Înaltpreasfințitul Ioan este cu adevărat mângâietor de suflete. După ce i-a mângâiat pe credincioșii și pelerinii aflați în Țara Sfântă, Î.P.S. Ioan, timp de mai bine de 20 de ani, a mângâiat sufletele credincioșilor din Covasna și Harghita. Doamne, cum au trecut anii?! Da, nouă ne-a oferit mângâiere și dragoste atâția ani, înălțându-ne întru credință și tradiție ortodoxă. Ne-a mângâiat cu privirea ochilor săi blânzi, de câte ori ne întâlneam, la biserici ori la hramuri de mânăstiri, unde reușea să realizeze sărbători creștine cu mare încărcătură duhovnicească și educativă. Senin, blând, deschis și bun cu toată lumea. Ne-a învățat că rugăciunea întărește credința, însuflețește nădejdea, înflăcărează dragostea, deprinde umilința, este scara cerului, conducând pe cărarea Raiului.
. .
Înaltpreasfințitul Ioan își făcea timp să ne asculte bucuriile și durerile. Ne încuraja și ne îndemna la fapte bune. A condus cu atâta înălțare de cuget, cu atâta tărie de fapte și într-un chip atât de desăvârșit redeșteptarea națională a credincioșilor ortodocși din Covasna și Harghita. Ne-a trezit pe toți întru vechea credință a strămoșilor noștri. Ne-a condus cu bucurie pe cărarea Raiului. Am lucrat timp mai bine de opt ani la realizarea volumului Pe cărarea Raiului – convorbiri duhovnicești cu Î.P.S. Ioan al Munților (două ediții, 2010, 2014), cu titlul sugerat de Înaltpreasfințitul Ioan. Am fost de nenumărate ori la Episcopia Ortodoxă din Miercurea-Ciuc, l-am ascultat de numeroase ori de-a lungul anilor, nu totdeauna am avut bucuria să-l găsesc liber pe Î.P.S. Ioan. Am învățat să am răbdare, am învățat multe. Am învățat că există o mare diferență între a auzi de Hristos, a vorbi despre Hristos și a-L cunoaște pe Hristos. Multe sfaturi mi-au rămas în suflet. Îmi amintesc acum cuvintele Î.P.S. Ioan, care se află și în cartea amintită mai sus: „Trăiți iertându-vă, ajutându-vă și iubindu-vă cu iubire sfântă!”
În sufletul nostru, fiecare dintre noi, cred, l-am asemănat pe Î.P.S. Ioan cu o persoană având intensă trăire duhovnicească. Probabil cea mai potrivită este alăturarea cu Sfântul Ierarh Nicolae – așa cum îl știm din copilărie, blând și bun, care ne mângâie și care ne iartă; în fața căruia privim cu sfială și cu frică de Dumnezeu. Înaltpreasfințitul Ioan a afirmat într-un cuvânt de învățătură ideea că mulți copii cred că Dumnezeu este bun și blând ca Sfântul Nicolae. Frumoasă identitate!
Î.P.S. Ioan a mărturisit de multe ori – și la întâlnirea de rămas bun de la Catedrala din Sf. Gheorghe, din 21 decembrie, și în prima zi de Crăciun – 2014, la catedrala episcopală din Miercurea-Ciuc ori cu diverse ocazii, mai mult sau mai puțin oficiale, că nu se desparte ușor de preoții, monahii și credincioșii din Covasna și Harghita, din Eparhia Munților, cum îi place Înaltpreasfinției Sale să spună. A constituit astfel o Eparhie a Munților, neoficială, cum neoficial este și titlul de ierarh al Munților. Treptat, ambele denumiri s-au impus, devenind cunoscute în țară. De acum este greu ca cineva să-i ia acest titlul și această demnitate izvorâtă întru slava neamului românesc trăitor în Carpați și la poalele acestor binecuvântați de Dumnezeu munți.
Mărturisirea, transmisă nouă cu ochii înlăcrimați, că ne va pomeni în rugăciuni înaintea numelui mamei sale, ne-a emoționat până la lacrimi. Asemenea și afirmația: „o să-i port tot timpul în rugăciuni, oriunde voi umbla în lumea aceasta”, cu referire la credincioșii din Covasna și Harghita. Și noi, Înaltpreasfințite Părinte, vă vom purta în rugăciunile noastre, simțindu-vă aproape de sufletul nostru, ca pe un părinte bun, căruia ne rugăm de iertare. Vă păstrăm chipul nu numai pe o carte ori pictat pe sfințiți pereți ai bisericilor ctitorite de Înaltpreasfinția Voastră, la Izvorul Mureșului, Sita Buzăului, Valea Mare, paraclisul Episcopiei din Miercurea-Ciuc ș.a., ci îl păstrăm în inima noastră. Acum, la despărțire, plângem? Și în această privință ne-ați învățat ceva minunat: plângem așa cum părinții plâng când își mărită fetele, dar, până la urmă, se bucură de norocul lor. Ne bucurăm, Înaltpreasfințite Părinte!
Dumnezeu ne-a dăruit nouă, credincioșilor din Munți, un ierarh care să ne zidească întru credință de neam și de țară, care ne-a învățat că rugăciunea și faptele bune sunt două aripi cu care omul se înalță spre cer. Î.P.S. Ioan s-a înălțat pe cărarea vieții la o importantă demnitate în ierarhia bisericească, aceea de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, iar înălțându-se, ne-a lăsat pe noi cei de aici, mai buni și mai plini de har izvorât din dărnicia-i duhovnicească și din aleasă-i vrednicie. Cel mai greu este să găsești poteca spre inima omului. Î.P.S. Ioan a găsit-o, de aceea l-am simțit atât de prezent în sufletul nostru.
Înaltpreasfințitul Ioan va rămâne pentru noi, în continuare, Ierarhul Munților, chiar dacă de duminică 28 decembrie 2014 a devenit ierarhul unei părți din România aflată la brazda dinspre vest a țării, așa cum a afirmat la întronizarea de la Timișoara. Noi vom rămâne în inima țării, dar și în inima Înaltpreasfinției Sale, care a realizat o cărare între Covasna-Harghita și Banat, a realizat un arc duhovnicesc ortodox creștinesc între plaiuri românești.
S-a îndreptat spre acele meleaguri și spre acei credincioși, preoți și monahi, cu dorința de a le fi alături la bine și la rău, cu gând de mângâiere, cu năzuința de a-i cunoaște pe cei încredințați spre păstorire, pe fiecare, preot, monah și credincios, așa cum atât de bine i-a cunoscut pe cei din Covasna și Harghita. Considerăm că astfel va mai așeza o cărămidă la temelia ce există între românii din toate provinciile românești, dar și între românii din țară și cei din afara granițelor. Toți să lupte mai întâi „pentru pacea lăuntrică, duhovnicească, pentru că nu putem vorbi despre o pace generală pe planetă, într-o comunitate sau într-o familie, dacă fiecare dintre persoane nu are înlăuntrul ei această pace lăuntrică, pace în Dumnezeu, împăcarea cu Dumnezeu, împăcarea cu semenii și împăcarea cu sine însuși. Acestea sunt cele trei dimensiuni ale păcii duhovnicești”, afirmă hotărât Î.P.S. Ioan (Pe cărarea Raiului. Convorbiri duhovnicești cu Înaltpreasfințitul Ioan, al Munților, Editura Sophia, București, p. 10)
Cu bucuria că Înaltpreasfințitul Ioan rămâne al nostru ca Ierarhul Ioan al Munților,
Luminița CORNEA
