Fiind prima ediţie pe 2015 a rubricii noastre de profil, vă adresăm dragi cititori cele mai bune urări, cu sănătate, pace şi linişte în suflet. Sperăm să continuăm această interesantă şi frumoasă poveste jurnalistică, dedicată obiceiurilor populare româneşti din judeţul Covasna, tinerii mai cu seamă având de învăţat multe dintre tradiţiile neamului.
6 ianuarie – a doua Sărbătoare religioasă a lui „Gerar”
După ce pe 1 ianuarie l-am cinstit pe Sf. Vasile cel Mare, iată că urmează astăzi a doua mare Sărbătoare creştină. În fiecare an la dată fixă, pe 6 ianuarie, credincioşii ortodocşi prăznuiesc Botezul Domnului în apa Iordanului. În popor evenimentul este cunoscut cu numele de Bobotează sau Epifania. Este o zi în care se săvârşeşte slujba de Sfinţire a apelor sau „Agheasma Mare”, care are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare a naturii, de purificare a lucrurilor şi fiinţelor ce ne înconjoară.
Pe lângă accepţiunea creştină a Botezului Mântuitorului au loc felurite datini şi obiceiuri populare, păstrate cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Punctul culminant îl reprezintă însă oficierea Slujbei şi apoi împărţirea Aghiasmei Mari, o mulţime de norod mergând la biserică să ia acasă preţioasa Apă sfinţită.
Boboteaza va fi continuată ziua următoare de un alt moment important al lunii „Gerar”, anume Praznicul Sfântului Ioan, care încheie ciclul Sărbătorilor de Iarnă, şi la care ne vom referi pe larg în ziarul nostru de mâine.
Agheasma Mare
Încă din Ajunul Bobotezei preoţii pregătesc Agheasma Mare cu care se sfinţesc credincioşii, gospodăriile, dobitoacele şi anumite construcţii şi obiecte valoroase din bătătură (magazii, şoproane, utiliaje agricole, maşini etc). Lumea este convinsă că Agheasma are puteri miraculoase, ajutând la vindecarea unor beteşuguri, la înlăturarea unor deprinderi şi obiceiuri greşite, aducând oamenilor noroc şi mult spor în toate. Această licoare deosebită trebuie băută câte puţin în fiecare dimineaţă timp de opt zile, pe nemâncate.
… În multe localităţi din judeţul Covasna, inclusiv la Sf. Gheorghe, acolo unde fiinţează biserici ortodoxe, ritualul dedicat Bobotezei se respectă din vechime. De pildă, la Catedrala din centrul municipiului de reşedinţă are loc de fiecare dată o mare solemnitate, venind an de an foarte mulţi credincioşi, uneori adunându-se peste o mie de închinători.
La fel se respectă tradiţia şi în cea mai mare comună a judeţului, la Zagon şi în satul aparţinător Păpăuţi, pe le-am vizitat mai des şi am asistat la asemenea evenimente. La cele două biserici din inima aşezărilor amintite, unde vieţuieşte o populaţie română compactă, slujesc cu har doi preoţi cunoscuţi şi respectaţi, Nicolae Hagiu şi Gh. Pintilie, care se îngrijesc ca de fiecare dată ceremonia să se desfăşoare în cea mai bună rânduială.
Locul de desfăsurare este foarte important, iar conform tradiţiei trebuie ales un spatiu mai larg în aer liber, unde să existe un pârâu, un izvor, o apă curgătoare ori dacă nu un havuz. De aceea s-a amenajat în curtea noii şi impunătoarei Biserici din Zagon o fântână, ce are nu doar o valoare simbolică, ci şi una utilitară.
Apa se pune într-unul sau mai multe vase mari, în butoaie, fiind sfinţită de preot, desfăşurânu-se un ceremonial religios specific, la care participă un număr mare de creştini ai comunităţii.
. .
Sfinţirea gospodăriei
După Slujba de Sfinţire a apei, transformată în agheasmă, sătenii o iau acasă în sticle şi bidonaşe cu care au venit. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, exprimă urări pentru sănătate şi belsug. Preotul este cel care trece pe la fiecare locuinţă şi stropeşte cu agheasmă odăile casei, şura, grajdul, animalele, efectuând un ritual sacru.
Potrivit tradiției, în ziua ce precede Boboteaza se ţine post. Unele gospodine pregătesc o masă asemănătoare cu aceea din Ajunul Crăciunului, cu mai multe feluri de mâncare. Nu ar trebui să lipsească grâul pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă, apoi „găluşte“ de post, ciorbă de fasole albă în care se fierb coltunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite in formă de urechiuşe, plăcinte umplute cu tocătură de varză acră şi aşa mai departe, fiecare pregătind după gust şi posibilităţi materiale.
Un altfel de… calendar
De-a lungul ultimelor decenii, în judeţul Covasna am întâlnit, la începutul de an, un obicei pitoresc referitor la aflarea stării vremii. Cum a fost o minivacanţă generală la început de an şi nu a apărut ziarul, nu am avut posibilitatea de a aborda şi chestiunea aşa-numitului „Calendar de ceapă”, o modalitate empirică de a prospecta evoluţia fenomenelor meteo.
Ca atare, povestim acum. Imediat după miezul nopţii albe de la Cumpăna anilor gospodina casei alege din cămară o ceapă mare. Îi face mai întâi deasupra o cruce, o desfrunzeşte, punând una lângă alta 12 foi (ce simbolizează câte o lună) presărând în fiecare puţină sare. A doua zi controlează câtă umezeală a lăsat sarea topită în fiecare foaie de ceapă şi, în funcţie de aceasta, se va şti dacă va fi secetă sau ploaie în luna corespunzătoare… Nostim, nu-i aşa ?
Sunt multe femei mai în etate la ţară, precum d-na Maria Bularca, din Floroaia – o păstrătoare cu sfinţenie a tradiţiilor româneşti – care ne-a povestit că poate „citi” cum va fi vremea în anul ce abia a început, privind doar …foile de ceapă!
Tot domnia sa ne-a precizat că, de regulă, nopţiile şi zilele ce preced şi succed data de 6 ianuarie sunt foarte friguroase, de unde şi expresia „Gerul Bobotezei”. Care la Întorsura Buzăului se apropie uneori şi de minus 30 de grade Celsius.
…Se pare că şi în intervalul următor se vor atinge temperaturi extrem de scăzute în zonă.
Multe tradiţii interesante
Bătrânii povesteau că, pe vremuri, în Ajunul Bobotezei se făceau tot felul de farmece, descântece şi alte practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, unii strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă spre a fi păstrate până în…primăvară, când se presărau pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de dăunători. Se punea puţin fân sub faţa de masă şi două-trei linguriţe de sare în colţuri, care apoi se adăugau în hrana animalelor, ca să fie ferite de boli şi de duhurile rele.
Se zice că în noaptea dinaintea Bobotezei se deschid Porţile Cerului şi Dumnezeu îndeplineste rugăciunile celor care au postit. Mai ales fetele şi flăcăii de însurat aşteaptă cu nerbădare aceasta zi, pentru a-şi găsi ursiţii.
Din străbuni se crede că cine nu mănâncă nimic în Ajunul Bobotezei va fi sănătos şi norocos tot anul, iar în această noapte viitorul poate fi citit în… oglindă. Tot acum, se făceau farmece şi descântece, prorociri ale timpului şi belşugului din Noul An.
În credinţa străveche a ţăranului român sălăşuia convingerea că dacă în dimineaţa Bobotezei pomii erau încărcaţi de chiciură, vor avea rod bogat. În această zi cu totul specială erau interzise certurile în casă, nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar… jaratec din focul vetrei!
…Sunt o seamă de superstiţii populare ciudate, dar şi obiceiuri pitoreşti, pe care este bine să nu le uităm.
Horia C. Deliu
