În prag de An Nou, dar şi cu prilejul unor Sărbători, există din vechime anumite ritualuri menite să aducă sănătatea, norocul şi bunăstarea în casele romînilor. În mod dosebit atrage atenţia ceremonialul Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El poate diferi puţin de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific tuturor zonelor.
Frumosul obicei al colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme de Anul Nou, fiind practicat mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc câte doi-trei sau în grup prin localitate. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag, bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, să primescă urări, răsplătinu-i aşa cum se cuvine pe micii oaspeţi.
În ajunul Revelionului şi în prima zi din ianuarie – de Sf. Vasile – tradiţia cere să se meargă cu „Ursul”, „Capra” (animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat), dar şi cu „Ţurca”.
Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării. Chiar dacă diferă de la munte la şes, costumaţia şi interpretarea au rămas în esenţă aceleaşi: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belsug/ Pentru brazda de sub plug (…), grăiesc cu multă convingere urătorii.
Zicerile lor se referă sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate gazdelor, care bucuroase îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani. Incantaţia magică de odinioară avea o semnificaţie telurică, toată lumea dorindu-şi să aibă parte de ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
Pe 1 ianuarie poposesc şi alţi urători, ce vin cu alte datini, numite „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii. Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele de mai multe ori persoana urâtă, rostind un descântec, menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir //Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
Ultimele trei Sărbători de Iarnă
În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie pe 7 ianuarie ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale s-au păstrat în multe locuri, cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.
Se mai spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă, urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni zăpada.
În încheiere vă adresăm, dragi prieteni, un călduros „La Mulţi Ani”!
Horia C. Deliu
