– Bună, dragă Florina. Cum am promis la finalul reportajului apărut în ziarul nostru chiar a doua zi după ce ai câştigat Trofeul Festivalului–Concurs pentru tinerii interpreţi de folclor „Flori în Ţara Bârsei”, ce a avut loc în zilele de 21-22 martie a.c. la Braşov revin să realizăm un interviu. Îţi aminteşti?
– Bună ziua. Îmi amintesc, cum să nu? Dar nu ştiu ce să zic. N-am mai dat nici un interviu!
– Uite că a sosit momentul, mai ales că vine Duminica Floriilor, o Mare Sărbătoare creştină, cu prilejul căreia sunt cinstiţi cei care poartă un prenume semnificativ. Este şi cazul tău, încât din startul discuţiei noastre îţi urez „La Mulţi Ani!”
– Vă mulţumesc!
– Te-am admirat în minunatul Spectacol folcloric care a avut loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte şi Muzică Libris Braşov 2015, când ai evoluat „în deschidere”, ca să zicem aşa, pe aceeaşi scenă cu vedetele Dumitru Fărcaş, Nicolae Furdui Iancu, Grupul „Anatoly”, Cornelia Radocea şi alţii. Fiindcă obţinuseşi Trofeul, ai fost invitată să susţii un mic recital în cadrul Galei Laureaţilor. Şi taman unde? În vestita Sală „Patria”, pe a cărei scenă evoluează mari artişti, cântă Orchestra Filarmonicii, au loc spectacole de ţinută. Cum ţi s-a părut acest salt uriaş în.., „stratosfera” artei?
– S-au adunat atâtea impresii minunate, că n-am apucat să mă limpezesc. Mă simt onorată, fericită, întrucât mi se acordă atâta importanţă. După spectacol am primit multe felicitări, au venit şi alţi reporteri să-mi ceară date. Însă chiar un interviu, nu. Este foarte frumos ce mi se întâmplă de Sfintele Sărbători. Concursul a avut loc înainte de Buna Vestire, deci s-a dovedit că mi s-a potrivit de minune.
– Brusc ai devenit o mică…vedetă!
– Da de unde. Am rămas aceeaşi Covaci Florina , o fată simplă din Brădet – un mic sat din Ţara Buzaielor. Am 16 ani şi învăţ la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura.
– Ai avut emoţii la Concurs?
– Sincer, în prima seară (care s-a desfăşurat la Complexul Cultural „Reduta” din Braşov ) nu am avut. Nu prea sunt emotivă de felul meu, deşi erau concurenţi veniţi din toată ţara, unii mai în etate ca mine, cu mai multă experienţă. Plus că trebuia să evoluăm în faţă unor oameni celebri, profesionişti în materie de folclor. Juriu era condus de vestitul interpret Nicolae Furdui Iancu. Eu zic că m-am descurcat bine! Abia când organizatorii ne-au anunţat cine a trecut în Finală şi va evolua a doua zi la Gala Laureaţilor în Sala „Patria”, a aparut o reacţie de teamă. Acum ţineam să arăt ce pot şi publicului, nu doar Juriului.
– Şi a fost un veritabil…triumf! Ai fost aplaudată minute în şir de o sală arhiplină, mai ales că ai cântat o piesă „a capella”.
– Da, este foarte dificil de cântat solo, fără acompaniament. Abia acolo, în faţa publicului am realizat că nu mă poate ajuta nimeni, dacă greşeam vreo notă. Nu aveam orchestra în spate să intervină la o adică, aşa că m-am bazat doar pe vocea mea!
– Ce melodie a fost? Mi–a plăcut mult.
– O Doină din repertoriul cunoscutei interprete, Mariana Deac. M-am bucurat mult că a ieşit bine, deoarece pentru mine viaţa fără muzică nu are farmec, culoare. Ea mă „calmează” în momentele dificile, mă stimulează.
– Tot fără acompaniament instrumental au cântat şi minunaţii solişti de la Cvintetul „Anatoly”, ajunşi anul trecut în Finala concursului de la ProTv, „Românii au talent”, şi publicul i–a bisat.
– Mi-au plăcut şi mie foarte mult, într-adevăr, sunt minunaţi.
– Cum a decurs întâlnirea cu maestrul Furdui Iancu, în calitatea sa de preşedinte al Juriului ?Cum ţi s-a părut? Ce v-a spus?
– După părerea mea, domnul Nicolae Furdui Iancu a urmărit foarte atent prestaţia noastră scenică, calităţile vocale, mai ales respiraţia la interpretarea pieselor mai dificile, portul popular al fiecărui concurent. În general, toţi juraţii au fost foarte atenţi la felul în care ne prezentăm. Preşedintele m-a felicitat şi m-a întrebat: „Ei, ţi-a plăcut cum a reacţionat publicul?” I-am răspuns: „Da, foarte mult”. După care i-am multumit. Dânsul mi-a zis că nu am de ce să-i mulţumesc, întrucât fiecare membu din Juriu a notat cum a socotit de cuviinţă, apoi s-au adunat punctajele, iar ceea ce a rezultat s-a văzut la… Gală.
– Iar tu, în postura de câştigare a Trofeului la Festivalul–Concurs de folclor pentru tineri intitulat „Flori în Ţara Bârsei”, ai ajuns a doua zi pe prima pagină a ziarului nostru. Ce ecouri au fost?
– Familia, colegii, prietenii, toţi cunoscuţii, dar şi persoane… necunoscute m-au felicitat şi mi-au urat să obţin cât mai multe asemenea distincţii.
– A fost prima?
– Până acum am mai obţinut un Premiu III la Festivalul Folcloric „Cântecele Oltului” la Călimăneşti, în 2013.
– Vorbeşte-ne despre începuturile tale muzicale. Cine te-a descoperit? Unde ai debutat?
– Am început să cânt în cor la Şcoala Generală. Eram prin clasa a V-a, şi se pare că reuşeam să menţin cel mai bine vocea a II-a. D-na profesoară de specialitate mi-a recomandat să mă ocup mai mult de muzică, să studiez, fiindcă am „ceva” voce. Astfel că în clasa a VIII-a m-am decis sa fac acest lucru şi am început să iau ore de canto. Un impuls hotărâtor mi-a dat un domn, pe nume Ciprian Mazăre, care conducea Ansamblul „Junii Intorsurii” şi m-a inclus într-un program artistic, făcând în acest fel cunoştinţă prima oară cu scena şi publicul. A reprezentat practic momentul meu de debut!
– Care nu se uită niciodată…
– Exact.
– Ce reprezintă muzica populară pentru tine?
– O „carte” frumoasă pe care dacă o…răsfoiesc aflu prin intermediul versurilor şi melodiei unele tradiţii ale neamului, poveşti de viaţă, bucurii, supărări ale semenilor, dar şi ce este dragostea, ce sunt dorurile.
– Ai o voce frumoasă, o ţinută agreabilă, poţi să abordezi şi alte genuri, poate mai apreciate de tineri: pop, rock, dance. Nu te atrag?
– Le ascult. Îmi plac în special piesele româneşti. Cânt şi muzică uşoară împreună cu o formaţie , „Armonic”. Dar mai rar, la anumite evenimente. De bază, rămâne tot cântecul popular.
– Faci cumva parte din vreun ansamblu artistic sau evoluezi…pe cont propriu?
– Din păcate nu fac, dar mi-ar plăcea.
– La ce sărbători, în ce spectacole ai apărut?
– Cânt la diverse evenimente, unul mai desebit fiind Concertul de colinde „Leru-i Ler…” organizat de Centrul Cultural „Reduta”. De asemenea, am apărut la spectacolele Şcolii de Muzică din Braşov (unde studiez în paralel), ca şi la anumite serbări organizate de Liceul din Întorsura Buzăului la care învăţ. Totuşi, sunt abia la început.
– Cu cine studiezi muzica populară?
– Profesorul meu de canto se numeste George Muraru. Studiez, cum ziceam mai înainte, la Şcoala Populară de Arte „Tiberiu Brediceanu” din Braşov, dar şi singură, acasă.
– Purtai un frumos costum popular la Gala Tinerilor Laureaţi. Poţi să mi-l descrii?
– Se compune din iie, poale, catrinţă,vestă şi brâu. Din păcate, nu este tocmai din satul meu. Aici, în Curbura Carpaţilor, ne aflăm într-o zonă de interferenţă folclorică. Nu am găsit deocamdată un costum cu elemente distincte ale straielor populare întorsurene, azi lumea nu mai poartă aşa ceva. O să mai caut prin vechile lăzi de zestre din zonă. Adevărul e că nici nu am avut cu cine să mă sfătuiesc.
– Vezi, nu neglija autenticitatea, lăsându–te atrasă de…sclipiciuri şi motive false, kitschoase, care sunt la modă pe la unii „rapsozi”!
– Mi-am dat seama.
– Care îţi sunt interpreţii preferaţi? I-ai cunoscut pe unii dintre ei?
– Cea mai draga îmi este Mariana Deac, cu care am facut cunoştinţă la Vama Buzaului acum doi ani, la un spectacol de Paşti. Desigur că am şi alti cântăreţi preferaţi, cum ar fi Ionuţ Fulea, Ionela Morutan, Nineta Popa, Olguţa Berbec, Adriana Antoni şi multi altii.
– Ai urmărit celebra emisiune de la TVR „Tezaur folcloric”– o veritabilă tribună a cântecului popular românesc adevărat? Ştii cine a fost Marioara Murărescu?
– Cum să nu? Am urmărit cu drag această emisiune. Regretata Marioara Murărescu era o o realizatoare celebră, o mare iubitoare de folclor autentic.
– Apropo: tu copiezi pe cineva?
– Nu-mi place să imit pe nimeni!
– Te influenţează vreo interpretă?
– Asta este altceva. Iau doar exemplul bun de la interpreţii consacraţi, pentru a mă perfecţiona şi a ajunge cândva ca ei.
– Este bine ca tânăra generaţie de solişti să preia unele dintre cântecele vechi?
– Consider că da. Învăţarea melodiilor vestite reprezintă un lucru bun, fiindcă astfel noi vom descoperi şi preţui minunata zestre folclorică pe care o avem. Tinerii trebuie să înveţe şi să ducă mai departe cântecele moştenite din bătrâni! Cel puţin eu asta încerc să fac…
– Părinţii tăi au voce? Mai ai fraţi, surori care cântă?
– Din nefericire, părinţii nu au acest har. Eu cred că moştenesc talentul de la bunicul din partea tătălui şi de la bunica din partea mamei. Mai am o soră mai mare,
dar nici ea nu cântă.
– Cum îţi petreci timpul liber? Cum te distrezi?
– Ascult foarte multă muzică. Îmi place să ies cu prietenii, să vizitez locuri noi, citesc.
– Ce fel de piese asculţi în afară de populară?
– Pop, dance, hituri ale unor tineri solişti români , dar şi marile voci ale neamului.
– Cum te alintă cei de acasă?
– Tata îmi zice „Fata mea cea mică”. Prietenii îmi spun „Flory”.
– Ei bine, Flory, ce ai de când să urmezi după terminarea liceului? Spre ce înclini? Vrei să–ţi construieşti o carieră muzicală sau te gândeşti la ceva mai sigur?
– Şi, şi. Peste doi ani, când voi termina liceul, aş vrea să urmez Facultatea de Sport, profilul Chineto-terapie. Asta nu înseamnă ca nu vreau să–mi fac o carieră şi în muzică. Dacă va fi posibil, va fi un al doilea job. Mai este însă până acolo…
– În care oraş ţi–ar place să–ţi continui studiile?
– La Brașov. Dar nu este exlus să optez pentru Sibiu ori Bucureşti.
– Ai şi alte hobby–uri în afară de…muzică?
– Mă pasionează desenul, dansul, sportul, în general.
– Ai deja un repertoriu?
– Nu complet, dar mă străduiesc să îmi fac unul cuorinzător. Ascult piese care mi se potrivesc, caut în zonă noastră cântece tradiţionale, autentice.
– Ai vreme pentru toate?
– Îmi este destul de greu: am de învăţat, fac naveta la Liceul din Întorsura, o dată pe săptămână merg la Braşov să iau ore de canto.
– Pe când primul album?
– Glumiţi?
– Deloc! Uite, prezentatoarea Galei în cadrul căreia ai primit Trofeul (prof. Claudia Miriţescu – o apreciată interpretă de folclor) îi sugera d–lui Virgil Oniţă, preşedintele Asociaţiei Culturale Libris, să te aibă în vedere, poate mai încolo o să–ţi editeze un CD. Sau îi sugerăm pe această cale să te invite şi pe tine în postura de merituoasă Laureată la recenta ediţie a Târgului, să cânţi în preambulul noului Spectacol Extraordinar de Folclor şi Tradiţii Românesti ce va avea loc tot la Sala „Patria”, dar pe 19 aprilie 2015, la ora 14.00. Ce părere ai?
– Doamne, sunt copleştită. Încă nu m-am gândit la aşa ceva!!! Dar, desigur, ar fi nemaipomenit. Acum că am asemenea sprijin, voi fi li mai ambiţioasă. Totul depinde de mine, de cum evoluez, ce melodii noi învăţ, cum le asimilez…
– Cum crezi că va fi BAC–ul, „sperietoarea” elevilor ce termină cu chiu, cu vai liceul?
– Îmi este şi mie puţin teamă, normal, dar mai am timp de studiat până atunci.
– Dar saltul de la statutul de elevă, la cel de studentă cum îl vezi?
– Cred ca va fi dificil, însă de felul meu sunt optimistă şi voi trece cu bine peste el.
– Ce crezi că vei face, să spunem, peste…zece ani?
. .
– Poftim??? Să dea Dumnezeu să ajungem sănătoşi până atunci. Aş vrea să mi se împlinească ceea ce mi-am propus. Mai vorbim atunci…
– Că bine zici. În încheierea discuţiei noastre te invit să adresezi o urare cititorilor acestui interviu.
– Le doresc numai bine, multă sănătate şi Învierea Domnului
sa le aducă linişte şi bucurie în suflete !
– Mult succes la carte, în muzică şi în…viaţă, dragă Flory. Iar de apropiatul Praznic religios al Floriilor, încă o dată, îţi doresc ţie şi întregii familia toate cele bune.
– Vă mulţumesc din suflet.
Horia C. Deliu
