Zilele trecute s-a deschis expoziția FREE Camp, rezultat al Atelierului Internațional de Arte Vizuale cu același nume, ajuns la ediția XX. O ediție aniversară despre care artistul și curatorul Botár László spunea că poate fi privită „ca o încununare” a activității de două decenii, în care au avut loc atâtea întâlniri artistice – între generații, naționalități, stiluri și tehnici artistice, schimburi de idei și experiențe, menite să vorbească despre libertatea creației, despre formă, lipsa formei, culoare sau nonculoare.
În timp, taberele FREE Camp au reunit peste 100 de artiști vizuali din 16 țări. În ediția curentă întâlnim 10 artiști din 5 țări, fiecare cu viziunea și universul său. Ca și în cazul edițiilor trecute, spațiul expozițional e dominat de culoarea vibrantă, care devine o expresie a vitalității și libertății. Mă voi opri la două cazuri artistice aparte, descoperite aici: Mircia Dumitrescu și Florina Breazu.
Mircia Dumitrescu, între arte vizuale și literatură
Mircia Dumitrescu (n. 1941, Căscioarele, Călărași), unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România, este grafician, gravor-ilustrator, pictor şi sculptor, doctor în Arte vizuale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“ din Constanța și Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.
În 2007 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria „Literatură“, iar în 2002 primise acceaşi distincţie la categoria „Arte plastice“. În aprilie 2013 era ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul secţiei de Arte, arhitectură şi audiovizual.
Artistul a manifestat întotdeauna o afinitate specială cu literatura. Cunoscut ca prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, pe care îl citează cu fiecare ocazie și care i-a dedicat un decalog, Mircia Dumitrescu s-a apropiat foarte mult, spiritual și ideatic, și de universul eminescian, mai ales în urma implicării în amplul proiect de digitizare a operei marelui poet.
Eugenia Vodă remarca: „Dumneavoastră sunteți omul care a stat cel mai mult în compania scrisului eminescian, la propriu… Dumneavoastră vi se datorează o operă formidabilă…”. (Profesioniștii, ianuarie 2021)
„Ediţia facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu în 38 de volume, realizată sub egida Academiei Române şi îngrijită de academicianul Eugen Simion şi Mircia Dumitrescu, rămâne a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale culturii române postdecembriste. Din cele 45 de caiete dăruite de Titu Maiorescu, în data de 25 ianuarie 1902, Academiei Române – „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor” – Mircia Dumitrescu a facsimilat în total 38 de volume, care au 16.000 de pagini”. (Academia Română citată în Revista Contemporanul, 1 februarie 2022)
„Pentru mine cititul, apropierea de cultură a fost o construcție. De altfel, artistul ce trebuie să facă? Meditează asupra existenței. Cred că orice om face același lucru. Iar la un artist e problema lumbajului și a formei asupra limbajului. Deci aceste lucruri trebuie să se lege. (…)”, sublinia artistul într-un interviu pentru Radio România Cultural (Ascultă vocile de azi, 21 decembrie 2023).
Această legătură specială cu literatura face ca astăzi atelierul artistului să se găsească în clădirea Muzeului Național al Literaturii Române, acolo unde merge și lucrează cu mult drag, înconjurat de prieteni, după cum mărturisește.
Din parcursul artistic
Prima expoziție personală o prezenta în 1973, după care a urmat o pauză de 35 de ani, spre uimirea multora. A mai expus în 2008, 2012, 2017, iar “în 2021 m-am încăpățânat și am trântit patru expoziții simultan”, glumea artistul. Despre această prezență redusă în spațiul public afirma că i se pare absolut firească, deoarece artistul nu trebuie să se grăbească să-și arate creația, iar dacă o arată rar, asta nu înseamnă că nu lucrează. “Pentru mine o expoziție e o construcție precisă, care încheie un demers”.
Despre ilustrațiile sale cu caracter grotesc spunea: „Nu-mi plac lucrările de atârnat pe pereți. Îmi place ca o lucrare să transmită ceva și să fie asemeni unui roman sau unei poezii” – în dialog cu Eugenia Vodă (Profesioniștii, ianuarie 2021).
„N-am vrut să intru într-o rutină, să intru într-o manieră. Mă consider un grafician. Țin foarte mult la desen. Desenul e alfabetul oricărui artist, după mine, pentru că el îți face ochiul și în același timp trebuie să ai mâna foarte bună.” (Ascultă vocile de azi, Radio România Cultural, 21 decembrie 2023).
Referitor la cotă spune că nu știe care îi corespunde. “Cred că arta nu e de vânzare. (…) Am dăruit multe lucrări, dar aș fi vrut să fie păstrate. Dacă tu vinzi pe gustul celui care vrea să cumpere, în momentul ăla te-ai pierdut. Trebuie să încerci să fi tu, în toate condițiile, și să nu vrei să faci gustul celuilalt… Să nu faci pentru altcineva.” (idem)
Legat de evoluția artei românești recente afirma că “(…) datorită cenzurii intelectuale, am fost atât de dornici să ne sincronizăm cu arta occidentală, încât am început să ne pierdem pilonul nostru național. De multe ori dorința de a fi sincron, să fim egali, ne-a dus într-un vârtej.” (idem)
Unul dintre frumoasele semne ale trecerii maestrului prin Harghita este o lucrare grafică ce ilustrează un bastion al castelului Lazar. Lucrarea “Lăzarea”, în creioane colorate și aerograf pe hârtie, e realizată în 1980, în cadrul taberei de arte plastice de la castelul Lazar, tabără care a luat ulterior forma atelierului FREE Camp de la Miercurea Ciuc (n.r. această lucrare nu se regăsește în expoziția curentă).
Florina Breazu – culoare, armonie, antimaterie
Florina Breazu (n.1973) a urmat primele studii la Chișinău, inclusiv pe cele liceale, iar pentru formarea academică a ales România, „pentru a învăța altceva” – spunea artista. Așa că a plecat la Cluj, unde a studiat arte textile, apoi la Iași, pe urmă la București, la școala doctorală. „Colaborările, comunicările cu artiștii și profesorii români m-au inspirat foarte mult (…)”, sublinia Florina Breazu într-un interviu pentru Teleradio Moldova.
După revenirea la Chișinău, în paralel cu practica artistică, a predat istoria artei, iar acest rol pedagogic și l-a asumat timp de peste 20 de ani. Pandemia dar și un nou rol, cel de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Chișinău, au determinat-o să renunțe în cele din urmă la predat. Este, de asemenea, critic de artă.
„Fiecare artist e un univers. (…) O expoziție e un examen pentru un artist. Este atunci când etalezi cercetările tale estetice, vizuale, pe care le-ai elaborat în ultimii ani.”
Arta Florinei Breazu se concretizează într-o pictură abstractă, o „antimaterie ce vine să dizolve forma, să dizolve consistența cromatică”, după cum o prezintă artista. În spațiul galeriei din Miercurea Ciuc putem regăsi lucrări din seriile “Antimaterie” și “Pioni”. Arta ei se caracterizează prin armonie, finețe și căldură, exprimate prin culoarea și materia care trimit la imaterial.
În cadrul expoziției veți regăsi și lucrări ale artistei Inga Edu (Chișinău), o operă din care transpare mereu bucuria și energiile pozitive. “Niciodată nu pictez când mă simt rău. Pictez numai când mă simt bine”, spunea artista, pentru a exprima astfel doar sentimente și emoții pozitive către public.
Expoziția se poate vizita până pe 21 august, după care va fi itinerată la Galeria Artoteca, din cadrul Bibliotecii Municipale București.
Cei 10 artiști expozanți sunt: Florina BREAZU (MD), BUDAHÁZI Tibor (HU), Mircia DUMITRESCU (RO), Inga EDU (MD), FAZAKAS Csaba (AT), KENTELKI Gábor (RO), KÁNTOR József (HU), ChaRyong KO (KR), ORBÁN Anna-Mária(RO), BOTÁR László (RO).
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto, arhive personale și Centrul Cultural Județean Harghita
