Alexandru Graur, figură de prestigiu a lingvisticii româneşti, membru titular al Academiei Române (2 iulie 1955), a fost unul dintre marii învăţaţi ai ştiinţei limbii din secolul al XX-lea.
S-a născut la 9 iulie 1900, la Botoşani. Licenţiat al Facultăţii de Litere din Bucureşti (1922), şi-a dat doctoratul la Sorbona, cu o teză de lingvistică indo-europeană şi cu una de lingvistică românească (1929). În acelaşi an a obţinut şi titlul de diplomat la Ecole des Hautes Etudes, potrivit volumului „Membrii Academiei Române. Dicţionar: 1866-2003″ (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).
Revenit la Bucureşti în 1929, a fost profesor la liceele „Gh. Şincai”, „Gh. Lazăr”, profesor (1946-1970) şi decan (1954-1956) al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti; director general adjunct al Radiodifuziunii Române (1945-1948); director general al Editurii Academiei (1955-1974).
A realizat, împreună cu Alexandru Rosetti, cea dintâi prezentare sistematică de fonologie a limbii române; a avut o bogată activitate în domeniul etimologiei şi onomasticii, o preocupare permanentă în ceea ce priveşte evoluţia limbii române şi a lingvisticii generale, fiind autorul unor importante studii de gramatică.
Dintre lucrările semnate Alexandru Graur menţionăm: „Fondul principal al limbii române” (1957), „Etimologii româneşti” (1963), „Nume de persoane” (1965), „Scurtă istorie a lingvisticii” (în colaborare cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), „Dicţionar de cuvinte călătoare” (1978). Trei dintre lucrările sale au fost reeditate în 2010, reproducând integral textul primei ediţii : „Dicţionar al greşelilor de limbă” (1982), ” „Capcanele limbii române ” (1976) şi „Mic tratat de ortografie” (1974), potrivit volumului „Membrii Academiei Române. Dicţionar: 1866-2003″ (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).
A fost membru al Societăţii de Lingvistică din Paris şi membru fondator şi preşedinte al Societăţii de Studii Clasice din ţară (1958-1988); membru corespondent (2 noiembrie 1948) şi membru titular (2 iulie 1955) al Academiei Române; preşedinte al Secţiei de Filologie, Literatură şi Arte a Academiei Române (1974-1988).
A fost distins cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit (1964) şi cu premiul „Bibesco” atribuit de Societatea Lingvistică din Paris.
A murit la 9 iulie 1988, la Bucureşti.
AGERPRES
