CODRII ȚĂRII
Motto :
Codru-i frate cu românul
De la Nistru pân’ la Tisa
Dar el nu-i mai e stăpânul
Tot românul plânsu-mi-sa.
Tară de stejari Moldova,
Păduroasă și Muntenia,
Bucovina…precum slova,
Tot un codru și Oltenia.
Brazi falnici în Transilvania
Ca săgețile spre nouri,
Ascunziș avea dihania,
Boncănit de cerbi – ecouri.
De o vreme se uitară
Înțeleptele cuvinte,
Iar copacii se tăiară
De netrebnici fără minte.
Jale multă codrul are
Ajuns crâng fără pădure,
Muntele plânge și moare
Doborât lângă secure.
Netrebnici sunt toți aceia
Care vând copacii Tării,
Dând din mână astfel cheia
Vieții înseși, germinării
Vom ajunge ‘ncet dar sigur
Aer să sorbim din pungă,
Pentru un brădet în mugur
Să străbatem cale lungă.
Piscurile înverzite
În deșert se vor preface,
Numai pante răvășite,
De cap clima își va face.
Nu prădați aurul verde,
Codrul – frate cu românul,
Prin păduri nația pierde
Zestrea ce-a lăsat străbunul!!!
Nu uitați: pădurea Tării
Nu-i a insului aparte,
E comoara omenirii,
Căci ea vine de departe.
Plopul, fagul, pinul, bradul
Nu-s ca orzul sau secara,
Plante ce-nverzesc ogorul
Iar și iară primăvara!
Când omori pădurea-ntreagă,
Zeci de ani se cern în cale
Până un copac se leagă,
Renăscând pustia vale.
La pădure tu ai dreptul
Fiind un bun de preț al sorții,
Pentru EA ridică-ți sceptrul
Ca să-ți aperi șansa vieții!!!
De-ți vinzi cinstea pe rușine
Hăcuind pădurea Tării,
N’aștepta să-ți meargă bine
Nici la marginile mării!
Veșteji-vei astfel casa
Ce crescutu-te-a întrânsa,
Retezând viața cu coasa
Veșnic te-oi juca de-a plânsa.
De sperat mai este încă
Pomii de nu fug din Tară,
Disperați că la poruncă
Oameni lacomi îi doboară!
Koln, 09.06.2000
. .
(poezie de Ion Ciurea,
publicată în volumul
„Mă doare Țara”,
Ed. Orientul Latin,
Brașov, 2001, p.95-97)
În loc de concluzie:
„Când soarta Țării nu vă mișcă
Și nici al Neamului destin,
Ajuns-ați trădători ai firii
În sensul răului deplin!!! „
