. . Ne aflăm în Săptămâna Mare, ultima a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Patimilor. Este un eveniment major în viaţa spirituală a fiecăruia dintre noi, având menirea de a ne pregăti pentru Învierea Domnului.
Credincioşii ortodocşi traversează în aceste zile o perioadă încărcată de semnificaţii, fiind chemaţi să se cureţe sufleteşte şi trupeşte, spre a cinsti aşa cum se cuvine Sărbătorile Pascale, ce vor avea loc anul acesta începând de duminică, 12 aprilie.
Semnificaţia fiecărei zile
Dar care sunt semnificaţiile zilelor din această săptămână cu totul specială? Luni a avut loc pomenirea lui Iosif-cel-frumos, care se spune că a fost vândut unor neguţători pe 30 de arginţi chiar de către fraţii săi, aidoma mârşăviei lui Iuda. S-a pomenit în chip simbolic şi vestitul smochin fără roade, pe care Iisus (fiind flămând) l-a blestemat, iar pomul s-a uscat pe loc.
Marţi s-a evocat pilda celor zece fecioare. Cinci dintre ele au dat dovadă de înţelepciune şi au păstrat untdelemn suficient pentru candele, făcând fapte de milostenie, iar celelalte au fost nechibzuite şi risipitoare, ca atare li s-au stins candelele,ceea ce a constituit un semn rău augur pentru ele.
Astăzi, miercuri, se aminteşte gestul frumos al unei femei păcătoase, care aflând că Mântuitorul se află în casa lui Simon Leprosul, a cumpărat pentru o procesiune un vas cu mir înmiresmat, oferind pe el suma de 300 de dinari. Ca atare, Iuda Iscarioteanul a dojenit-o pentru că a comis o asemenea risipă, după părerea lui banii putând fi împărţiţi mai cu folos unor săraci. La care Mântuitorul i-a spus : «Las-o pre dânsa, că spre îngroparea mea a făcut aceasta! Pe săraci pururea îi veţi avea cu voi, iar pe mine nu».
Joia Neagră
Urmează în mod gradat câteva zile extrem de importante. Să începem cu Joia Mare, în care se prăznuiesc patru fapte deosebite: 1. Spălarea de către Mântuitor a picioarelor ucenicilor, dând tuturor prin acest gest neobişnuit o pildă de smerenie. 2. Cina cea de Taină. 3. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani. 4. Vinderea Domnului pentru 30 de arginţi de către Iuda.
Primele două evenimente s-au podus ziua, iar celelalte două în noaptea de joi spre vineri. Această zi se numeşte şi Joia Patimilor sau Joia Neagră, fiind ultima joi din Postul Paştelui.
Legată de această zi există mai multe obiceiuri specifice pentru perioada ce urmează. Ne vom referi doar la câteva aflate de-a lungul anilor de la unii bătrâni ai satelor covăsnene, pe câţiva dintre aceştia evocându-i şi în alte materiale pe această temă.
Bunăoară, în credinţa populară ziua de joi dinaintea Învierii reprezintă termenul limită până la care gospodinele trebuiau odinioară să isprăvească de tors cânepa. În Joia Mare exista datina de a se face cununi de mlădiţe şi flori pentru fiecare membru al familiei, împletituri ce se aruncau pe acoperiş. Care dintre ele rezista mai mult, înseamna că şi proprietarul avea să fie sănătos.
Încă se mai spune, în lumea satului, că nu este bine să dormi peste zi, deoarece vei fi leneş tot anul. Mai cu seamă dacă doarme o femeie, va veni o „Joimăriţă” – un celebru personaj mitologic – care o va împiedica să-şi mai facă treburile zilnice, spre ruşinea tuturor.
Joia Mare este considerată şi o zi de amintire a celor plecaţi dintre noi. Se spune că morţii vin în fiecare an acolo unde au locuit ultima dată, rămânând până în sâmbata dinainte de Rusalii! În unele locuri se duce la biserică mâncare, care după ce este sfinţită se dă de pomană pentru sufletul morţilor. În alte părţi se împart la biserică colivă şi colaci, din această cauză numindu-se pe alocuri şi Ziua Morţilor.
Trebuie reţinut că înroşirea ouălor de Paşti se face în Joia Mare.
Vinerea Mare
Vinerea Mare (Prohodul) se mai numeşte şi Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă. După cum prea bine se ştie, în aceasta zi a pătimit şi a fost răstignit Iisus pe cruce. I se spune şi Vinerea Seacă, deoarece mulţi creştini au obiceiul de a ţine Post negru (fără a mânca şi bea nimic toată ziua). Vinerea Mare reprezintă Ziua de Doliu a creştinătăţii.
În această zi nu se oficiază slujba Liturghiei. De fapt, însăşi Liturghia înseamnă jertfă. De aceea se consideră că nu se pot aduce doua jertfe în aceeasi zi, ca atare Vinerea Mare este zi aliturgică. Vineri seara se oficiază în schimb Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate rugi.
Vinerea, credincioşii care au ţinut tot Postul nu beau şi nu mănâncă nimic. Oamenii cred că Postul Negru este ţinut şi în credinţa că Dumnezeu îi va feri de boli tot restul anului şi-i va ajuta să scape de necazuri.
O superstiţie populară spune ca pe omul care posteşte nu-l va durea capul şi va şti cu trei zile înainte când va…muri! Odinioară, gospodinele respectau cu stricteţe ziua de vineri, având credinţa că Sf. Vineri le-ar fi pedepsit dacă coseau, ţeseau, toarceau sau albeau camăşi.
Mai ales la ţară, Deniile de joi şi vineri poartă denumiri aparte: Deniei celor 12 Evanghelii i se mai spune Denia Bătrânilor, întrucât fiind întinsă ca durată doar cei în etate o urmăresc, copiii neavând răbdare s-o asculte. Denia Prohodului este zisă şi a Tinerilor, pentru că doar ei pot trece fără probleme de trei ori pe sub masă, cum cere datina.
Sâmbăta îngropării
Sâmbăta pomenim îngroparea trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru ca la miezul nopţii spre duminică să aibă loc mult-aşteptatul moment divin al Învierii Domnului din morţi, care semnifică Praznicul… Praznicelor.
De acum timp de 40 de zile până la Înalţare ne vom saluta cu formula celebră « Hristos a Înviat ! », răspunsul fiind « Adevarat a Înviat !»
Respectarea strictă a Postului
Pentru ultimele zile din Săptămâna Patimilor sunt caracteristice câteva elemente ce ţin de tradiţie: respectarea strictă a Postului, interdicţia de face anumite lucrări casnice, inclusiv curăţenia prin curţi. De asemenea, se impune întreruperea provizorie a muncilor în câmp, împărtăşirea la biserică, iertarea reciprocă între oameni. Dar şi achiziţionarea hainelor noi, de sărbatoare. De aceea se şi spune în popor: „Paştele fudulul”.
Pentru a întâmpina Sărbătorile Pascale după datină şi canoane bisericeşti trebuie ca în această săptămâna să ne curăţim sufletul, dar şi trupul, ţinând Post măcar în aceste zile, care sunt şi cele mai importante.
În aşteptarea zilelor frumoase…
…Să trecem, aşadar, cu bine, stimaţi prieteni, de Săptămâna Patimilor şi să ne bucurăm că vor veni, în sfârşit, şi zile calde, frumoase. Urmează un mare Praznic creştin, în care vom fi alături de cei dragi, gustând din preparatele tradiţionale şi bând un pahar de vin bun.
Încă de pe acum vă dorim tuturor Sărbători Fericite!
Horia C. Deliu
