Duminică 7 și luni 8 iunie 2020 credincioșii ortodocși, precum și cei greco-catolici sărbătoresc Rusaliile. De asemenea, tot în prima zi din săptămâna următoare se cinstește Sfânta Treime. Sărbatoarea de Rusalii este cunoscută și sub denumirea de Pogorârea Sfântului Duh, reprezentând coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Conform scrierilor din Noul Testament, acest eveniment s-a intâmplat la 50 de zile de la Învierea Domnului.
Pogorârea Sfântului Duh
Rusaliile semnifică Pogorârea Sfântului Duh, iar evenimentul mai e cunoscut în popor şi sub denumirea de Duminica Cincizecimii, întrucât se prăznuieşte la cincizeci de zile după Învierea Domnului. Numele provine de la „Rosalia”, solemnitate din lumea romană dedicată cinstirii trandafirilor, fiind consacrată Cultului celor trecuţi în lumea veşnică. Tocmai de aceea sâmbata dinaintea Rusaliilor este dedicată Pomenirii celor morți, zi ce poartă în anumite zone din țară apelativul Moşii de Vară.
Împreună cu Sfintele Paşti, Rusaliile reprezintă cea mai mare şi veche Sărbătoare creştină, fiind venerată încă de pe vremea Apostolilor.
După trecerea perioadei de 50 de zile de la Înviere, Duhul Sfânt a pogorât peste Apostolii Mântuitorului, aceştia primind în mod miraculos darul comunicării în felurite idiomuri, putând astfel să propăvăduiască învăţăturile lui Iisus în lumea largă.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu-Fiul a coborât din înălţimi şi s-a întrupat, împărtăşind muritorilor viaţa sa celestă. Încă de la săvârşirea acestor miracole erau oprite îngenuncherea şi postirea în toate zilele Cincizecimii. De asemenea, nu se permitea desfăşurarea unor spectacole păgâne. Doar obiceiul împodobirii caselor cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei s-a perpetuat până în zilele noastre.
Moşii de vară
În ziua de Rusalii unii creștini obisnuiesc să meargă la biserică și să ducă frunze de nuc sau de tei, simboluri ale limbile de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Acestea sunt binecuvântate și împărțite apoi credincioșilor.
Există o mulţime de obiceiuri specifice legate de Sărbătoarea Rusaliilor, ce se respectă şi în zilele noastre. Ele încep încă de sâmbăta, numită în popor şi Zi a Morţilor ori Moşii de Rusalii sau Moşii de vară, când are loc pomenirea celor dragi care ne-au părăsit.
Bătrânii satelor au credinţa că sufletele celor morţi părăsesc mormintele în Joia Mare – dinainte de Pasti – şi plutesc printre cei vii timp de 50 de zile, după care se reîntorc în lumea de dincolo, în ajunul Rusaliilor. Poveştile spun ca ar fi existat cazuri în care spiritele celor morţi nu au fost înduplecate, amânându-se momentul reintoarcerii, aşa încât spiritele s-au transformat în nişte persoane ciudate, numite iele sau ninfe, speriindu-i pe necredincioşi.
Ca atare se ţineau şi încă se mai ţin anumite ritualuri de îmbunare şi de înduplecare a duhurilor celor plecaţi dintre cei vii. Totodată sunt curăţate mormintele, se plantează flori, se aprind lumânări, iar la porţile cimitirelor se întind mese cu colaci, plăcinte, ulcele cu vin. După ce preoţii oficiază slujbele de pomenire, bucatele se împart nevoiaşilor.
Iele, Naiade, Sirene, Nimfe
În mitologia populară românească Rusaliile sunt descrise ca nişte fiinţe fantastice, numite şi Iele. Aceste făpturi graţioase sunt fiicele lui Rusalim Împărat, după cum relatează legendele. Reprezintă duhuri feminine vaporoase, făpturi supranaturale cu puteri magice şi o mare forţă de seducţie.
Poartă şi alte nume, unele stilizate cum ar fi Naiade, Sirene sau Nimfe, ori neaoşe, precum Măiestrele, Fiicele Codrilor ori Împărătesele Văzduhului.
Se spune că ar vieţui ascunse de privirile muritorilor prin peşteri întunecoase, în desişul codrilor sau pe malul apelor, scăldându-se la izvoare şi făcându-şi apariţia numai noaptea, la lumina Lunii.
Referindu-ne la temă, trebuie să evocăm şi o celebră piesă de teatru românească scrisă de Camil Petrescu, intitulată semnificativ „Jocul Ielelor”. Scrisă în anul 1916 şi definitivată în după Război în 1945, capodopera este o dramă de idei la baza căreia stau binecunoscutele mituri specifice autorului: al jocului ielelor şi al patului procustian. Într-o notă care însoţeste lista personajelor, autorul arata ca lucrarea poate fi socotită „O dramă a absolutului”.
Piesa „Jocul Ielelor” are trei acte şi 12 tablouri, de-a lugul cărora se dezvoltă un conflict bine gradat, rezolvat, în final, prin moartea personajului central, Gelu Ruscan.
Acţiunea se petrece în Bucuresti în luna mai a anului 1914 în redacţia unui jurnal de orientare socialistă, aducând în scenă personaje şi partide de ficţiune.
Superstiţii fel de fel
În multe povestiri sunt evocate Rusaliile ca nişte duhuri ale unor femei frumoase, pline de seducţie. Există multe superstiţii populare ce vorbesc despre faptul că aceste creaturi au înfăţişare diafană, uneori voluptoasă, plutesc prin văzduh, dar pot provoca multe suferinţe acelora care nu le respectă obiceiurile.
Circulă dintotdeauna în lumea satului legende şi basme potrivit cărora Rusaliilese scaldă goale şi despletite fiind luminate de Selena, invocând descântece. Apoi se prind în Hora Ielelor, dansând cu patimă într-un cerc, cu pieptul dezgolit, înveşmântate în voaluri transparente. Au părul lung şi despletit, purtând clopoţei la picioare.
Aceste creaturi supranaturale se spune că execută un ritual straniu, plin de taine, ce nu poate fi descifrat de muritori. Dacă se nimereşte cineva prin preajmă şi priveşte dansul lor, își pierde minţile pe loc.
Sfânta Treime
Cum arătam şi la început, a doua zi după Duminica Pogorarii Sfântului Duh, în Lunea Rusaliilor, se cinsteşte Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Este un moment special ales de Biserica ortodoxă spre a preamări Sf. Duh, ce alcătuieşte tripticul Sfintei Treimi.
„Întru această zi prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, care este unul din Treime Dumne-zeu”, se spune într-un text sacru.
Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în cartea „Faptele Apostolilor”. Se spune că „Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”.
…Să ne pomenim cu respect morţii în aceste zile speciale, dragi cititori, iar cei vii să ne bucurăm de Viaţă, după încercările prin care am trecut în ultimele luni pricinuite de pandemie. Să nădăjduim că vor reveni zilele frumoase și liniștite din anii trecuți.
Doamne ajută!
Horia C. Deliu
