Mii de turişti atraşi de misterioasa lume de mii de ani a mumiilor egiptene au ocazia, doar la Sibiu, să vadă atât o mumie, cât şi praful de mumie, renumitul medicament miraculos, acestea fiind în două muzee apropiate din Piaţa Mică din centrul istoric, la Muzeul Franz Binder şi la Muzeul de Istoria Farmaciei, cel mai vechi din ţară de acest fel.
La o aruncătură de băţ de Piaţa Mare din centrul istoric al fostei Capitale Culturale Europene, la etajul unu din Casa Hermes, din Piaţa Mică numărul 11, îşi doarme somnul de peste 2.000 de ani un bărbat egiptean, mumificat, chiar în interiorul Muzeului de Etnografie Universală Franz Binder. Aici, cu doar un leu, orice copil aflat în excursie în Sibiu poate vedea singura mumie vizitabilă din Transilvania, asta în condiţiile în care mumia de la Cluj-Napoca nu poate fi văzută, muzeul fiind în renovare. Adulţii plătesc numai cinci lei ca să vadă mumia de la Sibiu, iar cu alţi cinci lei primesc şi permisiunea de a o fotografia. Turiştii români pot beneficia de un ghidaj când vizitează mumia, cu doar zece lei, iar cei străini, cu 30 de lei.
„Mumia egipteană cu sarcofag este un obiect foarte rar în patrimoniul cultural istoric din ţara noastră. De aici şi interesul uriaş pe care turiştii din ţară şi din străinătate îl afişează pentru vizitarea expoziţiei permanente în care se regăseşte aceasta. Am intitulat sugestiv secvenţa respectivă din expoziţie „Gestul încremenit. Atitudinea în faţa morţii. ” Expoziţia este deschisă publicului larg de marţi până duminică in Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder, situat chiar in centrul istoric al Sibiului”, a declarat pentru AGERPRES, Ciprian Ştefan, directorul Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Conform acestuia, în jur de zece mii de turişti vizitează anual mumia de la Franz Binder. Numai de la începutul acestui an, peste 5.000 de turişti au văzut mumia egipteană de la Sibiu, după ce anul trecut peste 10.500 de oameni au fost aici.
Mumia de la Sibiu are o istorie plină de peripeţii. Principala problemă a celor care au văzut mumia a fost să ştie cu exactitate care este sexul acesteia. Aproape un secol, toată lumea credea că mumia reprezintă o femeie. Ei bine, mumia de la Sibiu reprezintă un bărbat, lucru constatat de către egiptologul german Renate Germer.
„Identitatea personajului mumificat care se odihneşte în sarcofag este extrem de interesantă. El a fost menţionat, pe rând, fie drept un bogat egiptean, fie drept soţia unui înalt funcţionar. Renate Germer, cunoscut egiptolog din Hamburg, a vizitat muzeul de la Sibiu şi a cercetat cu atenţie exponatul. Aceasta a spus că este vorba despre un bărbat, şi nu despre o femeie, aducând numeroase argumente ”, conform Ioanei Rasiga, muzeograf la Muzeul Franz Binder din Sibiu.
Înainte de a ajunge la Sibiu, mumia a fost schimbată cu alta, susţine arheologul Renate Germer. O inscripţie şi o pictură pe care este reprezentat un om cu barbă, găsite alături de mumie, arată că este vorba despre un bărbat. Deşi veche de peste 2.000 de ani, mumia de la Sibiu păstrează şi azi pe pânză o inscripţie care demonstrează acelaşi lucru.
„Frumuseţea picturii de pe faşă, faptul că este asemănătoare cu cea de pe sarcofag, precum şi modul de realizare al sarcofagului dintr-o singură bucată de lemn, şi nu din bucăţi mai mici închegate între ele, aşa cum se întâmpla în cazul oamenilor simpli, ne îndreptăţesc să spunem că bărbatul mumificat s-a bucurat pe durata vieţii de un statut deosebit. În urma unui studiu atent al scrisorii Norei Hannenheim şi al inscripţiilor prezente pe feşele mumiei şi pe sarcofagul acesteia, cercetătoarea germană, Renate Germer a ajuns la concluzia că mumia provine din situl de la Gamhud”, a adăugat muzeograful Ioana Rasiga.
Mumia a stat aproape 20 de ani „ascunsă” în depozitul Palatului Brukenthal din Sibiu.
De fapt, mumia egipteană de la Sibiu a aparţinut unui consul german al Imperiului Austro-Ungar la Cairo (Egipt), numit Hermann von Hannenheim. Acesta, în 1907, a donat mumia Asociaţiei Ardelene pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu, conform muzeografei Maria Bozan. Aceasta explică că mumia a fost expusă până în anul 1957. În 1972, muzeul se reorganizează, secţia de etnografie exotică este desfiinţată şi mumia este mutată în depozitul palatului Brukenthal. În 1991, se înfiinţează Muzeul Civilizaţiei Populare din România, iar mumia trece în patrimoniul acesteia. Din 18 mai 1993, mumia poate fi vizitată permanent, în cadrul expoziţiei Muzeului de Etnografie Universală Franz Binder, departament al Complexului Naţional Muzeal ASTRA.
Numită de presă foarte mulţi ani „femeia cu părul albastru”, mumia cu sarcofag de la Sibiu este de fapt un bărbat, rămas anonim. Mumia este înfăşurată în bandaje din pânză de in. Desigur, egipteanul are pe faţă masca, specifică mumiilor. „Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictaţi cu negru doi şacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morţilor, plasaţi în faţă.Învelitoarea întinsă peste trup conţine din nou gulerul de pe capacul sicriului. La fel, dedesubt, este numită Isis, zeiţa înaripată. Peste picioare sunt de privit cele patru genii ale morţilor, care apără intestinele. (…) numele mortului nu este pus nicăieri’, acesta este doar un fragment din prima analiză ştiinţifică, făcută mumiei, în 1925 de către dr. Roeder, directorul unui muzeu de egiptologie din Germania.
Mult mai multe ştim despre „peripeţiile” mumiei de la fiica donatorului. Vizitatorii pot citi un fragment dintr-o scrisoare a acesteia, expusă chiar lângă mumie. Astfel aflăm că funcţionarul german, cel care a cumpărat mumia, a cheltuit 1.000 de lire la acea vreme, în încercarea de a descoperi o mumie. Când mai avea doar 50 de lire, a găsit un păstor care l-a ajutat să descopere un loc plin de mumii. El a primit cea mai urât mirositoare, pe care a schimbat-o cu o alta, cea din muzeu.
Pentru necunoscători, mumia de la Sibiu nu este foarte mare, este una normală. Mult mai mare este însă sarcofagul, făcut numai din lemn, foarte frumos pictat. „Pe sarcofag este pictată Nut, zeiţa înaripată a cerului, îngenunchiată, în fiecare mână cu câte o pană a adevărului. (…) Pe sarcofag, pe un catafalc – cap de leu este pictat mortul mumificat. (…) Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictaţi cu negru doi şacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morţilor, plasaţi în faţă”, descrie Germer, mumia de la Sibiu.
Conform acesteia, mumia de la Sibiu provine din săpăturile de la Gamhud, din centrul Egiptului, la 150 de kilometri de Cairo, cu finanţare ungară, austriacă şi poloneză. Din cele 70 de mumii descoperite, cea de la Sibiu a fost dată lui Hermann von Hannenheim, care a donat-o Sibiului şi de atunci în fiecare an, 10.000 de oameni vin să o admire, întrebându-se ce mistere ascunde.
Dacă la Muzeul Franz Binder călătorul găseşte o mumie cu o istorie misterioasă, mergând la pas prin Piaţa Mică poate descoperi la o distanţă mică, la Muzeul de Istoria Farmaciei, cel mai vechi din România, un panaceu cu puteri miraculoase, care se credea în Evul Mediu că poate vindeca ciuma şi holera.
„Mumia vera” e una din principalele atracţii la Muzeului de Istoria Farmaciei, „ascuns” în spatele unor mese de la o terasă din Piaţa Mică. Aici, în fosta farmacie „La ursul negru” odihneşte praful de mumie sau ceea ce secole la rând se numea „mumia vera”.
„Mumia vera sau puterea magică de vindecare a morţii este una din atracţiile oferite de Muzeul de Istoria Farmaciei, care numai de la începutul lunii august, până acum a avut peste 1.400 de vizitatori. Anual, aici vin în jur de 10.000 de oameni, de peste tot. E vorba în special de vizitatori care doresc să vadă un muzeu al farmaciei”, a explicat pentru AGERPRES, Dana Hrib, director general adjunct al Muzeului Naţional Brukenthal.
Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu aparţine de Muzeul Naţional Brukenthal.
Deşi poate pare greu de crezut în 2014, mii de mumii egiptene au fost înghiţite sub formă de praf, de către foarte mulţi pacienţi din Europa, cu speranţa că îi va salva de la moarte. Atât de multe mumii au fost distruse pentru a se face praf pentru bolnavi, încât la un moment dat s-a ajuns la comerţ cu morţi îmbălsămaţi, false mumii.
„Avem în colecţie, un borcan de lemn şi o cutie de lemn, cu praf de mumie. Borcanul e şlefuit, cu inscripţia direct pe borcan, fără signatură imperială. Borcanul este din secolul 19, iar cutia din secolul 18. Cele două recipiente au avut în interior, praful de mumie. Acum mai sunt în interior doar rămăşiţele, pentru că praful a fost extras şi depozitat separat, pentru a nu se volatiza şi a nu fi inspirat de vizitatori. Praful de mumie a fost folosit în farmacii, o perioadă foarte lungă de timp, încă din Evul Mediu. În perioada Renaşterii a fost o explozie a folosirii acestui praf. S-au distrus foarte multe mumii în perioada renascentistă şi din păcate a existat un adevărat comerţ cu mumii, ajungându-se la praf de mumie fals”, a declarat pentru AGERPRES, Ana-Maria Păpureanu, muzeograf la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu.
Potrivit acesteia, praful de mumie de la Sibiu e autentic şi a fost obţinut prin mărunţirea unei mumii.
„Pentru mumiile egiptene, în procesul de îmbălsămare erau folosite foarte multe substanţe, egiptenii nu spuneau reţeta secretă de îmbălsămare. Erau folosite foarte multe uleiuri, foarte multe răşini, aceasta îi dădeau mumiei o proprietate în combinaţie cu bitumul sau asfaltul, dându-i cadavrului uscat, acele proprietăţi de a nu se deteriora. Oamenii au început să folosească acel praf fie ca remediu, fie ca medicament, pentru că doreau să extragă acele proprietăţi ale uleiului şi ale asfaltului şi aşa au devenit foarte scumpe. Excesiv de scumpe. Foarte greu de obţinut. Aşa au apărut mumiile false, făcute de comercianţii dornici de profit, care erau oameni morţi, îmbălsămaţi cu anumite substanţe echivalente, ajungeau în farmacii, se numea praful mumia vera falsa. Era un mort dar nu era cu toate proprietăţile mumiilor adevărate. Praful de mumie era un panaceu universal, pentru foarte multe boli, îndeosebi pentru boli incurabile, mai ales pentru cei care erau în ultima fază a bolii”, a menţionat Ana-Maria Păpureanu.
Cu numai 10 lei, orice turist se poate minuna în centrul Sibiului de celebrul praf de mumie, de la Muzeul de Istoria Farmaciei.
Praful de mumie a fost şi analizat de specialişti, conform celor de la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu. Astfel, se crede că acesta conţine: fibre din bandaje ale mumiilor, fibre de lemn de conifer, substanţe pentru îmbălsămare, constând dintr-un amestec de răşină de cedru, răşină de fistic, ceară de albine, grăsimi, inclusiv sebum uman, ţesut şi piele de om mumificat, tratate desigur şi ele, plus asfalt sau bitum din Marea Moartă, în combinaţie cu asfalt din alte surse.
Până în 1920, unul din cele mai scumpe medicamente, praful de mumie, era obţinut prin … măcinarea mumiilor de mii de ani. Canibalismul medicinal a existat cu adevărat, iar o bucăţică din el este expusă dincolo de o cutie de sticlă, în ultima încăpere a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu.
În jur de 10.000 de turişti din toate colţurile lumii, din cele sute de mii care vin în fiecare an, la Sibiu, sunt atraşi de misterele mumiei şi ale „mumiei vera” din Sibiu.
AGERPRES
