viața țăranului”, a declarat Ion Mihai Botoș, pentru AGERPRES.
În ceea ce privește importanța muzeului pe care l-a creat în cei peste 30 ani, acesta ne spune că atestă continuitatea străveche a românilor în zonă, pentru cei care aveau astfel de îndoieli, acesta având și un rol educativ pentru copiii care trebuie să afle cum au trăit strămoșii lor.
„Când cineva pune la îndoială că în Maramureșul din partea dreaptă a Tisei au existat români, noi avem documente pe care le punem pe masă și le arătăm pe ce ne bazăm, apoi sunt obiectele cu care românul a trăit, care îl atestă pe el ca băștinaș, ca autohton. (…) Când vin copiii din școli, le arătăm obiecte, documente, cărți pe care le-au folosit strămoșii noștri și au învățat a scrie primele slove în limba română”, a spus Ion Mihai Botoș.
Întrebat dacă este mândru de ceea ce a realizat, acesta ne răspunde: „În primul rând, sunt mândru că sunt român, iar în al doilea rând sunt mândru că se bucură și alții de ceea ce eu am făcut”.
Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia a fost vizitat până acum de mii de oameni veniți din 35 de țări, inclusiv SUA și Canada, iar Ion Mihai Botoș spune că, după ce aceștia „cunosc cultura și portul nostru, încep să-i înțeleagă mai ușor pe români”.
Ion Mihai Botoș a apreciat sprijinul primit de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru realizarea muzeului și și-a exprimat speranța că în viitor românii din Transcarpatia se vor bucura de susținerea Patriei Mamă, în contextul în care aceștia au pus umărul la făurirea statului român și că vor fi recunoscuți ca foști cetățeni ai statului român, „pentru că, de la 1 decembrie 1918 și până la 26 iulie 1921, românii din partea dreapta Tisei au fost integral în România”.
Între timp, muzeul din Apșa de Jos și fondatorul lui îi așteaptă cu brațele deschise pe românii din țară și, „chiar dacă există spaima că în Ucraina este război iar drumurile sunt proaste”, le transmite că „este mult suflet în românii din Maramureșul Istoric” și dintre toate comunitățile din jurul României, „nicări nu se vorbește limba română mai frumos ca aici”.
AGERPRES
