Aceasta este deviza insp. Liliana Lazea, coordonator al Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Covasna
– Cum putem defini drogurile, stimată Liliana Lazea?
– Sunt mai multe variante de răspuns. În accepţiunea clasică, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, drogul este substanţa care fiind absorbită de organism îi modifică una sau mai multe funcţii. Din punct de vedere farmacologic, drogul constituie un produs a cărui folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică, tulburări grave ale activităţii mintale, ale percepţiei şi comportamentului.
– Dar etnobotanicele ?
– Reprezintă amestecuri de plante exotice şi substanţe chimice ce alterează starea de conştienţă.
– Chiar se găsesc pe „toate drumurile” în România, de sunt aşa mulţi cumpărători?
– Nici vorbă! Cred că nici un for nu poate preciza cu exactitate ce şi cât se vinde, întrucât formulele chimice ale produselor sunt schimbate mereu. Conform declaraţiilor unor lucrători din cadrul “magazinelor de vise”, ei nu ar comercializa chipurile droguri, ci… „plante rare”. O fac la solicitarea unor colecţionari, ce doresc “ierburi aromatice” spre a-şi înmiresma locuinţa, baia sau pentru că sunt bune ca… “îngrăşăminte de flori”!?
– Te pufneşte râsul, ce mai…
– Exact. În plus, susţin sus şi tare că nuvând produse pentru… consumul uman. Dacă-i aşa, atunci de ce pe unele site-uri sunt prezentate reţete pentru uzul clienţilor? În altă ordine de idei, aş mai întreba retoric: tu, client onest, cum poţi să-ţi procuri în loc de planta dorită (fiind „colecţionar de soiuri rare”)… nişte frunzuliţe uscate şi mărunţite? Dacă totul e O.K., de ce nu sunt expuse la vedere aceste vegetale speciale, însoţite de explicaţii ştiinţifice, ca să nu mai fie nici un dubiu?
După părerea mea, comerţul cu droguri şi etnobotanice reprezintă o modalitate jalnică – dar rapidă – de îmbogăţire a unor persoane dubioase, care se folosesc fără nici un fel de scrupul de vulnerabilitatea tinerilor. Acest lucru mi se pare la fel de grav, ca o crimă feroce.
Un adevăr crud
– Apropo de tineri, unii zâmbesc când li se spune că ţigările şi alcoolul sunt şi ele nişte… droguri. Care e adevărul?
– Într-adevăr. Numai că atât alcoolul cât şi ţigările constituie, vrem nu vrem, nişte droguri! Legale, ce-i drept. Fiindcă le putem achiziţiona de la orice magazin, fără să dăm socoteală în faţa legii. Contraargumente în legătură cu nocivitatea lor există câte vreţi. Ştiţi povestea cu acel „legendar” bunic care ar fi fumat o viaţă întreagă şi, totuşi, a ajuns la… 92 de ani? Sau să amintim de prostul obicei al celor mari, mai ales la ţară, de a le oferi copiilor, înainte masă, un „un păhărel” de vin, pentru că „e sănătos”.
Dincolo însă de aceste lucruri ce ţin de… folclor, trebuie spus răspicat că alcoolul şi tutunul fac ravagii, în timp. Ele provoacă dependenţă, iar în cazurile grave se ajunge la deces.
– Ce spun cifrele?
– Fumatul înregistrează cel de-al doilea nivel al prevalenţei consumului de droguri legale în ţara noastră. Mai mult de jumătate dintre cei intervievaţi (56,9%) au fumat cel puţin o dată de-a lungul vieţii, conform Raportului naţional privind situaţia drogurilor în 2011.
– Ce se ascunde, de fapt, în spatele aşa-numitelor „droguri legale”? Pe cine vrem să păcălim cu această sintagmă?
– Denumirile produselor, modalitatea de ambalare, aspectul atrăgător, mesajele inscripţionate pe etichetă induc adesea în rândul adolescenţilor, a persoanelor neinformate, iluzia inofensivităţii. Trebuie ştiut că analizele de laborator au semnalat prezenţa unor substanţe din categoria cannabinoizilor sintetici şi a celor tip amfetamină, care pe termen lung produc dependenţă puternică şi efecte ireversibile. Pentru a masca adăugarea componenţilor sintetici, producătorii completează amestecul cu o cantitate mare de substanţe care nu prezintă nici un risc, precum vitaminele E, C sau mentol.
Unele produse etnobotanice ridicate ca probe de Poliţie, în controalele efectuate în peste 400 de magazine de pe teritoriul ţării, au indicat prezenţa substanţei „THC” (tetrahidrocannabinol) – un drog de risc, interzis în România.
– Am auzit vorbindu-se câte ceva de acest „THC”. Însă câţi puşti ori tineri ştiu ce înseamnă?
– Pe scurt, el alcătuieşte substanţa activă din canabis. Pot să vă spun că efectele cannabinoizilor sintetici prezenţi în multe etnobotanice sunt de zeci de ori mai puternice decât cele ale canabisului!!! Apar efecte precum halucinaţii, pierderi de memorie, diminuarea atenţiei, ca să nu mai spunem de puternicele dureri de cap, ameţeli, stări de leşin, atacuri severe de panică, creşterea tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului, ce însoţesc momentele de plăcere.
Pericolul consumării acestor produse este dovedit de numărul mare de persoane, în special tineri, care solicită după aceea asistenţă medicală, ajungând la Urgenţă. De multe ori s-a constatat că mai ales adolescenţii nici nu ştiau că pe lângă “plante aromatizante”, plicurile cumpărate conţineau cocaină sau canabis, spre a-i face dependenţi. Ca urmare directă a consumului acestora, s-au înregistrat şi cazuri de deces.
Nu se cunoaşte, totuşi, cu exactitate, dacă aceste amestecuri provoacă dependenţă fizică, şi în ce proporţie. Deşi cei mai mulţi consumatori spun că nu, din cercetări rezultă că produc o puternică dependenţă psihică. Dincolo de promisiunile creării unor „stări de vis”, realitatea a demonstrat că efectele consumului etnobotanicelor transformă viaţa consumatorilor şi a familiilor acestora, într-un coşmar.
Întrebări şi răspunsuri dificile
– De ce simt nevoia unii semeni, mai ales tineri, să consume haluciogene?
– Din păcate, tinerii sunt înclinaţi prin firea lor să încerce noi experienţe. Acum aşa e „cool”, „trendy”. Sunt împinşi de curiozitate, o fac la presiunea grupului de amici sau întrucât au problemele familiale. Sunt factori, nu „scuze”, ce îi împing pe unii adolescenţi să experimenteze ceea ce este interzis, fără să fie conştienţi de gravitatea situaţiilor în care se pot trezi. România a devenit încet- încet, dintr-o ţară de tranzit a drogurilor, o destinaţie.
– Ştiu cât te-ai implicat în activitatea de prevenire, ziarul nostru publicând frecvent acţiunile organizate în judeţ de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA) pe care-l coordonezi …
– Am să vă spun ceva: pe cât de dificil este să-i convinegem pe tineri în legătură cu efectele negative ale consumului de alcool, tutun sau droguri, pe atât de uşor există riscul ca aceştia să nu ne creadă, să bagatelizeze atenţionările şi să se lase pradă flagelui. Tocmai de aceea, activităţile de prevenire şi mesajele către tineri trebuie adaptate mereu, astfel încât impactul să fie cât mai mare. M-am bucurat enorm că sunt tot mai mulţi elevi, tineri, care ne-au înţeles corect mesajele. Ca atare, anul acesta am primit noi cereri de voluntariat, ceea ce înseamnă că unii dintre ei doresc să se implice activ în activitatea de prevenţie.
– Ai luat parte la numeroase campanii antidrog, naţionale şi locale. Cum le-ai caracteriza?
– Majoritatea programelor de prevenire au avut ca obiectiv informarea, educarea şi conştientizarea populaţiei privind riscurile asociate consumului de alcool, tutun şi droguri, precum şi efectele nocive pe termen scurt, mediu şi lung. Informarea corectă, promptă, directă asupra pericolelor continuă să joace un rol central în prevenirea consumului de droguri. Trebuie să le furnizăm consumatorilor instrumentele cognitive necesare, credibile. Nu este suficient doar să le spunem sec: „Nu consumaţi droguri, că nu e bine !” E nevoie să găsim argumente, explicaţii, date ştiinţifice care să-i lămurească, pentru a fi în măsură ei înşişi să adopte, finalmente, deciziile corecte.
– Pe care dintre acţiuni ai considera-o mai izbutită ?
– Pe parcursul ultimilor ani am implementat, împreună cu colega mea, mai multe proiecte şi campanii de prevenire a consumului de droguri adresate atât elevilor cât şi întregii comunităţii. Îmi este greu să fac o diferenţă, o ierarhizare, dar n-aş vrea să omit câteva dintre cele care au avut un impact deosebit. Aş menţiona, de pildă, Proiectul local „Activ în şcoala mea”, un plan de prevenire a consumului de droguri adresat elevilor de gimnaziu şi liceu, ce s-a dezvoltat foarte bine tocmai datorită sugestiilor venite din partea beneficiarilor direcţi. Până în prezent, proiectul a fost implementat cu succes în cinci unităţi de învăţământ din judeţ: la Şcolile „Godri Ferenc”, „Ady Endre”, Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi” din Sf. Gheorghe, precum şi la Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Sadoveanu” şi Grupul Şcolar „Nicolae Bălcescu” din Întorsura Buzăului. Elevii au fost implicaţi în mod direct în realizarea activităţilor, s-au documentat şi au realizat propriile planşe cu mesaj antidrog. De asemenea, evidenţiez Proiectul interjudeţean „Ziua Mondială fără Tutun”, ca şi implementarea primei Campanii naţionale de prevenire a consumului de etnobotanice intitulată „Absentul”. Pe lângă acestea ar mai fi multe de enumerat, deoarece fiecare a reprezentat un pas înainte.
– În activitatea d-tale ai văzut vreun caz dramatic, care te-a marcat?
– Din nefericire, da, am întâlnit aşa ceva. Mă refer la decesul unui student în urma consumului de droguri. Vă daţi seama cum e să constaţi că viaţa unui tânăr s-a oprit, când de-abia începea cu adevărat? Iar durerea pe care a lăsat-o în urmă, nu se uită niciodată.
O opţiune profesională nebănuită
– De câtă vreme activezi în acest domeniu delicat? Cum ai ajuns la o asemenea profesie?
– Am devenit anagajat al Agenţiei Naţionale Antidrog din septembrie 2005. Nu am anticipat niciodată că voi profesa într-un domeniu atât de nou pentru mine, şi-atât de interesant. Trebuie să recunosc că la început nu ştiam foarte multe lucruri despre droguri. Anunţul de angajare mi-a stârnit însă curiozitatea. Apoi a intervenit ambiţia de a mă perfecţiona, încât iată, şi în prezent lucrez tot aici…. .
– Ce facultate ai urmat? Te gândeai la început că o să te specializezi în aşa ceva?
– Nici vorbă! Am absolit cursurile Universităţii „Transilvania” din Braşov – Facultatea de Litere (specializarea Română – Engleză). Pe atunci îmi doream să devin profesoară. Îmi plac foarte mult copiii şi mereu m-am visat la catedră. Când eram la liceu, văzând că doresc să ajung cadru didactic, părinţii îmi achiziţionaseră o tablă de dimensiuni mai mici (asta ca să nu mai scriu cu creta pe dulap), în faţa căreia „predam” din cunoştinţele acumulate.
– Fiindcă am ajuns la acest punct al discuţiei, te rog să-ţi prezinţi pe scurt C.V.-ul.
– M-am născut în Sfântu Gheorghe, pe 6 octombrie 1981. Am terminat în anul 2000 Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din localitate, iar în 2004 – Universitatea „Transilvania” din Braşov. Sunt singură la părinţi, deşi uneori tânjeam să am un frate mai mare. Îmi doresc foarte mult să am copii, altfel nu-mi văd rostul pe acest pământ. Fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui.
– Dacă ai fii mamă şi unicul tău copil s-ar droga, cum ai reacţiona? Ce ar trebui făcut?
– Răspunsul este unul subiectiv, bineînţeles, pentru că nu sunt într-o asemenea situaţie-limită. Cred că (mai ales) în situaţiile dramatice, părinţii trebuie să fie alături de copii, să-i suţină şi să-i ajute să treacă peste momentele de restrişte. Fără o bună comunicare părinte – copil, lucrurile scapă foarte uşor de sub control. Altminteri, cel mic se închide în sine, dă fuga la prieteni, care de cele mai multe ori îl pot îndruma greşit. E necesar să se apeleze la ajutor specializat – medic, psiholog. Tocmai de aceea există Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog.
Principii de viaţă, modele
– După ce principii te conduci în viaţă? Ce modele ai avut şi ai?
– Totul în jurul nostru se află într-o continuă mişcare şi modificare. Este dificil să ţii pasul cu noul, dar nu imposibil. Ambiţia şi perseverenţa sunt două trăsături pe care caut să le „port” tot timpul cu mine. Mi le-am însuşit de la unul dintre dascălii mei preferaţi din facultate. Mă refer la dl. prof. univ. dr. Andrei Bodiu, decanul Facultăţii de Litere în cadrul Universităţii „Transilvania”, poet, animator cultural, critic literar. Pe dumnealui îl consider un model.
– Hobby-uri ? Cum îţi petreci timpul liber?
– Iubesc muzica, teatrul şi filmul. Lectura. Dar şi călătoriile. Ador să mă plimb, astfel că, de fiecare dată când am vreme, ies în aer liber. Iar de nu, stau şi citesc.
– Ce fel de muzică asculţi?
– În genere, românească; uşoară şi populară, însă de calitate. De asemenea, ascult cu plăcere folclorul autentic al altor ţări, putând astfel afla câte puţin din specificul lor naţional. Mi se pare extrem de plăcută, spre exemplu, muzica populară tradiţională coreeană. Este foarte frumoasă, cu sonorităţi aparte!
– Ce fel de literatură citeşti? Scriitorii tăi preferaţi?
– Nu am un gen anume. În timpul studiilor am citit mult şi… multe. Cam de toate (fie că am vrut ori nu!). Unul dintre scriitorii preferaţi a rămas Paolo Coelho, mai ales pentru extraordinarul său roman, „Alchimistul”.
– Actorii îndrăgiţi?
– Actorii mei preferaţi sunt şi vor rămâne regretaţii Amza Pelea, Puiu Călinescu, Jean Constantin. Au fost unici !
– Ce apreciezi, în general, la oameni?
– Bunătatea. O trăsătură pe care, din păcate, o descopăr tot mai greu la unii semeni.
– Ce nu-ţi place la ei, ce deteşti?
– Răutatea şi egoismul. Cred că mulţi dintre noi sunt pe cale să-şi piardă propria identitate. Din dorinţa de a epata, unii calcă în picioare tot ce le iese în cale. Asta detest cel mai mult la oameni. Deviza mea? Dacă vrei să realizezi ceva, fă-o cu propriile forţe !
– În încheiere, ai ocazia să adresezi o urare cititorilor acestui interviu.
– Pentru că fiecare din noi este de nepreţuit pentru cineva, doresc ca toţi cititorii ziarului să opteze pentru o viaţă sănătoasă, alături de familie şi prieteni!
– Îţi mulţumesc pentru conversaţia agreabilă purtată, pentru francheţe, stimată Liliana Lazea!
– Plăcerea a fost de partea mea.
Horia C. Deliu
