După o muncă susținută pentru ca si noi, covăsnenii, să avem o viață culturală bogată în evenimente și acțiuni culturale, într-o sală pentru a cărei reabilitare plătim un împrumut contractat pe 20 de ani (două spectacole folclorice cu D-na Veta Biris, două piese de teatru: Fii cuminte, Cristofor! și Părinți teribili, de 3 ori cu Fundația Culturală Remember Enescu, Joc și Ziua Muzicii în orașul Inimii, Un spectacol cu marele actor, Ion Caramitru-„Dor de Eminescu” și Ziua Națională a României cu d-l Nicolae Furdui Iancu, spectacole la care media spectatorilor a fost de 300, la o capacitate de 260 de locuri) iată că la un spectacol unic, extraordinar și inedit, „Eternul Eminescu”, dedicat Zilei Culturii Naționale, nu s-au vândut decât 170 de bilete, acest spectacol fiind gândit și ca un test al persoanelor dornice de cultură, fără a se depune eforturi deosebite pentru vânzarea biletelor, cu o lună înaintea spectacolului. . .
Constatăm deci, cu amarnică tristețe, că adevărul spectacolului l-au trăit doar spectatorii, că despre acest spectacol nu se poate vorbi nici la trecut și nici la viitor. Numărul celor care n-au participat la acest spectacol (mă refer la elevii și profesorii de la Școala Avram Iancu și de la Liceul Korosi Csoma Sandor, în principal, dar și la intelectualii covăsneni, și nu numai) au definit prezentul cultural românesc al Covasnei. Eminescu ne-a lăsat scrisă lecția lui de viață: „Patria vieții e numai prezentul/Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Iară trecutul și viitorul/Numai o gândire-s/În van impingeți ce vi-i dinainte/În van doriți acelea ce-or veni/”. Cine-l contrazice, lovit de adevăr, pe Eminescu ?
Poate doar a șasea cerere a rugăciunii către Tatăl Ceresc, retradusă recent și recitată, în spectacolul „Eternul Eminescu” de către soprana Mădălina Bourceanu: „ Și nu ne lasă pe noi în ispită!” Ispita de a primi indemnizația de consilier doar pentru prezența la sedințele Consiliului Local, fără nicio altă implicare.
„Eternul Eminescu” a fost un colaj de suflet, muzică și poezie, în care spectatorii au simțit cum poezia lui Eminescu emană romantice armonii muzicale. Dincolo de fiecare vers, de fiecare cuvânt de amor rostit de către Veronica sau Mihai rămânea misterul, rămânea vraja, care erau apoi completate de fantezia și rafinamentul interpretării renumitului pianist Virgil Mihăilescu, compozitor, dirijor, muzicolog și profesor. Naiul intervenea și el magic și grațios în mâinile elevei Cristina Petcu, iar interpretarea ei, cu acompaniamentul la pian, a Baladei lui Ciprian Porumbescu, ne-a copleșit. Cristina Petcu purta un frumos costum popular trimițându-ne cu gândul la legătura profundă a lui Eminescu cu creația folclorică. Știam că Eminescu colinda din sat în sat cu trupa de teatru culegând folclor din popor, topind apoi în propria creație literară comoara populară notată cu migală, perseverență și har. Eminescu iubea muzica și, în special, muzica populară. „Eminescu cânta frumos cântece populare -scrie un cercetător- avea glas dulce de-ți dădeai cămașa să-l asculți”
Liedul „Mai am un singur dor”, versuri de Mihai Eminescu și compus de Guillelm Sorban, interpretat de vocile cultivate ale sopranei Mădălina Bourceanu și, deja prietena noastră, mezzosoprana Noemi Karacsony, ne-au transfigurat, pentru câteva secunde, în Domnul cel de pasăre măiastră, în Domnul cel de nemurirea noastră și ne-au demonstrat că fraza melodică, ritmul și armonia sunt apte să conlucreze fericit cu muzica însăși a versului eminescian. „Ca să scrii un cântec pe versuri de Eminescu trebuie să ai geniul melodic al lui Schubert”- spunea un om de cultură contemporan.
O surpriză a spectacolului a fost naistul Marian Popa, venit din Franța pentru a ne cânta și încânta cu Ciocârlia.
Actorii Camelia Filofteia Varga și Mihai Giuritan, chemați în spectacol de către d-na prof. Doina Mihăilescu, realizatoarea lui, au impresionat prin recitalul lor, într-un dialog romantic sau prin poeziile de dragoste ale celor doi îndrăgostiți. Decorul a fost simplu dar sugestiv, contribuind și el la realizarea ambianței romantice pe care o respiram în fiecare colț al sălii de spectacol.
Consilier local, dr. Nicolae Enea, membru în Comisia de Cultură a Consiliului Local Covasna
