Zi de septembrie! Ceaţa învăluia comuna într-o plapumă de neguri. În centrul plin de flori dar, încă somnoros al Tulgheşului, o ceată veselă precum un stol de vrăbiuţe era adunată ciorchine în jurul artezienei, aşteptând…
Patruzeci dintre membrii Clubului Pensionarilor, înfiinţat pe lângă Asociaţia PRO TULGHEŞ, erau nerăbdători să plece într-o nouă excursie. Pensionarii tulgheşeni se adună de fiecare dată cu mare bucurie şi abia aşteaptă să afle noutăţi unii despre alţii. Fericirea se citeşte pe feţele acestor oameni trecuţi prin viaţă, cu greutăţi şi bucurii. Ei, ştiu să pună preţ pe orice ocazie de comuniune. Vorbesc unii cu alţii despre copiii lor, despre durerile lor, despre bucuriile şi necazurile lor, cu atâta nonşalanţă încât te încarcă cu foarte multă energie pozitivă dacă te nimereşti lângă ei. Nu-şi plâng de milă că îi dor oasele sau altele din astea… Sunt recunoscători pentru încă o zi din viaţă. Sunt atât de fericiţi că se reântâlnesc şi-şi pot depăna amintiri din tinereţe sau că află fiecare noutăţi despre copiii şi nepotii lor!…
Au uitat de toate animozităţile de odinioară, dacă, le-au avut vreodată…
Acum, pe toţi îi leagă aceleaşi amintiri, aceleaşi neputinţe, aceeaşi jovialitate. Toţi îşi vorbesc depre toate, în acelaşi timp: ,,pe unde ţi-s copiii?” … ,,ce-ţi fac nepoţii?”… ,,Mai trăieşte cutare?”
… Vorbesc limbi diferite dar râd cu aceeaşi poftă şi aceeaşi intensitate la glume, pentru că se înţeleg unii cu alţii; Doar au trăit bune şi rele împreună, au jucat la nunţi împreună, au botezat copii împreună; – De ce nu s-ar bucura la o adică, tot împreună, de vârsta a treia? DA! ,,Cine
n-are bătrâni, să-şi cumpere!” zice o vorbă din popor; Într-adevăr ai ce învăţa de la ei. Ei ştiu ce înseamnă bogăţia acestor trei cuvinte ,, Credinţă ,Speranţă, Iubire, care care constituie titlul proiectului nostru pentru persoane vârstnice. Mulţumim pe această cale Consiliului Judeţean Harghita care, pentru al treilea an la rând, a facilitat această excursie.
Noi, ăştia un pic mai tineri, ne punem mereu întrebarea: vom avea la rândul nostru atâta tărie de caracter să putem trece prin toate ale acestei vieţi, cu sufletele neciobite? Vom putea ajunge noi la o vârstă ca a lor (unii au 80 de ani) şi să putem fi veseli şi cu poftă de viaţă asemenea lor…?… Vom trăi şi vom vedea. Până atunci însă, să învăţăm de la ei cum să trăim cu credinţă şi iubire, având mereu înaintea noastră speranţa.
Am fost alături de ei în această excursie de o zi : . . Tulgheş – Praid(Salina)-Sovata, Lacul Ursu- Tulgheş şi, am trăit la mare intensitate ,,viaţa la vârsta a treia”.
Privindu-i, necazurile mele s-au făcut mici. Ascultându-i, am învăţat încă o lecţie de toleranţă. Amestecându-mă printre ei am învăţat, din nou, o sumedenie de lucruri noi şi multe secrete despre viaţă. Dincolo de acestea, am învăţat lucruri noi despre geografia judeţului nostru, pentru că în Clubul Pensionarilor avem şi un fost profesor de geografie.
A fost o zi cu neguri la plecare, cu aer tare şi sărat la amiază (în salină) cu mult soare şi multă, multă veselie, până în zbaterea zilei către noapte, pe când ajungeam din nou acasă.
A fost o nouă zi frumoasă în care la fel ca în anii trecuţi ne-am promis că: – ,,La anul suntem prezenţi din nou!” Până acum ne-am ţinut de cuvânt. Sperăm să putem fi cu toţii prezenţi şi în 2016. Până atunci, pensionarii din Tulgheş vă salută şi vă urează să ajungeţi să trăiţi, asemenea lor, zile bune, împreună cu cei pe care îi aveţi în preajmă şi în suflet.
Lăcrămioara Pop,
Referent Cămin Cultural Tulgheş
