DOCUMENTAR: 30 de ani de la moartea omului politic Corneliu Coposu (11 noiembrie)

A urmat cursurile liceului din Blaj, apoi a devenit licențiat al Facultății de Drept din Cluj, obținând ulterior și titlul de doctor în drept, potrivit lucrării „Personalitățile României contemporane – Protagoniști ai vieții publice”, editată de Agenția Națională de Presă ROMPRES (București, 1994).

Foto: (c) Elena Bălan/Arhiva istorică AGERPRES

A fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), președinte al Organizației de tineret a PNȚ Filiala Cluj (1935-1937), precum și președinte al Tineretului Național Țărănesc și al Tineretului Democrat (1938). În perioada 1937-1947, a fost secretar politic al lui Iuliu Maniu, președintele PNȚ. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit la stabilirea unor legături între Iuliu Maniu și reprezentanți ai Aliaților.

În 1945 a fost ales președinte al Filialei Sălaj a PNȚ, iar în 1946 a devenit secretar general adjunct al PNȚ și secretar al Delegației Permanente (1946-1947). A fost, de asemenea, deputat de Sălaj în alegerile din noiembrie 1946.

Corneliu Coposu (stg), preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) şi Toma George Maior (dr), preşedintele Mişcării Ecologiste din România (MER); semnând Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei de la 15 decembrie 1990. Foto: (c) Elena Bălan/Arhiva istorică AGERPRES

A desfășurat și o bogată activitate publicistică, colaborând la publicații precum „Meseșul” din Zalău, „Unirea” din Blaj, „România Nouă” din Cluj sau la publicațiile centrale „Zorile”, „Dacia”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Curierul”.

După instaurarea regimului comunist, Corneliu Coposu a fost arestat în iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău (din 14 iulie 1947), când au fost arestați mai mulți fruntași ai PNȚ. A fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru ‘înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale’, confiscarea averii, fiind trimis în pușcărie cu regim de exterminare. Până la amnistiere, în 1964, a trecut prin numeroase închisori, inclusiv la coloniile de muncă de la Canal – Poarta Albă și Capul Midia, executând 17 ani și jumătate de închisoare, dintre care opt ani de izolare totală. În 1948 a fost arestată și soția sa, Arlette, care avea să moară în 1964, după 14 ani de detenție, se arată în lucrarea „Personalitățile României contemporane – Protagoniști ai vieții publice”.

„Eu am cutreierat aproape toate pușcăriile din România, cu reveniri frecvente la Ministerul de Interne și, bineînțeles, la Ghencea și la Văcărești, care erau puncte de triaj”, rememora Corneliu Coposu în cartea „Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru” (Editura Anastasia, 1996). A fost dus, astfel, la Ministerul de Interne, la Malmaison, Văcărești, Snagov, Pitești, Uranus, Jilava, Canal, Ghencea, Bragadiru, Popești-Leordeni, Craiova, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu-Sărat. „Cred că închisoarea de la Râmnicu-Sărat a atins apogeul, atât în ceea ce privește sistemul torționar, cât și în ceea ce privește tentativa de exterminare a deținuților politic izbutită în 90 la sută din cazuri”, spunea Coposu, citat în cartea mai sus-menționată.

Marcarea pentru prima dată a Zilei Naţionale a României, la 1 Decembrie. În prim-plan: Dan Marţian, preşedintele Camerei Deputaţilor; Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNTCD) şi Petre Roman, prim-ministru, 1990. Foto: (c) ELENA BĂLAN/Arhiva istorică AGERPRES 

După eliberarea din închisoare, a avut doi ani și jumătate de domiciliu forțat la Rubla, în Bărăgan. Revenit în București, a fost ținut sub permanentă urmărire, chemat de zeci de ori la Securitate, a avut numeroase percheziții domiciliare, i-au fost ridicate corespondența, manuscrisele, cărțile. După eliberare, nu i-au fost date nici locuință, nici loc de muncă, fiind nevoit să presteze o muncă necalificată în construcții. Corneliu Coposu a continuat, în clandestinitate, să desfășoare o activitate politică în spiritul ideilor național-țărănești. Întrebat, peste ani, ce anume l-a ajutat să supraviețuiască martiriului pușcăriilor, a răspuns: „Mai întâi, credința în Dumnezeu, care a fost suportul principal prin care am depășit toate vicisitudinile cu care am fost confruntat. În al doilea rând, am avut o miraculoasă siguranță în viitor, am avut certitudinea că nu voi muri în pușcărie, că voi supraviețui și voi fi martorul prăbușirii comunismului”. („Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru”, Editura Anastasia, 1996).

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, Corneliu Coposu a anunțat reintrarea în viața publică a PNȚ, sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD). A fost numit, de către grupul de refacere a partidului, președinte al PNȚCD, iar ulterior a fost ales președinte al partidului, în cadrul Congresului din 27-29 septembrie 1991. A fost președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat până la moartea sa, în 1995.

Totodată, Corneliu Coposu a fost unul dintre inițiatorii Convenției Democrate Române (CDR), care a reunit în acei ani formațiunile de opoziție, iar în perioada iunie 1992 – noiembrie 1993 a fost președinte al Comitetului Executiv al CDR. A fost senator de București, reprezentând PNȚCD pe lista CDR, ales la 27 septembrie 1992.

Participarea secretarului general al NATO, Manfred Worner la inaugurarea Centrului Euro Atlantic de la Bucureşti. Foto: (c) MIHAELA TUFEGA/Arhiva istorică AGERPRES

Este autorul mai multor volume, dintre care amintim: „Țara Sălajului”, „Luptele românilor din Transilvania înainte de Supplex Libellus Valachorum”, „Istoria unui Tribun”, „Actualitatea lui Simion Bărnuțiu”, „Armistițiul de la 23 august 1944 și implicațiile lui”, „Retrospective electorale” ș.a.

Corneliu Coposu a fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România, al Asociației de Istorie Comparativă și Drept, membru în Consiliul Uniunii Europene Creștin-Democrate (1992), precum și președinte de onoare al mai multor asociații. În 1995, a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de Ofițer, distincție acordată de Republica Franceză.

Conferinţa de presă a reprezentanţilor Convenţiei Democratice (CD). În imagine: Sergiu Cunescu (Partidul Social Democrat Roman), Corneliu Coposu (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat), (Partidul Alianţa Civică), Simina Mezincescu (România Viitoare) şi Otto Weber (Partidul Ecologist). Foto: (c) MIHAELA TUFEGA/Arhiva istorică AGERPRES

În iunie 1994 a plecat în Germania pentru tratarea unei boli de plămâni, fiind supus atunci și unei operații chirurgicale. A revenit în București la 18 noiembrie 1994, reluându-și activitatea de președinte al PNȚCD și de senator. A murit la 11 noiembrie 1995, la București.

La 20 mai 2018, Fundația „Corneliu Coposu”, împreună cu Asociația 21 decembrie 1989, au prezentat public conținutul Testamentului lui Corneliu Coposu. Documentul a fost găsit după 23 de ani de la trecerea în eternitate a Seniorului de reprezentanții Fundației ‘Corneliu Coposu’, în arhiva acesteia, se arăta într-un comunicat de presă din 20 mai 2018 al Fundației „Corneliu Coposu”. Testamentul a fost scris de Corneliu Coposu în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, de pe patul de spital.

Corneliu Coposu a fost, pentru cei care l-au cunoscut, întruchiparea modestiei și a echilibrului, se arată în prefața cărții ‘Corneliu Coposu. Semnele timpului” (ediție alcătuită de Mircea Popa, Editura de Vest, Timișoara, 1997). „Marele său merit este acela de a nu fi forțat deloc lucrurile, lăsându-le să curgă în albia lor firească, convins fiind că timpul le va așeza pe toate la locul lor, conform proverbului românesc ‘apa trece, pietrele rămân’ ‘‘, arată Mircea Popa, care semnează și prefața acestei cărți.

Cea de-a VIII-a ediție a Galei „Corneliu Coposu” se desfășoară în zilele de 10 și 11 noiembrie 2025, în mod simbolic, la Zalău, Bădăcin și Bobota în județul Sălaj, după cum se menționează într-un comunicat de presă al Fundației Corneliu Coposu din 10 octombrie 2025.

Astfel, la 10 noiembrie 2025, la Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin este programată dezbaterea „Iuliu Maniu și Corneliu Coposu – viziune și rigoare morală. De ce are nevoie viitoarea elită a României și generația tânără de exemplul lor?”, iar la Bobota – prezentarea proiectului Biserica „Memorial Corneliu Coposu” și a Centrului Cultural „Șincai – Coposu”. La 11 noiembrie se va desfășura o Sfântă Liturghie Arhierească și o slujbă de Parastas în memoria Seniorului, la Biserica „Sfânta Familie” din Zalău, urmată de depunerea de coroane la statuia Seniorului, apoi, la Centrul de Cultură și Artă din Zalău, se vor lansa două cărți („Moștenirea Seniorului – principii și valori pentru eternitate. Eseurile câștigătoare la concursurile organizate de Fundația Corneliu Coposu în perioada 2016-2025” și „Remember Iuliu Maniu – 1986”, de Ana-Maria Borz), iar începând cu ora 18:30 va avea loc Gala Corneliu Coposu, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău.

AGERPRES