La jumătatea lunii lui “Răpciune” în fiecare an, mai precis pe 14 septembrie se sărbătoreşte de către credincioşii ortodocşi şi catolici Înălţarea Sfintei Cruci. Este cea mai veche Sărbătoare închinată Lemnului sfânt, care în popor este numită şi Ziua Crucii.
Anul acesta evenimentul cade într-o zi de repaus, duminică, astfel că închinătorii vor merge de dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându–se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru belşug şi spor în toate cele, cum este datina.
Semnificaţia evenimentului religios
Dar să prezentăm succint semnificaţia evenimentului religios din acest final de săptămână. Este vorba de importantă descoperire de către Împărăteasa Elena a Crucii pe care a fost răstignit Iisus pe Muntele Golgota, la îndemnul fiul său, Sf. Împărat Constantin cel Mare. Acesta a trăit o experienţă extraordinară, care l-a marcat profund înainte de a se urca pe tron. În ajunul unei lupte cruciale cu Maxenţiu, ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de parte lui, viitorul împărat Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „Prin acest semn vei învinge”. În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis însuşi Iisus Hristos, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile şi armurile soldaților, ca semn protector.
Sf. Constantin a procedat întocmai. A doua zi majoritatea oştenilor lui Maxentiu au pierit în luptă, iar cei rămaşi în viață au dat bir cu fugiţii. După neaşteptata izbandă, Împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere Crucea pe care a pătimit Mântuitorul Hristos.
După aflarea Lemnului sfânt Constantin a devenit un fervent apărător al creştinismului, împreună cu Sfânta Elena.
Datini, obiceiuri populare, superstiţii
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte în această zi o să fie o vreme ferit de boli, iar cei suferinzi o să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind Sărbătoare mare nu sunt îngăduite anumite treburi cotidiene casnice , interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei poate fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând.
Tanti Elena Banciu, din Dobârău, respectă toate tradiţile populare. Dânsa s-a obişnuit de când era copilă să nu mănânce în ziua amintită legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: de pildă, nuci, prune, pepeni, usturoi etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Oamenii de la ţară sunt deprinşi cu faptul că la această dată deja reptilelele se retrag în ascunzişuri, răcirea treptată a vremii impunând acest comportament pentru târâtoare. Acolo, sub pământ, ele vor hiberna până de Alexii (în 17 martie).
Apropo de acest ciclu perpetuu al vieţii, am auzit la Zăbrătău cu mai mulţi ani în urmă o interesantă legendă. Cică înainte de a se adăposti în pământ pentru lunga iarnă ce va urma, şerpii s-au strâns odată mai mulţi la un loc şi s-au încolăcit în mod misterios, rezultând aşa-numita „nestemată”: un panaceu redutabil, ce putea trata orice boală.
O superstiţie spune că o monedă sfinţită în această azi trebuie păstrată în buzunar alături de o cruciuliţă pentru a avea sănătate, belşug și spor în munca de zi cu zi.
Acum se culeg ultimele plante medicinale
„Acum a venit sorocul culegerii ultimelor buruieni de leac, ne spunea sexagenara Karmin Szabo, din Hăghig, care an de an se ocupă cu strânsul lor, aşa cum am prezentat într-un reportaj mai vechi apărut în „Mesagerul de Covasna”, dacă vă mai amitiţi, dragi cititori.
Ne referim la mătrăgună, boz, micşunele, năvalnic (o specie de ferigă), care pot trata multe afecţiuni. Sunt foarte eficiente şi nu costă nimic, farmacia naturii oferindu-le cu generozitate cui este harnic şi priceput la o asemenea îndeletnicire…
Pe vremuri bolnavii de friguri ce zăceau la pat erau trataţi cu fumul crenguţelor de busuioc aprinse.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, maghiran mai ales odinioară erau socotite plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Pomenirea morţilor
Mulţi oameni îşi pomenesc şi la acest praznic morţii, oferind săracilor de pomană ulcele noi, pline cu miere sau cu apă, având legat un fir roşu de toartă, împreună cu un colac şi cu o lumânare.
Prin unele sate izolate oamenii atârnau odinioară în ramurile pomilor fără rod mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în toamna viitoare vor da rod.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor din adâncuri necesare la construirea fântânilor. Potrivit unei rânduieli vechi întâlnite în unele cătune româneşti din judeţul Covasna respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Crucii dobândesc în mod inexplicabil puteri miraculoase, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
Florile “plâng” fiindcă le-a trecut vremea
În folclor se spune că a sosit momentul ca florile să „plângă” pentru că le-a trecut vremea, usucându-se şi pierind. Doar delicatele brânduşe de toamnă se arată în toată splendoarea lor, movul, rozul, albul lor atrăgând toate privirile spre tăpşanele unde înfloresc.
Se ştie că aceste plante au proprietăţi tămăduitoare, fapt descoperit de arabi încă din Evul Mediu. Seminţele lor pot fi folosite (şi chiar sunt utilizate cu succes de multă lume) în tratamentul multor afecţiuni cronice, printre care reumatismul, guta şi inflamaţiile gastro-intestinale.
Potrivit unei vechi datini preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse de închinători, peste care se pune şi câte un colac, o împletitură, o “japoneză”, fiind date de pomană.
Am văzut odinioară prin Ţara Buzaielor un obicei interesant: unii credincioşi prindeau de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primeau aceste ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
A venit, a venit toamna…
Cu toate că şi alte evenimente religioase anterioare anunţau finalul sezonului cald şi venirea celui autumnal, Ziua Crucii constituie data ce marchează cu adevărat începutul toamnei.
În universul rural previziunile din vechime legate de evoluţia vremii s-au confirmat de cele mai multe ori. Dacă pe 14 septembrie cocorii deja au plecat sau sunt gata să o facă, este un semn că temperatura se răceşte acentuat în intervalul următor.În caz că sunt nori negri şi se aud tunete, toamna ar putea fi lungă. Agitaţia şi croncănitul ciorilor vestesc iminenta cădere a brumei.
Prognozele moderne ale acestui mijloc de “Răpciune” arată că toamna aceasta vom avea parte, în continuare, de o perioadă caldă, săracă în precipitaţii.
Zi de post şi rugăciune
… În această zi sfântă e bine ca gospodarii să bată nucii dacă nu au făptuit ritualul de Sfînta Mărie Mică. Tot acum se aduc din pădure câteva ramuri de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase, fiindu-le de ajutor fântânarilor care caută surse de apă, pentru a fora puțuri.
Să reţinem, dragi cititori, că Ziua Înălţării Sfintei Crucii reprezintă o mare Sărbătoare creştină păstrată peste veacuri, urmând a fi cinstită conform tradiţiei strămoşeşti prin post, rugăciune şi smerenie.
Horia C. Deliu
