Cunoscuta Sărbătoare numită elocvent Izvorul Tămăduirii este cinstită vineri, 17 aprilie 2026. Ea are loc anual în prima vineri de după Paște, fiind inclusă în așa-numita Săptămână Luminată, cunoscută și sub numele de Vinerea Scumpă. Este o Sărbătoare închinată Maicii Domnului și puterea binefăcătoare a apei. La finele acestei săptămâni, are loc incă un eveniment deosebit pentru credincioși, anume Duminica Tomii, despre care vom relata separat.
Ne aflăm în Săptămâna Luminată ce a început imediat după Sfintele Paşti și închinătorii au posibilitatea să se bucure de un mare praznic, care potrivit tradiției datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Minunea se referă la vindecarea miraculoasă a unui orb. Sărbătoarea de Izvorul Tămăduirii se ţine în fiecare primăvară la altă dată, în funcţie de cum cade Paştele. Cu această ocazie se relevă rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii, venerată ca o sursă a credinţei şi bunătăţii.
Numele provine de la un izvor vestit încă din Antichitate aflat în apropierea Constantinopolului, apă ce a vindecat în mod miraculos numeroşi suferinzi. Legenda spune că înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure. La un moment dat întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă de băut şi apoi să-l conducă în cetate. Leon se uită în apropiere după vreun izvor, dar iniţial nu-l găseşte. Atunci în mod magic a auzit vocea Maicii Domnului, care îi şopteşte să nu renunţe şi să mai caute. La scurtă vreme viitorul demnitar a întâlnit, într-adevăr, un izvor din apa căruia îi va da orbului să bea, spălându-i şi faţa. Imediat s-a produs un miracol şi sărmanul a început să vadă…
Uimit de cele întâmplate, Leon a poruncit să se construiască o biserică în apropiere locului cu pricina, după ce a ajuns împărat Cum vestea s-a răspândit ca fulgerul, multă lume a venit să se convingă de minunile săvârşite de acel Izvor fermecat.
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc din nou apa, făcând de această dată aşa-numita Aghiasmă Mică, căreia în poporul îi mai spune şi Sfeştanie. Printre creștini s-a păstrat acest obicei străvechi, care înseamnă şi Luminare, deosebindu-se de Aghiasma cea Mare, care se săvârşeşte doar la Bobotează.
Potrivit tradiţiei cu apa sfinţită se stropesc animalele din bătătură, casele, fântânile, grădinile, pomii să rodească şi să fie alungate spiritele rele. Odinioară, în această zi specială se căutau în mediul rural izvoare noi, se curăţau fântânile, sătenii având convingerea că ele nu vor mai seca.
După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.
Creştinii merg încă de dimineaţă la biserică spre a lua parte la Slujba de sfinţire a apei, ducând acasă în câte un mic recipient cu Aghiasma Mică, pentru a efectua ritualurile pomenite mai înainte.
Un alt obicei frumos avea loc pe vremuri la marginea satului, lângă un copac înflorit, în jurul căruia dansau fete şi flăcăi, cântau, spuneau snoave, se întâlneau persoanele iubite, făcând schimb de colaci, cozonaci, plăcinte, după ce bunătăţile fuseseră în prealabil sfinţite.
Să sperăm că vremea va rămîne în continuare caldă, pentru a ne bucura de această frumoasă Sărbătoare!
Horia C. Deliu
