. .
Probabil că unii cititori se vor întreba de ce am ales acest titlu. Le voi răspunde că atât timp cât ţara noastră nu-şi va găsi calea spre progres, pentru a ieşi din „coada Europei” şi a se încadra într-un trend evolutiv ascendent, România va rămâne „o ţară bolnavă”, bolnavă de lene, de nepăsare, de corupţie, de scandaluri, de lipsă de viziune, ne vom petrece timpul prin cârciumi, în distracţii fără număr, vom vota în neştire şi vom cânta manele „ca să mai treacă vremea”.
Păi cum să nu fie ţara „bolnavă”, când la noi un kilometru de autostradă construit ajunge şi la 14 milioane de euro, dublu faţă de Bulgaria, când într-o singură zi pe şoselele României accidentele de circulaţie ne oferă morţi şi răniţi ca într-un război, când 7 indivizi fără minte şi inimă violează şi torturează o tânără, când tatăl îşi ucide fiul sau fiul tatăl, când vecinul ia viaţa celuilalt vecin, când o profesoară moare în propriul apartament deşi ceruse ajutor Salvării, când un individ descreierat batjocoreşte copile, ca să nu mai vorbim de alte atrocităţi întâmplate prin satele şi oraşele ţării. Şi ce să mai zicem când „cei dintâi dintre aleşi” deschid „Cutia Pandorei” dublându-şi sau triplându-şi salariile, după care urmează cereri, zicem noi fireşti şi decente, din partea medicilor, profesorilor, poliţiştilor şi a altor categorii care vor mai urma?! Şi ar mai fi atâtea de spus, precum că cei care au furat sau au ocolit Legea ani la rând, acum sunt foarte bogaţi, locuiesc în vile şi palate, se plimbă în maşini de zeci şi sute de mii de euro, îşi trimit odraslele la studii în străinătate, iar ochii Legii rămân legaţi, pentru ca respectivii să-şi ducă pe mai departe viaţa de huzur, în timp ce bietul popor trăieşte în aceleaşi lipsuri ca şi până acum. Din când în când, la presiunea Mass-mediei, ne mai sunt aruncate exemple precum că Legea şi Justiţia funcţionează, însă realitatea nu poate fi ascunsă, ca şi Adevărul iese mereu la suprafaţă, iar oamenii văd şi aud.
Martin Luther (1483-1546), ”teolog şi preot, primul reformator protestant, întemeietorul protestanismului german”, cu secole în urmă spunea: „Aşa cum lucrarea şi cinstea slujirii dumnezeieşti constă în a face din păcătoşi sfinţi adevăraţi, din afurisiţi, fericiţi, din slugile diavolului, copii ai lui Dumnezeu, la fel, lucrarea şi cinstea puterii laice constă în a face oameni din animalele sălbatice şi a-i feri de sălbăticie. Ea apără fiecăruia trupul şi nu permite nimănui să-i aducă vreo stricăciune; ea apără fiecăruia viaţa, ca nimeni să nu i-o poată lua şi necinsti; ea apără fiecăruia copilul, astfel ca nimeni să nu i-l poată lua şi duce cu sine; ea apără fiecăruia casa şi curtea, pentru ca nimeni să nu poată pătrunde acolo şi să facă vreo stricăciune; ea apără fiecăruia pământul său, vitele, proprietăţile de orice fel, pentru ca nimeni să nu i le poată fura sau aduce stricăciuni. În aceasta stă diferenţa dintre oameni şi animale”. Vi se pare corect?! Probabil că da, deoarece societatea germană a reuşit să aplice aceste principii în viaţa socială, în vreme ce în România lucrurile par a sta invers, căci sărăcia prelungită naşte adevăraţi monştri, oameni fără Dumnezeu şi fără judecată, care nu ţin seama de nimeni şi de nimic şi acţionează mai rău ca animalele, nu numai în miez de noapte, ci şi ziua. Ajunge să priviţi şi să ascultaţi jurnalele televizate pentru a vă convinge de această realitate crudă. Şi chiar atunci când făptaşii sunt prinşi şi aduşi în faţa Judecăţii, ei nu recunosc şi recurg la minciună. Acelaşi Martin Luther ne spune că: „Minciuna se încolăceşte mereu ca şarpele care nu stă niciodată drept, fie că se târăşte sau stă liniştit; numai când e mort, e drept şi nu se mai preface”.
S-ar cuveni ca cei care ne conduc să se aplece mai mult asupra acestor lucruri şi să vegheze ca cei cu comportament animalic să se transforme în oameni şi nu invers, ca România „să se însănătoşească” pentru a putea progresa. Şi e bine că acum, deşi târziu, se încearcă mărirea salariilor medicilor, altfel vor pleca cu toţii prin alte ţări şi biata noastră patrie va fi cu adevărat bolnavă, la propriu şi la figurat, şi nu va mai fi cine s-o trateze. Cine ştie, poate în ceasul al doisprezecelea cei responsabili de situaţia creată se vor trezi din letargie şi vor schimba faţa României. Încă mai sperăm…
Mihai Trifoi
