O carte pentru Țară, din inima Țării:  „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării” (Dr. Ioan LĂCĂTUȘU, coordonator)

 

Ei bine, în volumul de față, semnat de către distinsul cărturar-patriot din Inima Țării – dr. Ioan Lăcătușu – și intitulat, deosebit de relevant, „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării”, avem în față cel mai edificator model de bune practici jurnalistice din istoria presei naționale a ultimelor trei decenii și jumătate. Fie că vorbim despre jurnalism de opinie, militant ori despre unul de comentariu, de interpretare, radiografia mediatică supusă analizei prezente reunește condeiul unor nume de mare acuratețe întru relatarea oricărui eveniment de presă în sine (Oana Mălina Negrea, Mihai Groza, Ana Ciorici Costache, Ion Longin Popescu, Gina Ștefan ș.a.) și, de asemenea, de profunzime în privința creionării obiective a unei situații particulare complexe, pe care românii din județele Harghita și Covasna o trăiesc, în mod constant, la ei, acasă, în epoca postdecembristă.   

 

Tomul alcătuit de Ioan Lăcătușu, cu sprijinul principalilor săi colaboratori și parteneri – „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării” – constituie, putem spune, un veritabil manual de comunicare mediatică a istoriei interetnice româno-maghiare de după 1990, specifică, exclusiv, perimetrului covăsneano-harghitean, o istorie tumultuoasă, cu destul de multe pante abrupte din perspectivă politico-ideologică și foarte puține elemente de echilibru în acest sens, ce reliefează, în mod deosebit de concludent, într-un sistem de coordonate diverse din punct de vedere tematic, țesătura evenimențială a intervalului cuprins, așa cum am menționat anterior, între bornele temporale 1990 și 2024. 

 

Pentru alcătuirea întregii ecuații istoriografice a destinului zonal specific comunității românești, aici dezbătut, presa scrisă a avut și are un rol pozitiv și fundamental în ceea ce privește menținerea vie a problematicii din cele două județe din Inima Țării (Covasna și Harghita) în mentalul colectiv național. Cu alte cuvinte, mass-media de limba română, în marea majoritate, au fost, întotdeauna, aproape de instituțiile identitare ale românilor – unele dintre ele, deja existente, altele, însă, create între timp -, în lupta constantă a acestora pentru afirmarea conștiinței de neam, a istoriei proprii și a limbii materne oficiale în Stat. 

 

Revenind la gândirea marelui specialist francez în comunicare mediatică Claude-Jean Bertrand, care afirma că „forumul mediatic joacă un rol politic crucial”, de data aceasta, parteneriatul instituțional-mediatic născut întru consolidarea matricei identitare românești a funcționat mai mult ca perfect, de-a lungul timpului, cu excepțiile cunoscute, în spațiul social-cultural harghiteano-covăsnean, pe toate dimensiunile și palierele posibile de comunicare publică, cu o exactitate factuală din partea presei locale (de limbă română din județele Covasna și Harghita, în primul rând) și naționale, demnă de apreciere maximă. 

 

În cele trei decenii și jumătate, de după schimbarea de paradigmă politică din luna decembrie a anului 1989, bătălia dură, de cele mai multe ori, pentru obținerea drepturilor firești ale cetățenilor români din cele două județe Covasna și Harghita, în propria lor patrie de baștină, a fost dusă, prin distinși reprezentanți ai comunității din aceste teritorii, la nivelul tuturor entităților oficiale ale Statului român (Președinție, Guvern, Parlament, sfere academice și universitare ș.a.). Astfel, Biserica Ortodoxă Română a reprezentat și reprezintă unul dintre pilonii funciari ai dăinuirii românității în Arcul Intracarpatic, ÎPS Ioan Selejan (între anii 1994-2014), azi, Mitropolit al Banatului, și, mai apoi, din 2015, PS Andrei, așezând adevărate pietre de temelie spirituală și faptică pentru Ființa națională și realizând dimpreună lucrare cu autorul acestui volum și cu toți credincioșii ortodocși de aici și de pretutindeni întru nașterea și consolidarea unor verigi izvorâtoare de credință și cultură în inima României, anume, este vorba despre Episcopia Covasnei și Harghitei, apoi, despre Centrul Ecleziastic de Documentare ”Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul Sfântu Gheorghe, înfiinţat în 1996, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Secțiile lui din Araci, Sfântu Gheorghe și Miercurea-Ciuc (1996), Centrul Cultural ”Patriarh Miron Cristea” din Miercurea-Ciuc, fondat în anul 2001, Centrul Cultural din Toplița (2001), iar, mai nou, din 2024, Departamentul de Cercetare al Academiei Române, din Sfântu Gheorghe, care, alături de Centrul European de Studii Covasna-Harghita va realiza studii culturale multi- și interdisciplinare, în perimetrul Arcului Intracapatic. 

 

Marcarea celor trei decenii de existență, ce se vor împlini în anul curent, de la întemeierea Episcopiei Covasnei și Harghitei reprezintă un moment de mare excepție din viața comunității românești din zonă, dar și un eveniment de intensă spiritualitate din istoria multimilenară a Ortodoxiei spațiului carpato-danubiano-pontic. Despre acest nou stâlp al Bisericii strămoșești, care, prin ierarhii și slujitorii săi, a desfășurat lucrări misionare și administrative de excepție „în spiritul întăririi prezenței ortodoxe și românești în acest ținut străbun” (ÎPS Ioan Selejan), PF Patriarh Daniel afirma atât de înălțător, cu doar câțiva ani în urmă, cum că este „O eparhie tânără, situată aproape în inima României, cu un teritoriu canonic ce poartă pecețile unei istorii străvechi, având o contribuție semnificativă în formarea poporului român. Bogate mărturii literare și arheologice atestă faptul că, în aceste ținuturi daco-romane, care au cunoscut creștinismul încă din secolul al IV-lea, s-au dezvoltat, din timpuri vechi, organizări bisericești românești, care, însă, după cucerirea Transilvaniei de către unguri în secolele XI-XIII, au avut o evoluție politică vitregă, prea puțin favorabilă românilor ortodocși”.   

 

Pentru a sublinia rolul esențial al Episcopiei Covasnei și Harghitei în viața comunității românești din Inima Țării, autorul volumului de față – despre care ÎPS Ioan (azi, Mitropolit al Banatului) afirma că, la ora actuală, este „unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii și realităților zonei”, iar, PS Andrei, faptul că dr. Ioan Lăcătușu „a izbutit, la Sfântu Gheorghe, să „așeze” cel mai frumos centru cultural din Transilvania noastră zbuciumată”, precum și „performanța (rară, în zilele noastre) să-și facă și ucenici” – a închinat această lucrare de inventariere (non-exhaustivă, evident) a momentelor reliefate în presă, de către numeroase entități mediatice din țară, diasporă și de pe plan local, Sfintei Episcopii, cu piatra de zidire pusă în Anno Domini 1994. 

 

De altfel, cartea apare cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, iar primul ei capitol se intitulează, sugestiv, „BISERICA ORTODOXĂ ȘI STATUL ROMÂN – PILONI AI DĂINUIRII ROMÂNEȘTI ÎN ARCUL INTRACARPATIC”,unde sunt prezentați pașii, de la întuneric către lumină, care s-au înșiruit, unul după altul, prin lucrarea ziditoare a chiriarhilor hărăziți de bunul Dumnezeu acestor locuri. „Am găsit multe biserici în care crescuseră copaci, mărturisea, cu emoție, ÎPS Ioan Selejan, şi era o rană nevindecată a bisericii şi a românilor de aici şi le-am restaurat, desi, cu durere, pot să spun că, în unele din ele, în acele localităţi, mai erau doar puţini români. Însă, ele vor rămâne să dăinuiască peste veacuri, ca urme ale existenţei paşnice şi continue a românilor în această parte de ţară. Am încercat să zidesc biserici noi şi mănăstiri.” O interesant de privit diacronie a celor trei decenii de apostolat, caritate și construcție, pe toate planurile societății din Arcul Intracarpatic: spiritual, cultural-educațional, editorial-publicistic, arhitectural ș.a.m.d., ale Bisericii Ortodoxe, cinstitoare a Valorilor reale, fondatoare de vehicule de diseminare a cuvântului scris și stâlp neclintit al Unității Neamului Românesc, în această contemporaneitate dezumanizantă, axată, exclusiv, pe ștergerea identității națiunilor și a Persoanei!…

 

În articolul din anul 2017 al jurnalistei Oana Negrea (Agerpres), denumit „Dr. Ioan Lăcătuşu: Am avut o strategie pentru păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti în Covasna şi Harghita”, autorul volumului „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării” sublinia, cu toată ființa sa mărturisitoare de luptător neobosit pentru drepturile românilor din județele Harghita și Covasna, următoarele: „Ne-am prins, cum se spune, de poala bisericii (…) şi am început să creionăm un statut care îşi propunea apărarea identităţii româneşti în contextul istoric cunoscut şi întărirea instituţiilor fundamentale pentru păstrarea identităţii (…) Am conceput un sistem de atragere a specialiştilor din ţară şi, astfel, am instituit seria sesiunilor de cercetări ştiinţifice, care au crescut de la an la an (…) Am început să strângem documente, să le tezaurizăm şi să le introducem în circuitul public, am început să ne recuperăm personalităţile, le-am realizat busturi, am dat numele lor unor străzi sau şcoli pentru a le introduce în conştiinţa publică, să putem arăta peste timp că am fost, cum am fost şi că nu am fost oricum (…) Strădaniile ligii, alături de ale instituţiilor create şi ale altor asociaţii şi fundaţii româneşti, s-au amplificat odată cu înfiinţarea Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş (…).”

 

Fie că vorbim despre sfera evenimențială (Zilele „Andrei Șaguna”, simpozioane, precum: „Rolul Bisericii în Marea Unire şi în Unirea Basarabiei cu România”, omagierea Mitropolitului Nicolae Colan, manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri la Sfântu Gheorghe, lansări de cărți, cicluri de conferinţe cu tema „Românii din Arcul Intracarpatic şi convieţuirea lor cu secuii/maghiarii, de-a lungul secolelor”, acordarea Premiilor „I. I. Russu”, „Prof. Ilie Moldovan”, „Vasile Lechințan” etc.) sau despre cea legată de înființarea unor entități identitare pentru comunitatea românească din zona Covasna-Harghita (precum Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Editura Grai Românesc, Centrul cultural „Patriarh Miron Cristea” din Miercurea-Ciuc, Liga Cultural-Creștină ”Andrei Șaguna” din Sfântu Gheorghe s.a)., toate acestea au căpătat contur concret sub acoperământul și cu binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, o eparhie cu o activitate atât de intensă și de variată, în slujba afirmării constante a identității noastre naționale. 

 

Ca o prelungire necesară a matricei ecleziale din capitolul prim al cărții, autorul Ioan Lăcătușu își continuă periplul mediatic prin istoria recentă a județelor anterior menționate, cu o nouă diviziune a lucrării sale, intitulată, așa cum era firesc: „ROMÂNII DIN JUDEȚELE COVASNA ȘI HARGHITA ȘI INSTITUȚIILE LOR IDENTITARE”, o formă de cunoaștere, prin intermediul materialului de presă, a vehiculelor instituționale ale românității din această parte de țară. Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Punctul muzeal Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe, Casa memorială Romulus Cioflec din Araci (jud. Covasna), Editurile Angvstia, Arcus, Eurocarpatica și Grai Românesc, Centrul European de Studii Covasna-Harghita din municipiul Sf. Gheorghe, Centrul Cultural Topliţa, Fundația „Mihai Viteazul”, Bibloteca Publică „Nicolae Colan”, Muzeul Oltului şi Mureşului Superior, Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, Biblioteca Municipală „George Sbârcea”, Biblioteca Digitală Eurocarpatica, Departamentul de Cercetare al Academiei Române, iată reperele care alcătuiesc unitatea cultural-spirituală a cetățenilor români din leagănul Arcului Intracarpatic, unde manifestările științifice, ativitatea de cercetare istoriografică, lansările de cărți și albume, editarea Anuarului ACTA CARPATICA și a Colecției de volume aniversare „PROFESIONIȘTII NOȘTRI”, acordarea de premii unor personalități cu spirit civic ori din spațiul academic-universitar, ridicarea de busturi și troițe întru memoriei unor Valori ale locului, toate acestea oferă posibilitatea formării unei conștiințe moral-patriotice la toate nivelele palierului societal românesc. 

 

Câteva exemple de astfel de articole de presă, autorii lor și canalele mediatice unde au apărut, evidențiază cele specificate în paragraful de mai sus și credem că sunt semnificative în economia postfeței noastre, întregind tabloul radiografiant al întregului concept editorial, și anume: Covasna: „Românii din Sud-Estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie” – Simpozion de comunicări ştiinţifice (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2011); Covasna: „Românii din Sud-Estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie” – Simpozion de comunicări ştiinţifice (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2011); Muzeele româneşti Covasna şi Harghita – continuatoare a tradiţiilor astriste (Ioan Lăcătușu, Sfatul bătrânilor, 2013); Nicolae Iorga despre secui şi rostul lor între români (Mihai Groza, Informația Harghitei, 2014); Dr. Ioan Lăcătuşu: Lucrarea „Repere identitare româneşti din Covasna şi Harghita” acoperă un gol existent în istoriografie (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2015); „Începuturi” – Aniversarea a 25 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei „Mihai Viteazul” (Maria Peligrad, Covasna Media, 2015); Covasna: Conferinţă „Consecinţele Dictatului de la Viena asupra românilor din S-E Transilvaniei” (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2016); Covasna: Proiect pentru centenarul Marii Uniri – un monument al unităţii românilor de pretutindeni pe Vârful Lăcăuţi (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2017); Zilele Asociațiunii „Astra”, celebrate la Sfântu Gheorghe. „Am văzut popoare dăinuind fără cetăți, dar niciodată fără cultură” (Ana Ciorici Costache, Mesagerul de Covasna, 2017); Album dedicat promovării patrimoniului cultural românesc din județele Covasna și Harghita, lansat în Anul European al Patrimoniului Cultural (Ana Ciorici Costache, Mesgerul de Covasna, 2018); Ziua Limbii Române, celebrată la Covasna (Ana Ciorici Costache, Mesagerul de Covasna, 2018); Centenarul Marii Uniri Covasna: Expoziție foto-documentară „Comunități românești din județul Covasna. Arc peste timp 1918-2018” (Oana Negrea, Agerpres, 2018); Anuarul ACTA CARPATICA VI – o operă cultural-ştiinţifică remarcabilă (Mihai Groza, AF News, 2021); Dumitru Preda la 70 de ani – de la istorie la diplomație, în serviciul neamului românesc (Editura Eurocarpatica) (Magdalena Albu, Revista „Stefadina… file de arhivă”, 2021); Covasna: 500 de volume de istorie, cultură şi spiritualitate românescă pot fi accesate în biblioteca virtuală Eurocarpatica (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2021); Prima monografie despre românii din municipiul Sfântu Gheorghe și instituțiile lor identitare (Magdalena Albu, Curentul Internațional, 2022); Restituiri. Un volum cuprinzând studii și articole referitoare la români și secui în secolele XVII-XX (Tatiana Scurtu, Mesagerul de Covasna, 2022); Covasna: O sută de volume apărute la Editura Eurocarpatica, în colecția aniversară „Centenarul Marii Uniri” (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2023).

 

Despre autorul volumului analizat, jurnalista Oana Mălina Negrea, de la Agenția Națională de Presă „Agerpres”, scria, în anul 2022 (în cadrul materialului „ROMÂNI CU POVEŞTI/Cercetătorul Ioan Lăcătuşu lasă o valoroasă moştenire culturii româneşti şi generaţiilor viitoare”, transmis și la postul Radio România Actualități), faptul că „arhivistul, sociologul şi cercetătorul Ioan Lăcătuşu din Sfântu Gheorghe, unul dintre liderii marcanţi ai comunităţii româneşti din judeţul Covasna”, care a alcătuit prima monografie dedicate comunității românești din Sfântu Gheorghe, la care a lucrat trei decenii, lasă „o valoroasă moştenire culturii româneşti şi generaţiilor viitoare”, atât prin nenumăratele volume de istoriografie a teritoriului covăsneano-harghitean publicate până în prezent, cât și ca membru fondator al „unor instituţii şi organizaţii nonguvernamentale importante pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din inima ţării, precum Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, care funcţionează sub egida Academiei Române”.

 

Cel de-al treilea capitol al cărții lui Ioan Lăcătușu, apărute, anul acesta, la Editurile Stefadina din București și Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe, reflectă „ASPECTE ALE SOLIDARITĂȚII ROMÂNILOR DE PRETUDINDENI, CU ROMÂNII DIN ARCUL INTRACARPATIC”, un spațiu de largă respirație și exactitate factuală, unde mass-media locale și naționale au prezentat pe larg nu numai întrajutorarea frățească, din perspectivă instituțională (Academia Română, Secretariatul General al Guvernului României ș.a.) și comunitară, a cetățenilor de etnie română din județele Harghita și Covasna, dar și reciproca acesteia (exemplificare, în ambele sensuri: Covasna: Forumul Civic al Românilor, în sprijinul românilor din Timocul sârbesc (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2010); APEL pentru solidaritatea întregii societăţi româneşti cu românii din judeţele Covasna şi Harghita (Alexandru Răzeș, Foaie națională, 2011); Specialiștii din întreaga țară, îngrijorați cu privire la prezervarea identității românilor din Mureș, Harghita și Covasna (Cuvântul liber, 2013); Românii din județele Covasna, Harghita și Mureș, „abandonați de stat” (Angela Bîrsan, Radio România Actualități, 2015); O sută de tineri români din diaspora, participă la proiectul de țară „România Mea”(Oana-Mihaela Costache, Mesagerul de Covasna, 2018); Proiectul Români pentru români. Solidaritate cu românii din județele Covasna, Harghita și Mureș (1) (Ioan Lăcătușu, Informația Harghitei, 2020); Covasna: Proiecte de păstrare şi promovare a identităţii culturale şi spirituale româneşti, finanţate de Secretariatul General al Guvernului (Agerpres, 2021); De Ziua solidarității cu românii din Covasna și Harghita, aceștia transmit că situația lor este de interes national (Ștefana Totorcea, Agenția de presă Basilica, 2022); Solidaritate academică cu românii din județele Covasna și Harghita (Făclia,2022); Ziua Academiei Române, la Sfântu Gheorghe: Cum au sprijinit academicienii identitatea românească din Arcul Intracarpatic (Ștefana Totorcea, Agenția de presă Basilica, 2022); Participare covăsneană la Conferința Națională cu tema „Solidaritatea versanților. Interferențe culturale, istorice și religioase de o parte și de alta a Carpaților”, Ediția a II-a, Sf. Gheorghe, Covasna, Miecurea-Ciuc, Izvoru Mureșului, Bacău, Iași (Mesagerul de Covasna, 2023); Dr. Ioan Lăcătuşu a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Iaşi (Tatiana Scurtu, Erich-Mihail Broanăr, Informația Harghitei, 2023); Colectă de carte pentru românii din Maramureșul istoric (Agerpres, 2024); Academia Română a înființat un Departament de Cercetare, la Sfântu Gheorghe (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2024) etc.). Și în acest modul extins al lucrării, se poate observa, cu ușurință, gradul exemplar de profesionalism al presei scrise, care a prezentat, cu acuratețe, publicului, evenimentele multiple ale spiritului dominant de coeziune între români, din țară și din diaspora, cu frații lor harghiteni și covăsneni din Inima Țării. 

 

Lupta din ultimii treizeci de ani și aspirația continuă a românilor din județele Harghita și Covasna pentru o conviețuire firească, normală, într-un topos multietnic și pluriconfesional democratic, nicidecum într-o artificială, din punct de vedere istoric, enclavă etnocentristă, apar extrem de bine conturate în „GEOPOLITICĂ ȘI CONVIEȚUIRE INTERETNICĂ ÎN JUDEȚELE COVASNA ȘI HARGHITA”, cel de-al patrulea capitol al volumului „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării”, semnat de dr. Ioan Lăcătușu. Această ultimă perspectivă a universului livresc, pe care ne-o propune autorul, așează, sub auspiciile unui jurnalism de opinie, militant, paradigma unui dialog interetnic politizat, a cărui cheie de rezolvare se vrea pierdută, din anumite motive, de către unii decidenți oficiali, cel puțin, deocamdată. Sigur că semnale, la nivelul autorităților Statului român, au fost și sunt, permanent, trase prin acțiuni concrete, manifestări publice, memorii, luări de poziții ș.a. ale reoprezentanților comunității românești din Harghita și Covasna. Revelatoare și definitorii pentru starea de fapt a istoriei recente din Arcul intracarpatic sunt materiale de presă precum: Ghimpele din inima Romaniei – ȚINUTUL SECUIESC (Cătălin Manole, Formula As, 2011), Forumul Civic al Românilor respinge varianta unei „regiuni enclavizate”, în care românii nu au nici un viitor (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2013), Epurarea etnică a românilor din Covasna și Harghita. Români uitați de puterea de la București! (rgnpress.info, 2013), Conducerile consiliilor judeţene Covasna şi Harghita continuă promovarea conceptului şi imaginii unui „Ţinut secuiesc”, în care românii nu au fost, nu sunt şi nu au niciun viitor (Ioan Lăcătușu, Sfatul bătrânilor, 2013), Covasna: Forumul Civic al Românilor nu va accepta dialogul pe tema proiectului de autonomie (Oana Mălina Negrea, Agerpres, 2014), Românii din Covasna, Harghita și Mureș solicit Guvernului înființarea unei structuri pentru protejarea identității lor (Agerpres, 2019), FCRCHM: În Harghita și Covasna, am ajuns la un nivel de discriminare uriaș al românilor (Alin Crișan, Newsweek, 2022).

 

În articolul din 2018, apărut în Agerpres, „Dr. Ioan Lăcătuşu: Comunitatea românească nu cere privilegii, doar sprijin pentru păstrarea identităţii, se făcea referire în mod direct, ca ax discursiv principal, la „lipsa cronică de finanțare a proiectelor culturale românești”. Patriotul-cărturar I. Lăcătușu menționa, explicit, faptul că „Nu vrem privilegii, dorim doar sprijin pentru a asigura un minim de echilibru, de echitate între beneficiile de care au parte concetăţenii maghiari în păstrarea şi afirmarea identităţii şi noi”. Deși pare totul desprins dintr-o istoriografie îndepărtată, toate aceste lucruri fac parte integrantă dintr-un prezent tulbure, cu ambiguități întreținute și nerezolvate intenționat, aspect pe care mass-media românești le-au surprins, de-a lungul vremii, cu obiectivitate și precizie, așa cum au avut ele loc, de fapt și de drept.

 

Volumul „Mass-media, despre dăinuirea românească, în inima țării” are încorporată, la final, o serie de 12 anexe (Anexa 1 – Aspecte privind organizarea și funcționarea societății civile românești din județele Covasna și Harghita; Anexa 2 – Instituții de cultură și spiritualitate românească din Arcul Intracarpatic; Anexa 3 – O candelă românească în Carpați – Episcopia Covasnei și Harghitei (1994-2024); Anexa 4 – Raport de mediatizare parțial al Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, ediția Xlll-a, 2015; Anexa 5 – Ioan Lăcătuşu despre convieţuirea româno-maghiară din Arcul Intracarpatic Selecţie din ştirile Rompres/Agerpres (2006 – 2012); Anexa 6 – Materiale referitoare la conviețuirea interetnică din județele Covasna și Harghita, publicate pe fluxul Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES Bucureşti (ianuarie – decembrie 2013); Anexa 7 – Ecouri în mass-media ale lansării unor volume apărute la Editura Eurocarpatica; Anexa 8 – Ecouri ale proiectelor cultural-științifice și de promovare a valorilor naționale, inițiate și implementate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, prin Direcția pentru Strategii Guvernamentale, în anul 2019; Anexa 9 – Comunitatea românească din județul Covasna. Arc peste timp: 1918-2018; Anexa 10 – Aspecte ale participarii ziariștilor de la principalele publicații în limba română și a corespondenților locali ai agențiilor de presă, din județele Covasna și Harghita, la prezentarea, în spațiul public, a activității Centrului European de Studii Covasna-Harghita, a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan și a asociațiilor culturale și civice partenere, în perioada 2014 -2023; Anexa 11 – Dr. Ioan Lăcătușu. Cărțile și publicațiile sale, dimpreună cu cele aparținând partenerilor și colaboratorilor săi; Anexa 12 – Arhivele și slujitorii lor – o prioritate în activitatea Centrului European de Studii Covasna-Harghita (CESCH) și a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC)), ilustrative pentru primii pași, de după 1990, ai luptei de afirmare a drepturilor și identității românilor din județele Covasna și Harghita, atât sub raport institutional și partenerial, cât și sub cel cultural-științific, editorial, mediatic (vizând, așa precum menționam, încă dintru început, segmental majorității canalelor de comunicare în masa românești). 

Î

n Memoriu asupra stării populaţiei româneşti din judeţul Covasna (parte constitutivă a Anexei 1), întocmit, la Sfântu Gheorghe, pe data de 10 noiembrie 1992, de către patrioții români Ioan Mugur Topolnischi și Ioan Lăcătuşu, istoria se întâlnește cu emoția, alcătuind, pentru tine, ca lector al cărții, o realitate dură, compusă dintr-un set de probleme întâmpinate de comunitatea românească și din soluțiile lor concrete, rezolvabile la nivel statal. Aflăm, astfel, că „Modul în care Statul naţional unitar român a reuşit în perioada interbelică să-şi exercite prerogativele sale în judeţele „secuieşti” constituie o sursă de învăţăminte care, din păcate, este insuficient cunoscută şi deloc valorificată. Indiferent de forţele politice aflate la conducerea ţării, problema administrării judeţelor din sud-estul Transilvaniei şi soarta românilor din aceste judeţe au constituit o permanentă prioritate materializată în măsuri chibzuite şi eficiente”, dar și că „Marile personalităţi ale ţării îşi făceau un titlu de mândrie din a sprijini concret cauza românilor din această parte a ţării. Sunt emoţionante pildele date în acest sens, nu numai de „vechea gardă” de luptători ardeleni pentru unitatea naţională care se aflau atunci în înalte funcţii de stat (Iuliu Maniu, O.Goga, Vasile Goldiş, Vaida-Voevod, C. Angelescu şi alţii), dar şi de marea majoritate a personalităţilor politice, ştiinţifice, culturale şi economico-sociale din „vechiul Regat”. Toţi, începând cu marele Iorga şi terminând cu rezidentul regal al ţinutului Bucegi din anul 1940, prof. N. Alexianu, considerau ca o datorie de conştiinţă să fie alături de fraţii lor care atâtea sute de ani fuseseră năpăstuiţi de soartă. Astăzi, această tradiţie care a făcut cinste neamului nostru nu mai este continuată”. 

Cu aproape un deceniu în urmă, la Universitatea de Vară a Românilor de Pretutindeni Izvoru-Mureşului, dr. Ioan Lăcătuşu (director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita), abordând tema „Situaţia românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş sub semnul urgenţei”, punea punctul pe rană, în ceea ce privește caracteristica primordială a teatrului interetnic regional. Iată ce afirma, în 2015, I. Lăcătușu: „Suntem, în continuare, agresaţi, discriminaţi la nivel simbolic şi efectiv. (…) Problema românilor din Covasna, Harghita şi, partial, Mureş nu este numai a noastră, este a ţării. Suntem în inima ţării. Dacă inima este bolnavă, şi ţara este bolnavă.”

 

Din nefericire, „Pe români, nu-i întreabă nimeni nimic, n-au cui se plânge, sunt ca niște deportați în Siberia”, mărturisea, într-un interviu acordat presei în anul 2007, ÎPS Ioan Selejan (la acea vreme, Episcop al Harghitei și Covasnei). „Că autonomia culturală este o stare de fapt, continua înaltul ierarh ortodox, că separarea școlilor maaghiare de cele române a fost o decizie a orbilor, ce a condus la crearea, pe același teritoriu național, a unei lumi paralele cu lumea românească. Este rezultatul unei politici falimentare, care se duce, în primul rând, împotriva intereselor maghiarului de rând. O politică din vremuri apuse (…).” O autonomie culturală defavorizantă pentru comunitatea românilor, care aruncă, însă, de pe orbita cunoașterii, în aceeași măsură, și etnia maghiară. Antagonic cu tabloul realității locului, Biserica Ortodoxă Română s-a dovedit a fi un slujitor complet devotat principiilor de caritate creștină, ea „neputând separa suferința și sărăcia după etnia credinciosului, spunea, la acea data, PS Ioan. În Fabrica de confecții a Episcopiei, lucrează muncitoare maghiare, în școlile, orfelinatele și spitalele maghiare, am trimis alimente și medicamente, de câte ori am avut posibilitatea”. Concluzia deosebit de gravă, exprimată, în anul 2007, de către Părintele Selejan, cum că „Statul român are strategia zero de integrare a Harghitei și Covasnei în România”, are deplină valabilitate și azi, în 2024, când mass-media conturează, din toate unghiurile posibile, filmul unei situații dramatice, unde „Nu trebuie să ai arme pentru a controla un spaţiu, e suficient să controlezi definiţiile şi structura administrativă pentru a-ţi asigura preeminenţa” (prof. dr. Radu Baltasiu). 

 

Așa cum menționam într-unul din paragrafele de început, ne aflăm în fața unui manual de comunicare mediatică a istoriei interetnice româno-maghiare de după 1990 și până în prezent, o istorie specifică, exclusiv, toposului covăsneano-harghitean. Întreaga panoplie de manifestări concrete și demersuri, pe care le-au pus în practică, în mod oficial, reprezentanții societății civile românești din zonă, dimpreună cu instituțiile lor identitare de prim rang la nivel statal, precum Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, Academia Română, Secretariatul General al Guvernului țării noastre ș.a. -, au semnificat și semnifică eforturi de solidaritate esențiale, prin care bătălia de susținere a identității de neam este evidențiată în mod constant. 

 

Dr. Ioan Lăcătușu, din perspectiva autorului de carte, dar și din aceea a intelectualului-patriot, totalmente implicat în această luptă continuă din cele două județe Harghita și Covasna, a avut șansa de a întâlni români de viță aleasă, dar și maghiari cu demnitate, atât în mass-media – personajul colectiv al acestui volum -, cât și în sferele clericală, academică, universitară, pedagogică, editorială, militară, administrativă etc., toți acești exponenți ai profesionalismului dovedit, contribuind, fiecare în parte, la definirea coordonatelor funciare exacte ale unei istorii recente, de trei decenii și jumătate, de jerfă incontestabilă, pe altarul românității răstignite politic, în Arcul Intracarpatic.