În decursul celor aproape 80 de ani de viață, bogăția cea mai mare a mea și a familiei mele a constituit-o și o constituie sutele de prieteni, colaboratori, oameni de omenie cu care am împărtăşit aceleași valori și idealuri. Cu o parte dintre ei, prin activitatea comună desfășurată, am devenit atât de apropiați, încât am format o nouă și mare familie – familia iubitorilor de istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic, din rândul membrilor căreia a făcut parte, aproape trei decenii, și fratele Vasile Lechințan, din Cluj-Napoca. – afirmă Dr. Ioan Lăcătușu
Atât de rodnică și statornică a fost colaborarea noastră, atât de numeroase momentele în care ne-am regăsit de aceeași parte a baricadei în lupta pentru cercetarea istoriei românilor din sud-estul Transilvaniei și pentru afirmarea identității românești, într-un mediu majoritar maghiar, refractar la prezența alterității, atât de mult ne-am ajutat reciproc la bine, dar și în momentele mai dificile, încât prietenul Vasile Lechințan a devenit pentru mine un frate drag și un membru îndrăgit de întreaga familie Lăcătușu-Vișniuc. Stau mărturie, în acest sens, cărțile scrise împreună, inițiativele și proiectele care au prins contur, în urma conlucrării îndelungate, manifestările cultural-științifice organizate, demersurile întreprise în comun pentru apărarea interesului național și, peste toate acestea, legătura sufletească trainică, sentimentul tonifiant al solidarității frățești.
Despre această superbă și trainică relație frățească, prietenul Vasile Lechințan a mărturisit, de nenumărate ori, în stilul său inconfundabil, de cărturar iscusit, prezent în volumul Scriitori ai Transilvaniei, apărut la Cluj-Napoca, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Iată câteva exemple în acest sens: „Am luat legătura cu fratele Ionică Lăcătuşu (îmi place această expresie şi mă simt atât de fericit că am avut ocazia ca marele poet naţional Grigore Vieru să-mi spună, cândva, la Chişinău, cu acea gravitate şi bunătate inconfundabile: frate Vasile), prin 1992-1993, după ce publicasem, în frumoasa revistă „Românul” de la Bucureşti, un serial despre deznaţionalizarea românilor şi a mai multor neamuri în fostele scaune secuieşti, tocmai când începuse valul de purificare etnică de români în zonă.”
„Îmi amintesc de anii de început ai acestei instituții sângiorgiene (Centrul Eclezistic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”-n.n.), când veneam de la Cluj hotărât să ajut la clarificarea trecutului românesc al zonei. Am adus un geamantan de fișe pentru volumul Românii din Covasna și Harghita – istorie, biserică, școală, cultură. A fost o probă de foc a colaborării la Centru, una din cele mai intese perioade de lucru la această instituție, sub semnul încrederii din partea marelui ierarh ÎPS Ioan Selejan (azi, mitropolit al Banatului – n.n.) și al responsabilității față de istoria onestă a trecutului românesc din interiorul Arcului Intracarpatic. M-am simțit atunci adoptat de Centru, de această locație unde pot zice că mă simt ca acasă”.
„Sunt, iată, 20 de ani (în anul2014 – n.n.) de când particip, an de an, la simpozioanele organizate la Sfântu Gheorghe, dar şi la Miercurea Ciuc şi Covasna, pe tema istoriei românilor din Ţara de Sus a Oltului şi Mureşului, adică, din zonele Covasna şi Harghita. 20 de ani de închegare a unor prietenii care s-au dovedit viabile, ca între fraţi adevăraţi.
Lucrând la Arhivele Naţionale clujene, unde se păstrează comori minunate ale trecutului de viață românesc şi secuiesc/maghiar din această Ţară de Sus, de la izvoarele Oltului şi Mureşului, comunicările mele la simpozioane au adus numeroase aspecte inedite despre românii locuitori alături de secui din veacurile îndepărtate şi am reuşit să contribui, alături de gazde şi de un colectiv tot mai numeros de specialişti: istorici, etnografi, sociologi etc., la reconstituirea unei veritabile fresce istorice a zonei. Şi nu uit niciodată primirea care mi s-a făcut de către gazde, după ce publicasem, în ziarele clujene şi în revista «Românul» de la Bucureşti, mai multe articole despre destinul românilor din zonă pe anumite trepte istorice.
Nimerisem în cercul de la Sfântu Gheorghe, mai bine zis, în nucleul românismului din acest frumos oraş al României, de pe malul Oltului. Sufletul acestui cerc de început, care şi-a croit timp de 20 de ani destinul de veritabil «voievod» al acestei Ţări de Sus a Munţilor cu cele două izvoare ale râurilor ce străbat Transilvania este fără îndoială Î.P.S. Ioan Selejan, episcopul Covasnei şi Harghitei, secondat de doi «civili» de marcă ai Covasnei: dr. Ioan Lăcătușu şi dr. Ioan Solomon, dar şi de alte personalități care merită şi ele preţuirea noastră, pentru că, în împrejurări adesea potrivnice, fac să dăinuiască, încrustate în piatra statorniciei noastre în zonă, instituţii remarcabile şi vitale pentru români: Episcopia Ortodoxă, Centrul Ecleziastic şi de Documentare «Mitropolit Nicolae Colan», biserici, muzee etc. (….) Nu pot să nu amintesc cu ocazia acestui fericit eveniment despre o «evadare» minunată a cercului de la Sfântu Gheorghe, la care am fost cooptat şi eu, clujeanul, şi anume excursia noastră în Republica Moldova, cu Ioan Lăcătuşu, cu familia lui Ioan Solomon şi cu alţi dragi intelectuali din zonă, acum şase–şapte ani. Fără generozitatea acestor prieteni, nu aş fi avut poate niciodată ocazia să-l cunosc personal pe marele poet al Basarabiei noastre, Grigore Vieru, care ne-a primit cu mult suflet la Chişinău şi ne-a condus prin locurile istorice ale oraşului şi şi-a exprimat totala solidaritate cu românii din Covasna şi Harghita, cu toţi românii de peste Prut”.
„Dragă Ionică, frate Ionică, îţi zic ca Vieru, cum mi-a zis mie „Frate Vasile”, şi de care sunt tare mândru, e bine să fii frate cu oameni valoroşi, şi tu eşti un om valoros al nostru, al românilor, îţi urez cu drag La mulţi ani!, să ai sănătate şi acelaşi standard de fericire în familia ta minunată, „completată”de Ioana cu cei doi minunăţei, să ai aceeaşi putere de a-ţi realiza proiectele mari, mai ales că trăim un moment istoric atât de drag şi de festiv al Centenarului. Mă folosesc de prilej pentru a-mi exprima recunoştinţa pentru prietenia faţă de mine, de care ai dat dovadă constant, dar şi pentru că ne-ai oferit, prin toată atitudinea ta, o forţă a rezistenţei românismului în acea zonă pe care o iubim. Încă o dată, La mulţi ani! Cu drag, Vasile Lechințan, 25 septembrie 2018”.
XXX
Astăzi, 21 ianuarie 2026, fratele Vasile Lechințan ar fi implinit 77 de ani. Rândurile de față suplinesc, cu modestie și sinceritate, gândurile de bine și urările de sănătate, care, ani de zile, în această zi, prindeau drumul Clujului. Noi, prietenii din Sf. Gheorghe, la fel ca mulți, foarte mulți prieteni din întreaga țară și nu numai, în această zi îl pomenim, îl cinstim și realizăm cât de multe datorii mai avem față de omul care nu ne-a uitat niciodată.
Împreună cu prietenii din Silivașu de Câmpie, Cluj-Napoca, Sf. Gheorghe și din celelalte asezări situate de o parte și alta a Carpaților vom continua să valorificăm editorial bogata ta moștenire. Dumnezeu să te odihnească, frate Vasile!… Sincere condoleanțe familiei tale dragi și tuturor celor care te-au prețuit! Ionică de la Sf. Gheorghe, împreună cu familia sa și cu toți cei care au fost alături de noi.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
Redare selectivă Dr. Magdalena Albu
