Cu ajutorul naturii, multe dintre problemele noastre pot fi rezolvate pe termen lung. Plantele medicinale sunt remedii naturale folosite de când lumea, iar rețetele bunicilor se transmit din generație în generație. Astăzi vă invit să faceți cunoștință cu Alex și Emilia Leu, doi tineri voineșteni care muncesc zi și noapte pentru a transpune beneficiile naturii în produse de calitate, naturale 100%, doi oameni pasionați de ceea ce fac, care ne arată că nu este nimic mai eficient decât puterea vindecătoare a naturii. În mod normal, veți spune că sună prea bine pentru a fi adevărat. Eu am încercat o parte din produsele lor și m-am convins că crema de gălbenele vindecă mai repede și mai frumos o leziune a pielii decât orice altă alifie luată din farmacie.
Alex a fost mereu pasionat de creșterea florilor. Emilia a învăţat tainele cremelor naturale de la bunica sa și, în timp, a început să facă propriile reţete, cu plante cultivate de ei În Grădina Zânelor, la care adaugă ingrediente de calitate, rezultând astfel produse cosmetice naturale, lipsite de orice chimicale, pe care nu știi unde să le pui: pe raftul de cosmetice, pe cel de medicamente sau (nu râdeți, că s-a întâmplat) în vitrină, printre cele decorative… Echipa din Grădina Zânelor, „pentru că noi am luat naștere ca o echipă” în care muncesc împreună patru Lei: Emilia, Alex, fratele lui, Radu și mama lor, doamna Maria Leu, este motivată cu adevărat de „toți clienții pe care i-am mulțumit și ajutat cu produsele noastre”.
Discuția cu Alex și Emilia Leu, întreruptă din când în când de David și Miriam, cei doi copii ai cuplului, a fost o adevărată plăcere: nici nu am simțit când a trecut timpul și, recunosc, cred că n-am râs niciodată atât la un interviu – felul lor de-a fi și de-a vorbi te binedispune și-ți dă energie. O să vedeți că vorbele celor doi se completează: unul începe, celălalt continuă, acționează ca un întreg, astfel rezultând un interviu la dublu despre tradiție și inovație, despre beneficiile plantelor, despre experimente și despre cum produsele din Grădina Zânelor păstrează în ele un pic din soarele de Zakynthos.
- Totul începe cu primul pas. Haideți să vorbim despre începuturi!
Alex: Totul a plecat de la necesitatea de a trata copiii cu diverse, în special cu medicamentoase, cu care nu prea suntem noi de acord. Și-am pornit încă de când era David bebeluș – căutam o cremă, ca să-l dăm cu ea în caz că se înroșește, se irită ș.a.m.d. La sugestia nașei mele de botez, Anca Vâlcu, am cumpărat de la florăria din oraș, de la doamna Marika (n.n. Maria Butyka, Florăria Julia, care are și produse naturiste) o cremă de gălbenele – acesta a fost primul contact. Observarea a fost când ne-am dus cu copilul la primul vaccin, când s-a chinuit doamna doctor să-l înțepe. Practic, era atât de fermă pielea, de-abia a intrat acul. Și avea un aspect plăcut, era bine hidratată. Tot cu David am avut probleme cu răceala, am tot ajuns pe la Sfântu Gheorghe și, la recomandările doamnei doctor pediatru de acolo, Gabi Porumboi, și la recomandarea șefei soției…
Emilia: …am ajuns la o doctoriță homeopat, care ne-a îndrumat un pic în tratamentele naturiste, ne-a sfătuit ce am putea folosi pentru pielea sensibilă, mai ales că David a fost un băiețel cu piele foarte sensibilă. Și atunci căutam săpunele, creme, aveam probleme cu opăreala…a fost destul de greu și am cheltuit mulți bani ca să tratăm copiii în mod cât mai natural, fără chimicale, pentru că am observat că le mergea mult mai bine așa. Într-adevăr, am fost puțin sceptici la început.
Alex: Sceptici e puțin spus. Adică eram ceva de genul „hai s-o-ncercăm și p-asta, să nu zicem că n-am încercat!” (n.n. râde cu poftă) Și s-a dovedit a fi o chestie foarte, foarte, foarte utilă! Adică, punând în balanță cheltuielile și durerea, chinuiala celor mici și a ta, ca părinte, să-i vezi cum se chinuie, cum suferă prin spitale, cu perfuzii și așa mai departe… eu zic că merită, fără îndoială, să faci un tratament naturist preventiv, decât să stai prin spitale să combați cu diverse medicamente.
– Ați ajuns la această concluzie folosind produse cumpărate de la magazinele naturiste de profil. Care a fost momentul în care ați zis „hei, dar pot să fac și eu asta!”?
Emilia: Alex a fost cu ideea!
Alex: Anul 2019 a fost un an mai ciudățel. Am fost implicați foarte, foarte mult în muncă; am fost și foarte stresați, că a doua oră am reușit „să rămânem însărcinați” foarte greu și, dacă tot s-a întâmplat, am zis că ar fi timpul, poate nu pentru amândoi, dar măcar pentru unul dintre noi, să găsim ceva de făcut și să nu depindem în totalitate de job-uri. Bine, și în momentul de față depindem, suntem încă la început, nu știm cât va dura, dar trebuie implicare. Și multă muncă!
Emilia: Sperăm că suntem pe drumul cel bun!
Alex: Da. Și nu știu cum să zic… totul a decurs de la sine. Adică a pornit de la ideea asta, că trebuie să facem ceva. Dar ce facem? Prima oară, m-am gândit că mie îmi place să stau toată ziua să pigulesc flori. Să le îngrijesc, să le ud, să le cresc, să le tund, să le înmulțesc… Făceam asta cu niște mușcate, le-am tot mutat dintr-un ghiveci în altul. Apoi am zis să încerc și cu altceva, poate iese și vreun bănuț din asta. Bineînțeles că a fost așa, o nebuloasă totală…adică sunt enșpe mii de flori, soiuri, varietăți, culori…nu știi ce place omului, ce nu-i place, ce se caută și ce nu… Dar am avut noroc și aici tot cu doamna Marika de la florărie, am primit sfaturi bune de acolo. Am întrebat-o: „ce merge la dumneata în florărie?”/ „Aia, aia și aia!”/ „Dacă eu încerc anul ăsta să pun, ce ziceți, vă uitați la ele – sunt frumoase, nu-s frumoase, încercăm să facem o colaborare?” / „Bun, tu pune, facem o probă și vedem!” Și așa a plecat totul: de la gladiole. Între timp, m-am documentat. Bine, și de la lavandă, că am vrut și lavandă de la început, dar cu lavanda e mult mai greu decât cu gladiolele. E greu și cu gladiolele – anul trecut a fost mai simplu, că nu ne-am izbit de nicio problemă, anul ăsta au venit toate buluc: vitregiile vremii, dăunători, care știau locul de anul trecut, ca să zic așa, și acum e mai greu să-i combați, pentru că, dacă noi facem produse sută la sută naturale, n-avem voie să punem chimicale și alte nebunii și atunci am încercat cu tot soiul de uleiuri esențiale și fel de fel de amestecuri, care nu prea dau roade momentan, dar asta ne-a convins că, în viitor, trebuie să ne delimităm clar zonele: zona de produse naturale și zona de floricultură. Că nu le poți împăca, asta-i clar! Gladiolele au avut de suferit anul ăsta. Dar, chiar dacă nu se fac ele, se fac gălbenelele, care reprezintă o resursă mai importantă în momentul de față pentru produsele noastre. La fel și lavanda.
– Ați început cu cultivarea florilor. În ce moment ați zis „hai să facem săpunuri!”? Care a fost primul produs făcut de voi?
Emilia: Primul produs a fost într-adevăr săpunul. După care am apelat la rețetele bunicii de creme: una de gălbenele și una cu mai multe plante. Am încercat mai multe variante. Și la început a fost foarte greu, pentru că, chiar dacă ai avut un studiu în spate (pentru că am stat, am studiat și cărți, și surse de pe internet, vreo trei luni de zile), până când te apuci să faci și să vezi cum stau lucrurile, treci prin multe greșeli. Multe…
Alex: Produse stricate, ca să le numim așa, pe față (n.n.: râd amândoi cu o poftă molipsitoare). Adică nu iese din prima orice. Se strică, asta e, arunci, vezi, te documentezi, oare ce n-a mers, ce-ai greșit…
- Ai amintit mai înainte, Emilia, de rețeta bunicii. Bunica ta?
Emilia: Da, bunica mea care mi-a dat două rețete foarte simple, de cremă din flori de gălbenele și una cu mai multe plante, în special pentru durerile reumatice, făcută mai mult din rădăcini. Am păstrat rețetele ei. E o femeie în vârstă…
Alex: Și nu-și arată deloc vârsta! Dacă te uiți la fața ei, cu siguranță nu-i ghicești anii pe care-i are!
- Probabil a folosit cremele făcute de ea!
Emilia: Zilnic le folosește! Când ajungeam pe la ea, mereu îi ceream cremele astea: „Bunică, mai ai? Dă-mi și mie!”/ „Dar de ce nu ți le faci tu?”, m-a întrebat. Și-am sunat-o: „Hai, spune-mi rețeta!”/ „Nu, trebuie să vii la mine, să-ți arăt!” Și am fost, mi-a arătat, mi-a dat rețeta, care e foarte simplă și am păstrat-o așa cum e, n-am vrut s-o alterez sub nicio formă.
Alex: Simplă, adică cu ingrediente puține. Practic, o cremă nu e simplă, pentru că începe totul cu munca, primăvara – fă pământul, sapă-l, pregătește-l, seamănă, după ce ies plantele, prășește, ai grijă de ele, udă-le, culege-le, usucă-le…
Emilia: Folosim și plante din flora spontană.
Alex: La început, anul trecut. Anul acesta, plante din grădină. Din flora spontană luăm numai coada șoricelului, tătăneasă și sunătoare. Din grădină: gălbenele, mușețel, salvie, cimbru.
- Cum împărțiți munca?
Emilia: La început, eu eram în grădină, cu Radu, fratele lui Alex. Acum, mai mult Alex se ocupă de grădină, iar eu, mai mult de produsul finit.
Alex: Nu putem să zicem că avem o dedicație 100% acum. Pentru că intervin job-urile, copiii, David Andrei Gabriel și Miriam Celeste Ștefania…nu poți să-i dai la o parte.
- Haideți să vorbim un pic de produsele pe care le faceți!
Emilia: Ele sunt făcute din uleiuri vegetale. Vegane. Doar cel de miere e de origine animală – miere, ceară, propolis, de la albine. Important e ca uleiurile să fie din sursă bună. La asta ne-am chinuit un pic, până am găsit uleiul de măsline potrivit, care e presat la rece. Am zis că punem atâta muncă să ne creștem plantele, nu trebuie să ne pripim în alegerea uleiurilor, că ele sunt foarte importante. Trebuie să fie naturale și presate la rece – asta dă calitate și aspect și proprietăți foarte benefice pentru piele. Coloranții pe care îi folosim sunt tot de origine vegetală: urzici, spirulină, boia de ardei dulce, turmeric/curcuma, care dă culoarea galbenă, rădăcină de alkanet, cu care obținem mov sau gri.
- Rădăcină de alkanet?
Alex: Da… o grămadă de ingrediente despre care nici noi n-am știut, dar pe parcurs a trebuit să le învățăm. Pentru că, exact cum spunea și soția, de ce să ne batem noi joc de munca noastră? Adică faci un efort fizic – că este un efort fizic să lucrezi cu florile, mai ales că acestea se adună în soare plin, între orele 12 și 16, în miezul zilei – și apoi să iei 1% din ingrediente ceva procesat sau dezodorizat sau mai știu eu ce îmbunătățit cu nu știu ce vitamine sau chimicale… strici tot naturalul pentru care te-ai chinuit.
- Așadar, produsele voastre sunt sută la sută naturale.
Alex: Da, clar! Am început cu ingrediente de uz comun, ca să zic așa, adică ulei de măsline din comerț. Dar, când ne-am apucat serios, adică să facem produse naturiste și pentru alții, nu doar la neamuri – că, bineînțeles, cu neamurile am început, ele au fost „cobai” – am folosit ulei de măsline presat la rece, extravirgin și din zonă geografică protejată. E și premiat. Și dintr-un singur soi de măsline făcut, că e cel mai indicat, cel mai premiat soi. Că așa l-am căutat. Și s-a văzut diferența, care e enormă, nici nu se compară cu uleiul de măsline de la magazinele din oraș.
Emilia: Toate săpunurile conțin ulei de măsline presat la rece. Nu multă lume știe că uleiul de măsline conține vitamina E în mod natural, deci nu trebuie s-o adaugi tu, cum se adaugă la alte creme sau produse cosmetice. De exemplu, crema de gălbenele conține ulei de măsline și ceară naturală, care stau la macerat 6-8 săptămâni.
Alex: Ca să faci cap-coadă un săpun 100% natural, ai nevoie de un an de zile. Pentru că, și după ce l-ai făcut, nu poți să-l pui la vânzare a doua zi; trebuie să-l lași să se vindece, adică să se usuce. Unele o lună, altele 4-5 luni.
Emilia: Săpunul se face cu sodă, dar, prin procesul de saponificare, ea dispare în totalitate. Asta, dacă ai respectat toate indicațiile din rețetă, e foarte important. Facem și balsam de buze, care e tot din gălbenele. Maceratul e din gălbenele, levănțică și mușețel – astea sunt cele trei plante pe care le conțin toate produsele noastre. Ce e în plus, sunt adiționale: fructe (măceșe, afine, cireșe negre sălbatice) sau legume (morcovul sau dovleacul).
Alex: Astea sunt de sezon. Nu poți să faci un săpun cu cireșe negre iarna. Adică poți să-l faci, cu fructe congelate, dar prin congelare se pierde o parte din proprietăți. Noi folosim pulpa și zeama, care nu mai sunt pure după congelare. Am încercat și asta, pentru că au fost persoane care au vrut neapărat în extrasezon, dar încercăm să evităm, deoarece se observă la calitate și nu vrem să facem rabat.
Emilia: De exemplu, anul acesta săpun de cireșe sălbatice nu am făcut. Pentru că nu a rodit copacul nostru prea frumos și urșii, care au dat târcoale destul de des, au stricat și ce-a fost.
- Aveți probleme cu urșii?
Alex: Da, avem, din păcate. Chiar săptămâna asta (n.n.: discuția noastră a avut loc în data de 30 iulie) am făcut o sesizare, este deja a zecea noapte consecutivă de când ne vizitează. Și azi, din păcate, și pe zi a fost. Trebuie să avem grijă, inclusiv cu copiii. Ochii pe ei și ochii pe garduri, să nu ne trezim că se întâmplă ceva. Să sperăm că se va remedia problema asta, pentru că chiar este o problemă!
–Revenind la produsele voastre: neamurile au fost primii clienți. Mai departe, cum a fost?
Alex: Da, cei apropiați au fost primii care le-au încercat. Și primele săpunuri au ieșit foarte moi. Bine, la început nici noi n-am știut să anunțăm lumea despre modul de a folosi un săpun natural, care diferă de cel din comerț – nu-l lași în săpunieră să băltească în apă, pentru că se înmoaie. Am învățat pe propria piele.
Emilia: Mai ales săpunul cu conținut mai mare de 70% de ulei de măsline. De pildă, avem un săpun cu 90% ulei de măsline, acela e pentru piele foarte sensibilă, hidratant și emolient, dar, dacă l-ai lăsat în apă, devine cleios. Avem și săpunuri tari, cu unt de shea sau unt de cacao. Dacă am amintit de uleiul de măsline, trebuie menționat că noi suntem mari iubitori ai insulei Zakynthos și de acolo îl aducem, dintr-un loc drag nouă. Îi știam calitățile, inclusiv la mâncare este foarte gustos. Gazdele de acolo ne-au dus la sursă sigură – și e foarte mare diferența între uleiul de acolo, pur și adevărat, și cel din comerț. Ne bucurăm că am găsit o sursă excelentă și asta e cel mai important, pentru că uleiul de măsline e în procentaj mare în toate produsele noastre.
- Aș putea zice că e un pic de soare de Zakynthos în ele!
Emilia: Da. În toate! Întorcându-ne la neamuri: primii clienți, primele experimente! Și au fost multe experimente! Și aveam nevoie de multă sinceritate din partea lor, ca să știm: „asta-i bună, asta nu, asta-i așa…”
Alex: Asta a fost o problemă reală. Pentru că aveau rețineri… „dacă nu vă place, nu vă sfiiți să spuneți; da sau ba?”, le-am zis. Apoi ne-am extins cercul: colegi de muncă, prieteni. Feedback-ul și de acolo a venit pozitiv. Apoi, din cunoștințe în cunoștințe… „a zis X că a luat de la tine și a fost bun” Și așa am început să diversificăm: săpun de față, de mâini, de corp. Acum avem vreo 15-16 feluri.
Emilia: Numai 10 feluri. Sunt 15 cu cele de sezon (de iarnă, primăvară, de Paști) – rețetele sunt aceleași, nemodificate, dar diferă din punct de vedere al aspectului. Și iată o altă problemă: ne-am concentrat pe aspect, dar mulți îl puneau în vitrină.
Alex: Așa bine miroase și așa bine arată! „Omule, nu de-aia ți l-am dat, să-l pui în vitrină; spală-te cu el!”
Emilia: Plus că ele au valabilitate cam un an, că sunt fără conservanți. Dacă săpunul e ținut în condiții optime, nu în soare și la loc uscat, ține și doi ani.
-Dacă tot ați văzut că oamenii vă pun săpunurile în vitrină, nu v-ați gândit și la produse decorative, cu rol de odorizant de cameră?
Alex: Nu știu cât de mult se pretează beneficii naturale pentru expunere pe dulapuri. Noi ne-am gândit produsele pentru sănătate, pentru organism. Probabil ar merge lumânări parfumate, dar când să te mai ocupi? Oricum, este o producție destul de variată pentru cât putem duce noi, o mână de oameni. Pentru că munca nu se rezumă doar la vasul în care torni și amesteci ingredientele. E o muncă de-un an, până ți le produci.
- Câștigurile acoperă costurile?
Alex: Deocamdată le facem așa, pentru a ne cunoaște lumea, prin reclamă indirectă, de la consumator la consumator. N-am investit în reclamă. La nivel de țară, eu zic că se poate trăi din asta. Dar, la momentul de față, în tot procesul de fabricație/ ambalare și toate cele, este prea mult pentru noi: și muncă, și afacere, și copii. Dar lucrurile sunt studiate bine, centralizate. Nu ne ducem chiar așa în orb, urmărim ce sortimente se dau cel mai bine, evoluția prețurilor… Nici n-am început de un an și deja ni s-au mărit prețurile de două ori, la ingrediente. Normal, niște ingrediente naturale costă. A fost un șoc pentru clienții noștri, care ne-au zis că produsele noastre sunt mai scumpe decât cele din comerț. Eu garantez că pun ceva 100% natural și prețul ăsta e. La început așa a fost: tandi pe mandi. Acum, avem un mic profit, dar ne interesează mai mult calitatea, să avem niște produse OK, să ieșim pe piață oriunde, fără nicio reținere. Mi-aduc aminte de o persoană, la un târg – era o doamnă din București, cu o piele foarte sensibilă, nu putea folosi orice, ne-a povestit că a încercat o groază de produse, a cheltuit o grămadă de bani, nu știa dacă să ia și de la noi. I-am dat o mostră, să încerce. Ne-a sunat a doua zi, la 7 dimineața, să ne spună că i-a făcut bine crema și să facă o comandă. Cu această ocazie am realizat că nu avem numărul de telefon trecut pe ambalajul cremelor – doamna ne-a căutat pe internet și așa a reușit să ne găsească. Dar încercăm să remediem și problema asta. Pentru că tot noi facem și ambalajul, e un proces destul de laborios.
-Așadar, totul manual! Vă și văd pe amândoi, în jurul mesei, meșterind la ambalaje, mi se pare tare frumos…
Alex: Da… și te chinui, le faci, mai trece copilul, mai varsă câte-un pahar de apă, strică vreo 50 de ambalaje… se mai întâmplă și d-astea! (n.n. râd amândoi cu poftă)
Emilia: Sau vine fetița, pune degetul în săpun, lasă urme sau strică trandafirașul… dar nu mi-e frică în privința asta, pentru că știu că e 100% natural, nu atacă. Mai ales copiii mici, dacă e să bage în guriță, nu se întâmplă nimic, pentru că ele au trecut deja prin procesul de saponificare și nu se întâmplă nimic.
- Participați și la târguri de profil?
Alex: Deocamdată doar local. Așteptăm niște documente, să mergem mai departe cu certificările, să fim cu toate-n regulă. Nu sunt prea clare reglementările, din punctul nostru de vedere. Nu există o listă „ăștia-s pașii, urmează-i!”. Am mai vorbit și noi cu săpunari din țară – sunt unii care s-au lăsat de producție și s-au specializat în vânzare de ingrediente. Noi am început activitatea asta în 2020. Am intrat acum în al doilea an. Am învățat multe – și la flori, și la florile de aranjamente și la cele de creme. Îți vin idei pe parcurs… de exemplu, Emi, culegând gălbenele, a găsit una în două culori, jumătate galbenă, jumătate portocalie, exact simetrică la număr de petale. Am și fotografiat-o, e pe pliantele noastre de prezentare. Și așa ne-a venit ideea de a face un săpun jumi-juma: săpunul ying-yang de levănțică. Și uite așa te inspiri din natură! Important e că cei care cumpără se întorc și feedback-ul e pozitiv. Noi am făcut unele produse pentru un scop și s-au dovedit a fi bune și în alte scopuri. De exemplu, am făcut o cremă din mai multe plante pentru hidratare mai intensă și a fost bună la călcâie crăpate. Alte persoane ne-au spus că au folosit-o și a vindecat ciuperca piciorului. Alții au folosit-o, cu rezultate bune, la hemoroizi și opăreală. Efectele produselor noastre sunt vizibile – se vede pe pielea noastră. Uită-te la mâinile noastre: am muncit pământul, dar nu se vede că stăm acolo toată ziua.
- Confirm! Așa este! Și mă întreb de unde aveți atâta energie, pentru toate.
Emilia: E pasiune, în primul rând. Că fără pasiune, n-am reuși să facem față – vii acasă de la muncă, obosită, copiii, dă-le să mânânce, joacă-te cu ei, pune-i la somn, apoi apucă-te de săpunuri, nu cu ei prin preajmă… Noaptea le fac, de la ora 10 seara până pe la 3 dimineața. Chiar mă întreba o prietenă: „Ce faci, Emi, vrăjitorești la miezul nopții?”
- Și, în ritmul ăsta, voi când vă mai odihniți?
Alex: Când apucăm. Eu, ultimele zece nopți le-am petrecut cu ursul. Nici nu știi ce să faci… dai o petardă, să-l sperii, se duce la vecini, în jumate de oră vine înapoi. Prima oară a fost groaznic: când am auzit zgomot, am aprins lumina în hol, era acol, în vișin, la 2-3 metri de ușă. A rupt craca, a pufăit, că s-a speriat; el de mine, eu de el. Era și geamul deschis… S-a dus în spate și a început să rupă, să tragă de garduri… și așa trăgea de ele, că se simțea vibrația și în casă. Câinele, săracul, nu făcea nimic, îi era frică și să latre. Am făcut zgomot, am strigat, de la geam. Ce pot să-i fac? Că afară nu pot să ies… atât e de silențios, cât e el de mare, nu-ți dai seama când s-a dus dintr-o parte în alta. Și strică! În loc să prășești flori, juma’ de zi repari garduri. Și a doua noapte vine și strică iar. Și de 10 zile reparăm garduri… și stăm cu teamă.
-Îmi pare rău să aud prin ce treceți… Vă rog acum să vă caracterizați, fiecare, în trei cuvinte!
Emilia: Pasiune. Muncă. Răbdare.
Alex: Are o răbdare fantastică! Mai ales când e vorba de turnat: stă și le bibilește… fantastic!
- Norocul tău! Acum e rândul tău să te descrii în trei cuvinte!
Alex: Spontan. Calculat.
Emilia: El e capul… pune pe hârtie cel mai mic detaliu. Nu poți fi spontan dacă nu ești calculat. Uite un exemplu: în cazul balsamului de buze, rețeta inițială era cu miere; dar mierea se cristaliza și aveam o textură mai ciudată și Alex spune să pun unt de shea în loc de miere. „Bine, încerc!” și a rezultat cea mai bună rețetă a mea de balsam de buze. Am studiat, adică l-am făcut, apoi am făcut testul, apoi m-am documentat dacă am făcut bine… și așa a rămas!
- Alex, mi-ai rămas dator cu un cuvânt!
Alex: Creativitate. Mereu îmi vin idei: hai să punem aia, să combinăm aia, pe aia s-o punem îndoită, nu întreagă, că arată mai bine…
- În încheiere, v-aș ruga să caracterizați „echipa” din Grădina Zânelor în trei cuvinte.
Alex: Muncitoare, cu siguranță.
Emilia: Devotată.
Alex: Talentată. Dacă nu-i talent, degeaba urmezi rețeta și pui cele mai bune ingrediente. Dacă nu ai intuiție… totul depinde uneori de o picătură… inspirația e importantă.
Acum îmi dau seama că am uitat să vă spun că în casa lor, atât de primitoare, miroase amețitor de bine. Secretul: săpunurile expuse pe masă, care, pe lângă culoare, aspect, miros și beneficii pentru piele, au denumiri atrăgătoare, cum ar fi Valurile mării, Printre nori, Nostalgie de vară și altele asemenea. Toate produsele familiei Leu pot fi văzute pe pagina de Facebook Produse Naturale Din Gradina Zanelor (https://www.facebook.com/Produse-Naturale-Din-Gradina-Zanelor-103503351606879), alături de informații interesante despre îngrijirea pielii, de anunțuri privind promoții de sezon (de exemplu, luna aceasta puteți profita de oferta specială cu ocazia sărbătorii de Sfânta Maria) și de multe, multe fotografii cu flori bogate în culoare.
Emilia și Alex Leu, vă mărturisesc că faptul că v-am cunoscut este o bucurie pentru mine! Vă admir entuziasmul și optimismul și implicarea și felul vostru de-a fi și mă rog lui Dumnezeu să vă ajute să vă îndepliniți tot ceea ce v-ați propus! Avem nevoie de oameni ca voi!
Prof. drd. Florentina Teacă
