Botezul Domnului, cunoscut în popor sub numele de Boboteaza, reprezintă a doua Sărbătoare religioasă importantă a începutului de an. Ea este prăznuită atât de creştinii ortodocşi, greco-catolici, cât şi de romano-catolici la aceeaşi dată fixă: anume pe 6 ianuarie, având anumite particularităţi în funcţie de rit. Pe lângă semnificaţia legată de Botezul Mântuitorului, în această zi au loc felurite datini şi obiceiuri populare, păstrate din generaţie în generaţie. Punctul culminant îl reprezintă oficierea Slujbei Agheasmei Mari.
În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie și se traduce prin „Arătarea Domnului”.
Sărbătoarea de astăzi le reaminteşte creştinilor ortodocşi evenimentul încărcat de profunde semnificaţii biblice legat de Botezul Domnului în Apa Iordanului, la vârsta de 30 de ani, înainte de a intra în viaţa publică. Potrivit rânduielilor bisericeşti, în cursul dimineţii se săvârşeşte Slujba de sfinţire a apelor, numită şi Agheasma Mare, care are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare cosmică, pământul primind germenii noii creaţii, transfigurată prin sfinţirea apelor.
Alegerea locului de desfăşurare a ceremoniei este foarte important. Conform canoanelor trebuie găsit un spaţiu generos în aer liber, unde să existe în apropiere o apă curgătoare sau cel puţin o fântână. De la caz la caz se poate organiza slujba atât în curtea lăcaşului de cult, dacă există amenajată acolo o fântână sau în gospodaria unui localnic lângă o sursă de apă potabilă.
După cum se ştie, apa se pune în vase mari,fiind apoi sfinţită, obţinându-se Agheasma Mare, după care se împarte creştinilor veniţi de regulă în număr foarte mare. Aceştia vin cu felurite recipiente şi o duc acasă, fiind păstrată pentru a fi băută în împrejurări speciale ce ţin de ritual, dar abând şi efecte de protecţie privind sănătatea familiei.
În localităţile aflate lângă cursuri mari de apă sau în aşezările de la ţărmul mării poate avea loc şi un spectacol aparte, ce dovedeşte curajul şi rezistenţa la ger al unor bărbaţi. După oficierea Slujbei, preotul însoţit de numeroşi enoriaşi merge pe mal şi aruncă cât mai departe în valuri o cruce de dimensiuni ceva mai mari. Dintre cei prezenţi câţiva temerari sar în apă şi înoată rapid ca să prindă crucea şi să o aducă la mal, în aplauzele şi uralele asistenţei. Invingătorul este felicitat şi se va bucura de respectul comunităţii locale. În plus, va căpăta convingerea că tot anul o să fie ferit de boli.
În Ajunul acestei zile sfinte preoţii vizitează casele credincioşilor din parohia lor („Mergând cu botezul”), spre a binecuvânta locuinţele credincioşilor prin stropire cu apă sfinţită.
Am înâtlnit pe alocuri şi denumirea de Sărbătoare a luminilor, pentru că prin contactul cu Agheasma oamenii au credinţa că devin mai buni, că vor fi ocoliţi de necazuri şi boli. În fond, Botezul Domnului reprezintă rânduiala iniţierii întru Creştinism şi primirii în Biserică.
Dupa Slujba de Sfinţire a apei, credincioşii îşi iau acasă în sticle şi bidonaşe preţioasa Agheasmă. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, adresându-şi urări de sănătatea lor şi a familiilor, pentru belsug şi prosperitatea gospodăriei. Tradiția spune că nu trebuie astăzi să se bea vin roșu, pentru că acesta amintește de martiriul Sfântului Ioan. De asemenea, credincioșii vor fi optimiști, bine-dispuși, altminteri întregul an vor fi posomorâți.
Așadar, să aveți zile frumoase, dragi cititori!
Horia C.Deliu