Sâmbătă, 30 iulie, la Covasna s-a desfășurat vernisajul expoziției de sculptură AMALGAMART a artistului Nicolae Mihail Bohățel. Evenimentul a fost prezentat de conf. univ. dr. Andrei Florian din Cluj-Napoca, curatorul expoziției.
Expoziția, care poate fi vizitată în decursul lunii august, este amplasată în Valea Zânelor, alături de Bufetul Odiseea. Și acesta este un prim motiv pentru care o astfel de expoziție nu trebuie ratată: mi se pare o idee genială să amplasezi niște sculpturi în mijlocul naturii, care le pune în valoare mult mai bine decât ar face-o pereții unei galerii de artă. De altfel, ne-am convins de asta chiar în ziua vernisajului, când, după o ploaie torențială, razele soarelui au dat lucrărilor o aură pe care zeci de reflectoare dintr-o sală închisă n-ar fi putut-o realiza.
Un al doilea motiv pentru care n-aș fi ratat această expoziție: artistul este covăsnean de-al nostru, fiu de oier, a cărui viață l-a purtat prin băncile Liceului de Muzică și Arte Plastice din Brașov, pe lângă coșarele oilor, prin beciurile Securității, pe la Facultatea de Zootehnie, prin raiul afacerilor cu fier vechi. O viață ca o odisee. Dar, așa cum Ulise se întoarce la Penelopa, Nicolae Mihail Bohățel, după ani, se întoarce la arta plastică. La sculptură, mai exact. O relație care se pare că va dura până când moartea îi va despărți.
Sculpturile lui Nicolae Mihail Bohățel se nasc într-un depozit de fier vechi. Sub dalta artistului, dintr-o cioată de lemn se eliberează un viking sau un samurai sau un african sau o fecioară, care au stat ani de zile blocați acolo, fără ca cineva să știe de ei. Aproape le simți zâmbetul de mulțumire că au fost eliberați, spre a fi văzuți și admirați. Și aceste personaje formează un amestec uluitor. Un AMALGAM de exponenți din culturi și civilizații diverse, un amestec de tehnici și materiale de lucru. Și acesta este un al treilea motiv pentru care expoziția trebuie vizitată.
Nefiind critic de artă, nu sunt în măsură să zic cât de valoroase sunt aceste sculpturi. Ca omu’ din popor, pot spune dacă îmi plac sau nu (și da, unele mi-au plăcut la nebunie). Însă am stat de vorbă cu Andrei Florian, artist plastic clujean, brașovean de origine, membru al UAPR Filiala Cluj, membru onorific al UAPR Brașov, membru fondator al Fundației pentru Studii și Cercetări Avansate „CeramArt” Cluj și al Asociației „Bunavestire”, dascăl, conf. univ., Doctor în Arte Vizuale la UAD din Cluj din 1990, autor de manuale, cursuri și numeroase articole, în reviste de specialitate naționale și internaționale, deținător al unor prestigioase premii acordate de jurii de bienale interne sau internaționale, ceramist, sticlar, grafician, instalaționist și sculptor în materiale diverse, organizatorul deja cunoscutei Bienalei Naționale de ceramică-sticlă-metal, Metafore Incandescente, Itinerantă – Cluj-Bistrița-Tg. Mureș, care a declarat, pentru Mesagerul de Covasna:
„Ne aflăm la Covasna, într-un spațiu deosebit, natural, în care avem, în fundalul lucrărilor expuse de artistul covăsnean Nicolae Mihail Bohățel, brazi și tot felul de alte esențe de arbori înverziți care nu fac altceva decât să creeze un cadru niciodată mai potrivit pentru genul de lucrări pe care Bohățel ni le prezintă astăzi. Profităm de un timp extraordinar, o atmosferă răcorită de o ploaie torențială care tocmai s-a terminat. Suntem în situația să ne bucurăm de razele soarelui care nu fac altceva decât să pună în valoare formele, volumele și toate asamblajele din lemn și metal pe care artistul ni le prezintă astăzi. Ba mai mult, lumina soarelui pune în valoare culoarea care apare ici-colo, pe unele din zămislirile sale, care, toate, sunt un rod al inspirației și puterii sale de observație. Vorbim de un fin cunoscător al naturii, un foarte apropiat cunoscător al naturii, având o copilărie care s-a desfășurat într-un cadru natural pe care mulți ni l-am fi dorit, în care găsește mereu, prin capacitatea sa de observație, forme din lemn, pe care le asociază în formule totemice, prezentate pe stâlpi de lemn, de structură naturală, cu finisaje foarte vagi, încununate în partea superioară de o sumedenie de portrete care ne aduc în situația de a face un periplu virtual prin civilizații ale întregii lumi.
Ca temă centrală a expoziției și amplasată central, este Ciuleandra, un asamblaj din lemn sculptat, cu un joc de plin-gol foarte frumos speculat de artist, care ne sugerează personaje angrenate într-o horă, un dans, Ciuleandra fiind un dans muntenesc cu un ritm extraordinar, probabil unul dintre cele mai vivace ritmuri dintre dansurile românești tradiționale, ancestrale, care pornește de la un ritm foarte lent, accelerându-se într-o desfășurare de mișcări foarte rapide, care respectă ritmul muzicii, ce în final aproape că nu mai poate fi urmărită de dansatori, se pierde undeva în același loc de unde a pornit, ca și interpretare vizuală.
Acest ansamblu, Ciuleandra, este înconjurat de personaje care aparțin diverselor culturi și civilizații ale lumii, de la vikingi la zona latină, zona normandă, până în sudul Mediteranei, figuri care au expresii specifice unei perioade demult apuse, figuri de luptători. Există și un asiatic într-o postură de expresie dureroasă, foarte concentrată, un samurai. Toate aceste figuri centrează și mai bine ansamblul Ciuleandra, care are o dominantă cromatică foarte caldă, ce face un contrast foarte frumos cu mediul în care este amplasat.
Dincolo de piesele centrale – ansamblul Ciuleandra – artistul aduce și opere individuale, care nu fac parte dintr-o familie, cu preocupări și problematici diverse, realizate de asemenea în lemn, în lemn nativ, cu intervenții destul de rudimentare în anumite părți și cu finisaje spre contrast extraordinar de bine puse în scenă, cu un joc continuu de plin și gol, de volum masiv cu volume filiforme, de culoare. Este o lume în care ești invitat să intri în dialog cu fiecare dintre obiectele pe care Bohățel ni le prezintă aici.
Absolvent al Liceului de Artă, unde a fost încă din clasele mici observat de dascăli, artistul își aduce aminte că în clasa a șasea a avut prima expoziție personală, în cadrul Școlii de Artă Brașov, preocupat fiind la vârsta aceea mai mult de culoare. Apoi a început să evolueze către sculptură, către volum, către formă. Dar se pare că firul evoluției sale a fost frânt, la un moment dat, în contact cu o admitere eșuată. Se știe că, pe vremea aceea, a intra la o Facultate de Artă din țară nu era o misiune foarte ușoară. Revenind la dragostea sa față de locurile natale și față de familie și mediul în care s-a format, urmează cursurile Școlii de Zootehnie, tocmai în ideea de a continua tradiția familiei, care se ocupa cu creșterea oilor. După o perioadă în care s-a ocupat de turma familiei, revine, totuși, la dragostea din tinerețe și, stimulat de oferta de formă și culoare pe care natura i-o oferă, se întoarce la scuptură. Eu zic că o face într-un mod strălucit, într-un mod inedit, destul de puțin întâlnit în sculptura românească, în care uzează de asocieri de maximă eficiență vizuală, cu impact foarte mare la public. Citeam pe fețele vizitatorilor uimire, admirație. Și eu cred că este un moment în care se poate reveni total la viața de creație. Timpul deja îi permite. Așteptăm pe viitor realizări în continuare evolutive, care să-l aducă cu nume și operă, în viața artistică românească. Eu nu-i doresc decât succes și-l felicit pentru ceea ce avem ocazia să vedem astăzi, aici! ”
Îndrăznesc să adaug la cele spuse de conf. univ. dr. Andrei Florian că, pe lângă uimirea, încântarea și admirația citite pe fețele celor prezenți la vernisajul expoziției AMALGAMART, se afla și mândria că artistul este covăsnean și că, într-o localitate mică precum a noastră, avem astfel de manifestări artistice.
L-am rugat pe Nicolae Mihail Bohățel să ne spună câteva cuvinte despre cea mai recentă expoziție personală. Vizibil emoționat, artistul covăsnean a declarat, pentru cititorii Mesagerului de Covasna:
„Iată că, după trei ani (2019 am avut o expoziție personală, tot în orașul Covasna) am reușit, cu puțină trudă, să deschid o nouă expoziție personală, într-un cadru puțin mai deosebit față de cele de până acum. O expoziție de sculptură în aer liber, AMALGAMART. Amestec, diversitate, cum vreți să-i spuneți, pentru că nu are neapărat o tematică. Un amestec, zic eu, reușit, a multor lucruri interpretate în diferite viziuni, datorate atât pasiunii mele, cât și realității contemporane. Figurativ, am încercat să redau ziua de azi, ziua de ieri, timpul de acum câteva secole și cel ce va urma. Asta a fost ideea mea în această expoziție.
Mă bucur că am reușit să fac acest lucru în acest cadru deosebit. Mă bucur că am alături colegi de breaslă și îi mulțumesc profesorului universitar Andrei Florian, care a venit să mă susțină și să prezinte această expoziție. A bătut atâta cale ca să fim împreună la acest eveniment deosebit.
Important e ca omul, pe o anumită perioadă de timp, să-și propună anumite obiective. Dacă ți-ai propus un obiectiv și ai ambiția să îl realizezi, e mare lucru. Acum am făcut expoziția asta, e un obiectiv atins. Pentru anul viitor, am un alt obiectiv, dar nu vreau încă să-l divulg. Cred că e important să ai ambiția de a-ți duce proiectele la finish.
Materialele pe care le folosesc? Lemn, metal, materiale de construcții, pe care le obțin relativ ușor. Amalgamul acesta, diversitatea, mă reprezintă. Nu sunt un sculptor care să păstreze niște ideologii și niște standarde „ăsta-i stilul meu!”. Nu. Dacă te uiți la două-trei lucrări, fiecare are aproape alt stil. Dacă ai ochi de artist, îți dai seama că sunt realizate de același artist, dar, de fapt, ele au tematici diferite și tehnici diferite. Sculptorul depune un efort fizic mult mai mare decât pictorii sau graficienii sau alți reprezentanți ai artei plastice în general.
Eu sunt mulțumit de ce am realizat, las criticii de artă să spună ceea ce cred despre această expoziție. Eu m-am exprimat așa cum știu de obicei și sper că am făcut-o bine.”
Florentina Teacă
