Tradiția spune că pe 1 martie trebuie evocată Baba Dochia. Aceasta este cunoscută în popor din vremuri imemoriale drept o zeiță agrară bătrână, care își găsește sfârșitul pe 1 martie în urma unei nesăbuințe de-a ei.
În folclorul românesc, Dochia a fost asociată uneori chiar cu Zeița Hera, care în mitologia greacă a reprezentat un important personaj feminin.
Hera figura drept protectora familiei, a căminului și a femeilor măritate. Apare în ilustrații ținând în mână un Sceptru, recunoscut drept simbol al conducătorului, dar nu și al puterii efective. Hera este adesea prezentată ca o soție geloasă, nesăbuit de violentă, geloasă, care putea fi ușor jignită și, drept urmare, nu pregetă apoi să se răzbune crunt.
Revenind la…„oile noastre”, de fapt ale Babei Dochia care era băciță, să povestim dramatica întâmplare ce avea să-i fie fatală, deși avea expereință întrucât mergea an de an cu turma de mioare la munte. Era descrisă ca una dintre cele mai răutăcioase soacre, născocind tot felul de pricini pentru a-și chinui nora.
Baba Dochia avea un fiu, care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat zadarnic să albească lâna, pînă când degetele sale au început să sângereze. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Nostru Iisus i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că brusc a sosit primăvară.
Ciobanii au încercat să o prevină că nu e timpul urcării oilor la munte, însă Dochia a refuzat orice sfat. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace, împreună cu turma. Pe parcurs, tot urcând se încălzește și începe să își scoată rând pe rând cojoc după cojoc, până a rămas fără nici unul. În vârful muntelui vremea s-a înrăutățit brusc și Baba Dochia a îngheațat.
Ca atare, vestita babă și turmă de oi se transformă instant în sloiuri de gheață, care cu timpul s-au pietrificat. Se spune că așa s-au format „Babele” din Munții Bucegi.
Unul dintre obiceiurile populare foarte îndrăgite, păstrate până în ziua de azi vizează alegerea în acest interval a unei aşa-zise „Babe”. Adică o zi anume între 1-9 martie. Tradiţia spune că după cum va fi vremea în ziua aleasă, aşa va fi şi norocul persoanei respective în acel an. Mulţi oameni de la ţară obişnuiesc să prognozeze vremea pentru cele patru anotimpuri în funcţie de capriciile meteo ale perioadei.
Horia C. Deliu
