Până la apariţia volumului Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş, lucrare colectivă redactată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu, cu sprijinul unui colectiv de colaboratori, reluăm prezentarea în serial, în cuprinsul cotidianului Mesagerul de Covasna, pentru început, momente principale din viaţa publică din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică.
Pe baza unei ample documentări, lucarea prezintă date despre o problematică cuprinzătoare, respectiv despre: evoluţia populaţiei, mişcarea naturală şi migratorie a acesteia, structura etnică, socială şi confesională a locuitorilor, administraţia publică locală, viaţa politică, civică, culturală, confesională, instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, mass-media, finanţe, bănci, industrie, prestări servicii, transport, asistenţă socială, unităţi militare şi de ordine publică, sport şi timp liber, urbanism şi gospodărirea teritoriului, patrimoniu, monumente de for public, personalităţi, evenimente, dezastre naturale, fapte diverse etc.
Sunt redate informaţii despre prezenţa marilor personalităţi ale vieţii publice româneşti şi maghiare, în Sf. Gheorghe, participarea reprezentanţilor oraşului la viaţa naţională românească, dar şi date despre anumite fapte, întâmplări, evenimente, aparent „minore”, dar care au semnificaţia lor pentru reconstituirea vieţii cotidiene, a stări de spirit şi a mentalităţilor colective, într-o anumită perioadă istorică. Informaţiile sunt prezentate cronologic, de fiecare dată, indicându-se sursa. Lucrarea constituie o bază de date cu utilizatori multipli, atât pentru specialişti, cât şi pentru toţi iubitorii istoriei locale.
1923 ianuarie 29. Consiliul de Miniştri aprobă statutul Uniunii Generale a Industriaşilor din România. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 326)
1923 ianuarie 29. Este adoptată Legea privind Statutul funcţionarilor publici, care abrogă toate reglementările de orice natură din întreg teritoriul României, contrare acestui statut. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 327)
1923 martie 16. Printr-o telegramă, Ministerul de Interne informează toate prefecturile din ţară despre rezultatul votării Constituţiei de către Parlamentul ROMÂNIEI: „Senatul în şedinţa de ieri, 16 martie 1923, a luat în consideraţie proiectul de constituţie cu o majoritate de 151 voturi pentru şi 15 voturi contra, din care 3 senatori ai minorităţilor şi 2 senatori evrei”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 257/1923)
1923 aprilie 1. A fost publicată Legea referitoare la reînfiinţarea, cu data de 1 aprilie 1923, a tribunalelor de la SF. GHEORGHE, MIERCUREA–CIUC şi SIGHIŞOARA, precum şi a mai multor judecătorii printre care şi cea de la AITA MARE. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 350/1923)
1923 aprilie 29. Şcoala Normală de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe este inspectată de Ministrul Instrucţiunii Dr. I. Anghelescu, împreună cu directorul pentru învățământul normal, din cadrul aceluiaşi minister, P. Ghiţescu. La inspecţie au mai participat: Al. Iteanu, deputat; Vicenţiu Rauca-Răuceanu, prefect şi Grigore Păltineanu, subprefect. Cu această ocazie, în registrul de inspecţii, s-a făcut următoarea consemnare: „Am inspectat Şcoala normală din Sf. Gheorghe şi am rămas pe deplin mulţumit de felul cum se prezintă şi este întreţinută Şcoala. Aduc mulţumiri D-nei directoare şi corpului didactic pentru munca ce depun”. (Anuarul Şcolii Normale de Învăţătoare „Regina Maria” din Sf. Gheorghe, judeţul Treiscaune, pe anul şcolar 1922-1923, p. 26)
1923 iunie 28. Apare Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclamă principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 327)
1923 august 28. Este publicată c i r c u l a r a adresată „clerului şi poporului ortodox-român din protopopiatul Sfântul Gheorghe din săcuime”, document în care se menţionează: „În scopul de a asigura şi a face posibilă o deosebită îngrijire de viaţa sufletească a credincioşilor noştri din părţile săcuimei, Consistorul arhidiecezan în şedinţa sa plenară de azi s-a aflat îndemnat a dessărcina pe preotul Gheorghe Negoescu de la administrarea tractului Sfântul Gheorghe, dându-l în administrarea părintelui Aurel Nistor din Arpătac (Araci –n.n.). Vă aducem aceasta la cunoştinţă cu îndemnarea de a Vă adresa în viitor în toate cauzele bisericeşti, şcolare şi epitropeşti numitului administrator Aurel Nistor paroh în Arpătac. Sibiu, din şedinţa plenară a Consistorului arhidiecezan, ţinută la 28 August 1923. Nicolae, arhiepiscop şi mitropolit”. (File de istorie a Bisericii Ortodoxe din Sfântu Gheorghe şi judeţul Covasna, Gheorghe Vasilescu, mms.)
1923 august. Prin decizia Primăriei Sf. Gheorghe au fost stabilite tarifele practicate pentru cei 24 de birjari, care existau atunci în oraş. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 139/1924)
1923 octombrie 1. Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român („Astra”), Sibiu, adresează Prefectului jud. Treiscaune următoarea adresă oficială: „Aducerea aminte despre momentele mari ale trecutului, la toate naţiunile care vor să trăiască, este izvor de îndemnuri spre viitoarea înălţare. Cu atât mai vârtos neamul nostru, ieşit abia de curând din lanţurile robiei va trebui să-şi ia călăuză pentru viitor făclia faptelor mari ale înaintaşilor şi sărbătorind cu pioasă aducere aminte trecutul va putea mai trainic să-şi întemeieze viitorul. Şi cine ar tăgădui, că minunea zilelor noastre, care este, după atâtea veacuri de suferinţe şi umilire, unirea tuturor Românilor într-un Stat naţional, rămâne pentru toate timpurile epoca cea mai înălţătoare a istoriei noastre?
Cuvine-se deci, ca măreaţa înfăptuire a acestei uniri să fie comemorată cu însufleţire şi pietate din generaţii în generaţii. Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, depozitară a idealului naţional şi a desăvârşirii lui prin cultură şi înaintare, se simte chemată şi îndemnată să ţină în evidenţă momentele istorice potrivite pentru întărirea mândriei naţionale şi înălţarea sufletească a neamului.
Apropiindu-se deci, ziua cea mare de 1 Decembrie (18 Noiemvrie st. v.) la care zi în anul 1918 neamul românesc din Ardeal, Banat şi Ţara Ungurească, în măreaţa sa adunare naţională de la Alba-Iulia, într-un gând a proclamat unirea sa cu patria mamă într-un singur stat naţional, care este România, ca şi în anii trecuţi, astfel şi acum „Asociaţiunea” trimite tuturor românilor îndemnul său patriotic de a serba în chip cuviincios pretutindeni şi de către toţi comemorarea acelei zile măreţe. Cu deosebit respect Vă rugăm deci, Domnule Prefect, să binevoiţi a da preţiosul Dv. concurs la aranjarea comemorării acelei măreţe zile pe teritoriul judeţului, ce se află sub înţeleapta cârmuire a Dv., ori întrucât din altă parte din orice motiv nu s-ar iniţia asemenea comemorări, să binevoiţi a lua Dv. iniţiativa acelei serbări dinpreună cu toate celelate corporaţiuni cu cădere pe teritoriul judeţului, mai vârtos cu organele bisericeşti şi şcolare. Sibiu, din şedinţa Comitetului Central ţinută în 28 septembrie 1923, Preşedinte, Vasile Goldiş” (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 125/1924, fila 80)
1923 decembrie 11. Prefectura jud. Treiscaune dispune publicarea intervenţiei în Parlamentul României a unui deputat maghiar din jud. Ciuc, referitoare la înfiinţare de cursuri de limba română pentru populaţia din ţinuturile secuieşti: „Se ştie în România întreagă că în ţinuturile săcuieşti, în judeţele Odorhei, Ciuc şi Treiscaune sunt mai multe comune unde nu se află în sânul populaţiei, aşa zicând, nimeni care ar cunoaşte limba oficioasă – limba românească. Cu toate că sunt mulţi săcui care se interesează într-un mod îmbucurător şi lăudabil faţă de limba şi cultura românească, totuşi nu sunt în stare să ajungă ţinta lor, deoarece nu se găsesc între ei învăţători potriviţi, nu posedă cărţi şi alte mijloace necesare.
Având în vedere că ei, şi autoritatea statului, ca şi interesul poporului cere şi pretinde ca să răspândim limba statului în sânul populaţiei săcuieşti, luând mai departe în considerare, că în multe locuri însăşi populaţia doreşte înfiinţarea cursurilor de limbă românească, atât pentru tinerimea satelor cât şi pentru adulţi, am onoarea a vă înainta următoarele propuneri: să se înfiinţeze cursuri de limba română în judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune; să fie aleşi pentru conducerea cursurilor institutori şi învăţători harnici care cunosc şi limba maghiară, fiind capabili să dea lămuririle necesare -tocmai la început- şi în limba maternă a populaţiei; să se alcătuiască în judeţele sus numite câte o comisie de control pentru cursurile care se vor înfiinţa; să împartă guvernul cărţile, hărţile şi mijloacele de învăţământ gratuit; să se tipărească, din când în când, cărţi populare de istorie, geografie şi constituţie, atât în româneşte cât şi în ungureşte.
Am să fac raportul că aici, în Ciuc, am început deja activitatea. Eu însumi am redactat o cărticică, adică o broşură populară, în care sunt bucăţi de citire despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Ioan Huniade Corvinul şi aşa mai departe. Am constatat că populaţia s-a interesat foarte mult de activitatea începută. Am să mulţumesc D-lui dr. Ştefan Bogdan, profesor universitar şi deputat de Miercurea-Ciuc, pentru că mi-a dat tot sprijinul posibil, împreună cu prefectura judeţului; constat mai departe că dintre oamenii de stat, se interesează mai mulţi de activitatea noastră, ca şi Dl dr. Ispir, secretarul general al Ministerului Cultelor şi Artelor, arătând un interes binevoitor faţă de poppulaţia noastră.
Domnilor Senatori, Sunt şi au fost întotdeauna unguri şi săcui care au mărturisit respectul şi dragostea lor către cultura şi limba românească. Şi eu însumi am învăţat din carte limba română, nefiind silit de nimeni, numai din cauză că strămoşii mei au trăit în România, respectaţi şi cinstiţi din partea populaţiei româneşti.
Domnilor Senatori, vă rog să binevoiţi a primi propunerae mea şi a ruga pe Dl Ministru al Minorităţilor să ne dea tot sprijinul pentru a putea începe această activitate atât de necesară. Nu voim ca să facem renegaţi cu sila, nu, Doamne fereşte! Dar, voim să fie fiecare cetăţean al patriei cetăţean bun, să cunoască limba statului şi să trăiască cu confraţii lui în pace şi armonie, având în vedere proverbul latin: “Concordia res parvae crescunt, discordia et maximae dilabuntur”. (În condiţii de armonie şi lucrurile mici cresc, dar în condiţii de discordie şi cele mai mari lucruri se prăbuşesc-n.n.) Rog să binevoiţi a lua la cunoştinţă comunicarea mea binevoitoare”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. nr. 663/1923)
1923. La începutul anului 1923, între Primăria comunei urbane Sf. Gheorghe, reprezentată prin primarul Isidor Rauca-Răuceanu şi Şcoala de Tragere a Infanteriei, reprezentată de colonelul Mihai Todicescu, a intervenit următorul „contract de angajament”: „1. Se pune la dispoziţia Primăriei comunei Sf. Gheorghe muzica Şcoalei de Tragere a Infanteriei pe termen de un an; 2. Termenul de angajare este de la 1 ianuarie 1923 la 31 decembrie 1923; 3. Muzica va cânta câte una oră şi jumătate de la 11 la 12,30, în zilele de sărbători ortodoxe şi catolice; 4. De la 1 Mai până la 1 Octombrie muzica va mai cânta de două ori pe săptămână în parcul oraşului după cum urmează: joia, de la 8 până la 11 seara, dumineca de la 4,30 la 7,30 post meridian; 5. Acest program se poate modifica după o prealabilă înţelegere între primărie şi şcoală; 6. Plata va fi de 30.000 lei anual şi se va face lunar, câte 2500 lei, la fiecare sfârşit de lună”. În contract se stabileau şi „cazurile de forţă majoră”, când muzica ar fi în imposibilitate să cânte (vreme rea, mobilizare, manevre, concentrări etc.), precizându-se că pentru aceste situaţii nu se vor efectua plăţile prevăzute în contract. În final, cele două părţi au convenit de comun acord “construirea unui pavilion în parcul oraşului unde muzica va concerta”. Pe parcursul viitorilor ani, contractul a suferit mai multe modificări, dar fanfara militară a încântat întotdeauna publicul din oraş, cu farmecul cântecelor interpretate. (Ioan Lăcătuşu, Memoria arhivelor: Armata în viaţa oraşului, reflectată în documentele Primăriei din Sfântu Gheorghe, din anii 1923-1925, în „Cuvântul nou” Anul XIX, Nr. 5211 din 7 august 2008 şi Nr. 5212 din 8 agust 2008)
1923. Prefectura primea rapoarte şi informări periodice de la pretori, preoţi ortodocşi şi învăţători de la şcolile de stat. Din aspectele relatate în aceste documente am reţinut: existenţa ideilor bolşevice, multitudinea cârciumilor, prezenţa învăţătorii de la şcolile de stat care nu ştiu româneşte, jandarmi corupţi, lipsa alimentelor de bază şi a combustibilului, scumpirea traiului, greutăţi în funcţionarea oficiilor poştale, serbări iredentiste organizate în unele localităţi de populaţia maghiară ş.a. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 8/1923)
1923. Prefectura transmite ordinele referitoare la confecţionarea, afişarea şi folosirea însemnelor heraldice ale Regatului România de către toate instituţiile publice. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 13/1923)
1923. Reprezentanţii administraţiei publice locale din judeţul Treiscaune au participat la serbările încoronării care au avut loc la Bucureşti, Braşov şi Alba Iulia, în perioada 15-22 octombrie 1923. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 16/1923) (Va urma)
Dr. Ioan Lăcătuşu
