În Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu Gheorghe, Colecţia de Documente, se păstrează copii după articole din presa românească din Transilvania de dinanite de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, referitoare la comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, articole identificate de istoricul Vasile Lechinţan. Până la apariţia viitorului volum „Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918″, ediţie îngrijită de Vasile Lechinţan şi Ioan Lăcătuşu, culegere computerizată de Carmen Baraboi, publicăm, în serial, în paginile cotidianului „Mesagerul de Covasna, o secţie din articolele respective.
În articol este descrisă situaţia grea a românilor din Micfalău şi Bicsad
Micfalău-1880
Corespondenţe particulare ale „Telegrafului Român.”
Biserica ortodoxă din Micfalău
Mikouifalău, (Micfalău – comună în judeţul Covasna) în 6 Maiu st. n. Dl redactor !De vreo doi ani încoace puţini numeri ai preţuitului ḑiar, ce redigeaţi, ne-au venit a mână, cari sĕ nu ne fi adus sciri triste despre nenorociri căşunate prin esundări (esundare, esunda arh. pt. inundare, inundaţie) grindină, foc, musce de Columbaciu etc. Ear’ pentru ca cei ce se vĕd scutiţi de astfel de calamităţi sĕ nu se simţă fericiţi, vine regimul constituţional şi ne căşunează (arh. pt. a cauza, pricinui, provoca) suferinţe ce întrec pe cele produse de natură. Ca esemplu aduc înainte ceea ce se întêmplă cu comunele Mikouifalău şi Bicsad din comitatul Treiscaunelor. Amêndouĕ numĕră preste trei mii de locuitori. Cei din Mikouifalău sûnt colonii conţilor Miko Imre şi Miko Rosalia, dintre cari cel dintâiu e mort ear’ a doua a falimentat. Intre colonia şi proprietari decurge un proces de vre o câţi-va ani şi nu s’a terminat încă. Din prilegiul acestui proces a eşit în 26 Aprilie n. a. c. o comisiune în faţa locului, pentru a preţui curţile. Inainte de a păşi însĕ la aceasta dl jude regesc(în vechea organizare a țărilor românești, demnitar cu atribuții judecătorești și administrative; principe, cneaz) din nou învità pe părţi a se împăca. Dar’ cu cine sĕ se fi făcut împăcarea? Directorul contelui Miko Toth Zsigmond ca plenipotenţiat (adj. din latina medievală „plenipotentiatus”, arh. pt. persoană care este împuternicită), pune nisce condiţiuni ne mai pomenite el vrea sĕ eschidă comuna dela păşunit şi pădurit, ereḑit dela moşi şi strămoşi. Ear’ creditorul contesei Miko Rosalia, anume Korbuly din Cluj se ţine de directorul Toth Zsigmond. Sĕ se bage de samă, că aici singurul mijloc de a’şi mai putè agonisi câte ceva, este economia de vite, căci pămênturile în deobşte sûnt deloase şi neproductive: partea cea mai mare din oameni cumpĕră bucate din piaţă.
Cei din Bicsad, fiind colonii (Grup compact de persoane de aceeași origine așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare) contelui Mikes Benedek, sûnt în limpede, căci prin sentenţă li se ḑice, că n’au nimica. Aşa dar’: bâta în mànă şi traista în gât (expresie populară pt. omul sărac, care nu posedă nimic material). Locurile cultivate de Bicsădeni din moşi strămoşi au sĕ le dee proprietariului – casele şi-le pot derâma apoi.
De sigur pe cei din Mikouifalău încă nu-i aşteaptă o sentenţă mai favorabilă. Atunci singurul remediu de drept, ce ne-a mai remas, este: a ne îndrepta spre Dobrogea, Bosnia, Erţegovina sau America.
Şi sciţi dle redactor, ce soiu de oameni sûnt nefericiţii locuitori ai acestor douĕ comune? Auḑiţi şi vĕ miraţi! Ei sûnt Români, cari ‘şi-au perdut limba. Drept resplată pentru iubirea lor nemărginită cătră regimul maghiar şi pentru zelul lor neţermurit, cu care ‘şi-au însuşit limba maghiară, Mikouifălenii şi Bicsădenii au sĕ dobândească perderea moşielor! Şi atunci li se poate da şi dreptul de a se putè lăuda cu proverbiul maghiar: „A szegénység ugy szép ha semmi sincs” (Sărăcia este atât de frumoasă când nu există nimic ”).C.(„Telegraful Român”, Micfalău, 6 Maiu, nr. dos. 207, 208/1880)
Dr. Vasiel lechințan
Dr. Ioan Lăcătușu
