Una dintre cele mai mari tragedii din istoria Armatei Române din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a petrecut acum exact 80 de ani în micuța localitate Oarba de Mureș din Transilvania, aici fiind locul unde peste 11.000 de ostași romani au fost sacrificați de comandamentul militar sovietic, comandament care i-a trimis pe români la moarte sigura, fiind siliți să treacă Mureșul spre Dealul Sângeorgiu, ce era apărat de Divizia 8 germană, fără nici un fel de suport logistic.Ordinul a venit de la generalul Serghei Trofimenco, cel care era și comandantul Armatei a 4-a română și care și-a motivat astfel ordinul prin neîncrederea pe care o avea în români. Decizia acestui comandant sovietic a fost greu de înțeles, având în vedere că exista posibilitatea de încercuire a pozițiilor germane pe flancuri fără a traversa Mureșul.
Generalul român Ion Dumitru a propus ca Armata Română să avanseze pe flancuri, să înconjoare dealul, însă generalul Trofimenco, care avea autoritate și asupra românilor, a refuzat și a ordonat atacul frontal. Un alt general român, Edgar Rădulescu, s-a opus și i-a cerut mareșalului sovietic Rodion Malinovski, seful comandamentului militar sovietic, să anuleze ordinul de atac, dar si acesta a refuzat. Astfel, ostașii Armatei Române au fost la propriu, carne de tun pentru pozițiile germane.
Trebuie amintit ca la data de 23 august 1944, România rupea alianța cu Puterile Axei și trecea de partea Aliaților, decizie care a dus implicit la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial cu câteva luni. Din păcate Armistițiul cu URSS a fost semnat abia pe 12 septembrie, sovieticii tergiversând semnarea până în momentul în care erau siguri de ocuparea țării.
În tot acest timp soldații români erau încă considerați inamici de către Armata Roșie, această situație menținându-se până în ajunul Bătăliei de la Oarba de Mureș, care a început în 16 septembrie 1944 și s-a încheiat în 6 octombrie 1944. Astfel tragedia românească a avut loc în urma ordinului sovietic de a ataca frontal și fără sprijin de artilerie pozițiile germane aflate pe Dealul Sângerogiu, ordin care a costat viețile a peste 11.000 de soldați români.
În final putem spune că luptele de la Oarba de Mureş pot constitui un adevărat „Katin” pentru Armata Română, reprezentând pentru noi românii ceea ce a reprezentat pentru polonezi pădurea Katin , locul unde au fost împuşcaţi de către ruşi ofiţerii polonezi prizonieri în anii celui de-al Doilea Război Mondial. În ceea ce privește Oarba de Mureș, micuțul sat din județul Mureș, el are pământul stropit cu sângele și jertfa soldaților români care au luptat pentru eliberarea Ardealului, iar acest lucru nu trebuie uitat nici niciodată.
Azi, la Oarba de Mureș se află un Cimitir al Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial, acesta fiind amplasat pe o amplă terasă din apropierea malului Mureșului. Cimitirul a fost amenajat în memoria militarilor români căzuți între 17 septembrie – 6 octombrie 1944 pentru eliberarea Transilvaniei . În centrul cimitirului se află un monument impunător, ridicat din inițiativa localnicilor, iar pe soclul din beton, în două trepte, se ridică o coloană cu o înălțime de 10 metri pe al cărui soclu este gravat următorul text: „Glorie eroilor români căzuți pentru apărarea patriei”.
https://www.facebook.com/LectiaIstorie?locale=ro_RO
