Sfidând pandemia, ca și cum aceasta ar fi doar o criză sanitară planetară care nu deranjează prea mult, marile puteri militare ale lumii continuă cursa pentru înarmare și supremație.
În acest context, este de remarcat „triunghiul planetar” al puterilor militare de la vârful piramidei: SUA, Rusia și China. Aceste state sunt secondate de India, Franța, Japonia, Coreea de Sud, Marea Britanie, Turcia, Germania, în funcție de bugetul alocat dotărilor militare. În această schemă România se află pe locul 40 într-o listă cu 137 de țări. Aflată sub umbrela NATO, România se simte destul de sigură, dar oricum nu contează prea mult, țara noastră aflându-se mereu „la răscruce de vânturi” și fără sprijin n-ar putea face față coloșilor militari.
În ceea ce privește puterile nucleare, ordinea este puțin diferită (sursa: Wikipedia); SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China, India, Pakistan, Israel, Coreea de Nord, și la orizont: Iranul, însă contează tot triunghiul: SUA, Rusia și China (dacă ne gândim și la numărul combatanților). Fără îndoială, surprizele pot apărea oricând în cazul unei conflagrații mondiale, dar până la urmă, ca și la alegeri, vor conta tot alianțele, iar alianța NATO ar fi în avantaj, însă parafrazând am spune că „în dragoste și în război nimic nu e sigur”. Depinde cu cine ar face alianță Rusia, India și celelalte mari puteri militare asiatice. Acum însă mai e pace și puterile lumii sunt în pregătire, căci mâine nu se știe ce va urma.
În prezent, conform unui articol publicat pe internet în 10.11.2020 (sursa: descopea.ro/dnews…) cu titlul: „Marile puteri ale lumii se pregătesc de un război geopolitic pentru litiu și alte metale rare”, adevărata confruntare se dă între cele două superputeri, SUA și China, pentru supremație și în acest domeniu, numai că acum nu mai este vorba despre „goana după aur” din secolele trecute, ci „goana după litiu și alte metale rare”, căci știința a trecut la niveluri superioare și litiul a devenit un metal extrem de prețios pentru noile tehnologii, după cum aflăm din relatarea Ziarului Financiar din introducerea articolului: „Odată cu revoluția electromobilității, marile puteri ale lumii s-au trezit în fața nevoii de a avea surse sigure de metale rare, în special de litiu, o materie primă indispensabilă bateriilor pentru mașini și alte vehicule electrice”.
În acest scop, se spune în articol, SUA, urmărind să-și limiteze dependența față de China, caută noi soluții. Astfel lumea a fost surprinsă când, în august 2019, președintele american Donald Trump „s-a arătat interesat să cumpere Groenlanda”, un teritoriu autonom aflat sub tutela daneză. Bineînțeles, Danemarca n-a fost de acord și nici Groenlanda, dar zarurile n-au fost încă aruncate. De altfel SUA sunt deja cu un picior în teritoriu având „o bază militară strategică pe insulă, cea mai mare din lume, iar companiile miniere prospectează acolo după minereuri conținând metale rare, uraniu sau aur”, conform articolului amintit.
Dar de ce Groenlanda? Nu doar din orgoliul președintelui Donald Trump de a anexa la SUA acest teritoriu imens, ci și pentru „importanța strategică a Groenlandei în contextul cursei pentru cucerirea Arcticii și resurselor minerale ale regiunii, după cum reiese din articolul citat.
Întâmpinat cu un refuz, miliardarul Donald Trump nu e omul care să se descurajeze și, pentru a-și păstra influența și prezența pe insulă, el a schimbat tactica: „în luna aprilie, SUA au anunțat un pachet de ajutor de 12,1 milioane de dolari pentru Groenlanda, decizie salutată de guvernul local”. De fapt, acest ajutor mascat cu scopul declarat de a contribui „la dezvoltarea economică a Groenlandei, mai ales pe latura resurselor naturale și educației”, vizează altceva, dacă ținem seama că ”SUA concurează cu Rusia și China pentru resursele arctice”. Evident, ambițiile lui Trump nu se opresc aici.
De partea cealaltă, „China este unul dintre liderii mondiali la producția de baterii cu litiu”, așa că e la mare concurență cu celelalte mari puteri, în special cu SUA. Ce-i nemulțumește pe americani? Faptul că, potrivit Asia Times, „China controlează peste 80% din sursele de aprovizionare externe cu metale rare ale Americii”. Teama americanilor este că „Beijingul și-ar putea folosi poziția dominantă în comerțul global ca pe o armă contra companiilor americane dependente de metale rare”, fapt confirmat și de un ordin executiv dat de președintele Donald Trump, în care se spune că „America nu poate fi dependentă de importurile de la adversari străini de minerale critice din ce în ce mai necesare pentru menținerea forței militare și economice în secolul 21”. Și dacă ne gândim că „adversarii străini” ai americanilor sunt mult mai mulți, din Europa până în Australia, înțelegem că această „teamă” este justificată.
După cum vedem, Lumea nu va rămâne niciodată „liniștită”, ci va fi mereu în căutare de „altceva” decât are, ceea ce, chiar dacă o va face să sufere, îi va arăta calea spre progres și viitor, însă viitorul ei, mai fericit sau mai nefericit, va depinde întotdeauna în mare măsură de deciziile pe care marile puteri le iau astăzi, dacă scopul acestora este unul pașnic sau unul agresiv. Să ne rugăm ca înțelepții și puternicii lumii să conlucreze inteligent pentru un viitor mai bun al omenirii, mai înainte ca suferința să cuprindă întregul pământ…
Mihai Trifoi