Ne aflăm în Săptămâna Luminată ce a început imediat după Sfintele Paşti, urmând ca astăzi şi peste două zile credincioşii ortodocşi să prăznuiască alte evenimente deosebite: Izvorul Tămăduirii şi Duminica Tomii. Ca atare, vom prezenta într–un singur articol semnificaţiile şi anumite obiceiuri legate de ambele fapte biblice, încrustate adânc în mintea şi sufletul oamenilor.
Izvorul Tămăduirii
Este un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Feţele bisericeşti şi închinătorii ştiu că este vorba de vindecarea miraculoasă a unui orb. Sărbătoarea de Izvorul Tămăduirii se ţine în fiecare primăvară la altă dată, în funcţie de cum cade Paştele. Cu această ocazie se relevă rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii, venerată ca o sursă a credinţei şi bunătăţii.
Numele provine de la un izvor vestit încă din antichitate aflat în apropierea Constantinopolului, a cărui apă a vindecat în mod miraculos numeroşi oameni suferinzi. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure. La un moment dat întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon se uită în apropiere după vreun izvor, dar iniţial nu-l găseşte. Atunci în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care îi şopteşte să nu renunţe şi să mai caute. La scurtă vreme viitorul demnitar a întâlnit, într-adevăr, un izvor din apa căruia îi va da orbului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat s-a produs un miracol şi sărmanul a început să vadă…
Uimit de cele întâmplate, Leon a poruncit să se construiască o biserică în apropiere locului cu pricina, după ce a ajuns împărat Cum vestea s-a răspândit ca fulgerul, multă lume a venit să se convingă de minunile săvârşite de acel Izvor fermecat. Au poposit nu numai oameni simpli, ci şi capete încoronate, care după ce au băut apă de acolo şi-au tămăduit rănile.
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc din nou apa, făcând de această dată aşa-numita Aghiasmă Mică, căreia în poporul îi mai spune şi Sfeştanie. În multe gospodării din judeţul Covasna s-a păstrat acest obicei străvechi, care înseamnă şi Luminare, deosebindu-se de Aghiasma cea Mare, care se săvârşeşte doar la Bobotează.
Potrivit tradiţiei, cu apa sfinţită se stropesc animalele din bătătură, casele, fântânile, grădinile, pomii să rodească şi să fie alungate spiritele rele. „Odinioară, ne spunea d-na Mariana Baciu, din Băcel, în această zi specială se căutau izvoare noi, se curăţau fântânile, sătenii având convingerea că ele nu vor mai seca”.
După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Creştinii merg încă de dimineaţă la biserică spre a lua parte la Slujba de sfinţire a apei, ducând acasă în câte un mic recipient cu Aghiasma Mică, pentru a efectua ritualurile pomenite mai înainte. Gospodarul Ion Aiteanu, din comuna Hăghig, ne-a povestit că asemenea datini s-au păstrat nealterate până în prezent în anumite zone româneşti ale judeţului Covasna. Din păcate, unele s-au mai estompat.
Un alt obicei frumos avea loc pe vremuri la marginea satului, lângă un copac înflorit, în jurul căruia dansau fete şi flăcăi, cântau, spuneau snoave, se întâlneau persoanele iubite, făcând schimb de colaci, cozonaci, plăcinte, după ce bunătăţile fuseseră în prealabil sfinţite.
Duminica Tomii
Aşa cum îi spune şi numele, a doua Sărbătoare pe care o evocăm are loc peste două zile, fiind dedicată Apostolului Toma. În calendarul popular ea se numeşte semnificativ Duminica Tomii sau Paştele Blajinilor, întrucât au loc pomeniri ale morţilor din familie, a celor dragi plecaţi prea curând de lângă noi.
Unul din cei 12 Apostoli aleşi chiar de Iisus Hristos s-a numit Toma din Galileea, dar la un moment dat în mod inexplicabil s-a îndoit de Învierea Domnului. S-a încredinţat de această mare Minune abia după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
Chiar dacă poartă şi apelativul mai puţin onorant de Toma Necredinciosul, apostolul a reuşit să rămână în conştiinţa închinătorilor graţie mărturisirii sale finale de credinţă întru Domnul Iisus după ce L-a văzut înviat.
Duminică-dimineaţa credincioşii merg din nou la biserică pentru a lua parte la Slujbă, iar apoi împreună cu preotul se îndreaptă spre mormintele familiei, având loc mici ritualuri de pomenire. În final se împart sărmanilor ce aşteaptă nerăbdători felurite bucate: ouă roşii, cozonac, colaci,un pahar de vin, daruri însoţite de lumânări aprinse.
În credinţa neamului românesc Sărbătoarea amintită este cunoscută şi ca Paştele Blajinilor. În mitologia populară blajinii ar fi nişte fiinţe mitice, care sălăşluiesc la hotarul iluzoriu dintre lumea de aici şi cea de dincolo, pe malurile unei ape. De aici a provenit şi expresia populară, „S-a dus pe Apa Sâmbetei”, când vine vorba de ceva pierdut pentru totdeauna.
Există obiceiul ca în această zi sfântă gospodinele să arunce într-un râu cojile de ouă roşii, care plutesc şi aduc um omagiu sufletelor persoanelor blajine plecate pentru totdeauna.
. .
Sărbători frumoase
…Vremea a devenit mai prietenoasă cu noi în ultima săptămână. Bine că s-a încălzit, că natura a dat semne de revigorare, reamintindu-ne că deşi multe zile au fost răcoroase şi ploioase, luna aprilie a repus în drepturi cel mai frumoas anotimp al anului – primăvara.
Să ne bucurăm de cele două Sărbători şi să le cinstim cum se cuvine…
Horia C. Deliu
