Interviu cu Vass Maria, director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna.
Grija pentru copii ar trebui să reprezintă o prioritate a tuturor părinţilor care îi concep şi îi aduc pe lume. Însă, realitatea este alta, iar unii dintre aceştia aleg să îşi abandoneze copiii, dintr-un motiv sau altul, micuţii ajungând astfel în grija instituţiilor statului. Despre abandon, adopţie şi greutăţile cu care se confruntă sistemul de asistenţă socială am stat de vorbă cu doamna Vass Maria, director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna.
Reporter: Ce ne puteţi spune despre fenomenul abandonului în judeţul Covasna?
Vass Maria: Spre surprinderea tuturor, trebuie să vă spun că nu există o creştere, ci din contră, o scădere a numărului de copii abandonaţi. Trebuie să precizez că în sistemul de protecţie intră, în primul rând, copiii lăsaţi în spitale. Dacă ne uităm la datele din anii anteriori, o să observăm că numărul copiilor abandonaţi, în judeţul nostru, a scăzut de la an la an. Astfel, dacă în anul 2005 am avut 122 de copii abandonaţi, în anul 2006 numărul acestora a ajuns la 71. În anul următor au intrat în sistemul de protecţie socială un număr de 44 copii abandonaţi, iar numărul acestora a oscilat în perioada următoare, astfel: 42 – în 2008, 50 – în 2009, 35 – în 2010 şi 43 – în 2011. În primul semestru din acest an spitalele ne-au sesizat cu privire la 15 cazuri de copii abandonaţi. Din fericire, un număr de opt micuţi au fost reintegraţi în familia lor biologică iar restul de şapte au intrat în sistemul de protecţie. Deci, se observă o scădere semnificativă!
R: La nivelul judeţului Covasna există cereri venite din partea unor familii care solicită preluarea de către stat a copiilor acestora, pe motiv că nu îi mai pot întreţine?
V.M: În majoritatea cazurilor nu familiile sunt cele care solicită internarea copilului într-un centru de plasament, ci autorităţile locale. De obicei, după evaluarea situaţiei familiei, ni se solicită luarea unei măsuri de protecţie pentru un copil sau pentru mai mulţi copii, fie datorită faptului că au fost neglijaţi, fie datorită faptului că familia s-a destrămat. În orice caz, vorbim despre familii dezorganizate, foarte sărace.
R: Mai există interes din partea oamenilor de a lucra în sistemul de asistenţă socială, după schimbarea legislaţiei în domeniu şi diminuarea salariilor?
V.M: Numărul acestora a scăzut, de la an, şi nu neapărat din cauza salariilor. În momentul de faţă avem 150 de asistenţi maternali, în timp ce acum 2-3 ani aveam în jur de 170. Mulţi dintre cei care lucrau la noi erau ieşiţi la pensie. Primeau şi pensie, lucrau şi ca asistenţi. Dar cum salariile au scăzut, o parte dintre aceştia au decis că nu mai doresc să îşi continue activitatea şi au renunţat la această meserie.
R: Schema în care funcţionaţi acum, ca număr de salariaţi, vă permite o urmărire îndeaproape a copiilor cu probleme?
V.M: Nu, din păcate. Ne confruntăm cu o lipsă de personal de specialitate, atât aici la sediu cât şi în centrele de plasament. Nu de mult am primit o adresă de la Ministerul Muncii prin care ne-au solicitat să transmitem o listă cu acele posturi vacante pe care le avem în centrele rezidenţiale. Sperăm că se aprobă să scoatem la concurs măcar acele posturi vacante. Conform legii, un asistent social poate avea maximum 50 de cazuri, care şi-aşa sunt foarte greu de urmărit. În momentul de faţă sunt asistenţi maternali care au 70 sau chiar şi o sută de cazuri, şi asta din cauza lipsei de personal.
R: Cum stăm, în judeţul Covasna, la capitolul adopţii? Consideraţi că este necesară o simplificare a procedurii de adopţie?
V.M: Problema este că avem foarte puţini copii „adoptabili”, motiv pentru care sunt familii care aşteaptă poate un an, doi, pentru a realiza adopţia. Bineînţeles, se observă o creştere a numărului de familii interesate de adopţii. Anul trecut am eliberat atestate de adopţie pentru 10 familii, iar în acest an, deşi ne aflăm doar la jumătatea lui, avem deja 10. Eu zic că stăm mult mai bine decât anul trecut.
Cât priveşte procedura, nu aş putea spune că este greoaie, însă, odată cu intrarea în vigoare a noii Legi a adopţiei, din 4 aprilie 2012, poate puţin s-a complicat procedura. Însă, şi în aceste condiţii consider că nu este o procedură mai greoaie ca în alte ţări, unde este şi mai greu.
R: Odată pornită adopţia, părinţii biologici mai au dreptul de a se răzgândi? Este acesta un factor care complică procedura de adopţie?
V.M: Din momentul în care copilul a devenit adoptabil, părinţii biologici nu mai au nici un cuvânt de spus. Ca să devină adoptabil, părinţii copilului trebuie să îşi dea acordul în faţa instanţei. După aceea, mai au la dispoziţie 60 de zile pentru a se răzgândi.
R: O persoană singură are şansa de a adopta un copil? Este o procedură mai complicată sau este identică cu cea în care sunt doi părinţi?
V.M: Sigur că da. Nu este mai greu, este identic. Am avut cazuri de femei singure care au adoptat un copil, însă nu am avut cazuri în care un bărbat să adopte un copil.
R: Ca de final, care ar fi sfatul dumneavoastră pentru mamele care îşi părăsesc copiii?
V:M: Să nu mai lase copiii în spitale şi să se gândească foarte bine înainte de a concepe acel copil, pentru că un copil trebuie crescut. Fiecare părinte are atât drepturi cât şi obligaţii. Obligaţia acestuia este de a-şi creşte copilul, să îl îngrijească şi să îi asigure un mediu adecvat.
A consemnat Cristina Cioba
