Chiar dacă nu Covasna dă ora exactă, granițele acestui oraș îmbrățișează tinerii artiști, oameni de succes ai țării și îi crește spre a-i da, cel mai probabil, mai departe, către capitală.
Din fericire, micul oraș își păstrează, încă, o parte din valori, iar Diana Popa este dovada vie a acestui lucru. Născută în Sfântu Gheorghe și crescută în Covasna, la doar 30 de ani, Diana se poate lăuda cu o listă vastă de realizări. Culmea e că, din câte se pare, viitorul carierei sale este abia la început. Tocmai din acest motiv, suntem mândri că Mesagerul… îi conturează istoricul Dianei într-un interviu palpitant pe care vi-l oferim spre lecturare:
Dragă Diana, în urma participării tale la concursul Vlad, organizat de ProTV, atenția publicului s-a centrat și mai mult asupra ta. În încercarea de a te cunoaște, am avut marea plăcere să descopăr o persoană cu extrem de multe talente și pasiuni. Vreau, totuși, să aud și modul în care te descrii singură. Cine este Diana? Ce face ea pentru a trăi și care sunt dorințele ei cele mai mari?
Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și pentru ajutorul oferit în cadrul concursului Vlad, organizat de ProTV.
Diana este un om obișnuit, un om simplu, înzestrat cu talent și foarte ambițios. Deși sunt asistent personal al unei persoane cu dizabilități, îmi fac timp și pentru hobby-urile mele (gătit, handmade etc.).
Cel mai mare vis al meu este să obțin un rol principal sau secundar într-un film.
Pot spune despre mine că sunt un artist. Muncă, talent și ambiție. Asta înseamnă să fii artist.
De unde pasiunea aceasta pentru domeniul artistic? Când și cum a început totul?
Talentul este o moștenire de familie. Mama este foarte talentată. Este și ea artist handmade, gătește foarte bine și a jucat în filmul Fructe de Pădure (care s-a filmat la Covasna, în 1983).
Deci, de la ea am moștenit acest talent în handmade, gătit și film, probabil.
Am observat că duci această moștenire mai departe. Ești obișnuită deja cu micul ecran!
Așa este. Trebuie să recunosc faptul că îmi place să fiu pe micul ecran. Debutul l-am avut la vârsta de 14 ani, la televiziunea locală, unde am recitat ultimele 4 strofe din Luceafărul, în limba franceză.
După care, am terminat liceul de mate-info cu media 9.50 la BAC.
Apoi, am cochetat cu televiziunea și presa scrisă: în 2006, am absolvit Școala de Manechine și Fotomodele Costin Mărculescu cu locul I. În 2009, am participat la preselecțiile emisiunii O-la-la, difuzată de ProTV. În 2010, am fost în platou, la emisiunea Happy Hour, pe ProTV, unde a fost invitat Earnest Valentino, sosia oficială a lui Michael Jackson. În 2011, am făcut figurație simplă în telenovela Regina, difuzată de AcasaTV. În același an, am candidat la postul de asistent personal al creatoarei de modă Rita Mureșan. Apoi, în 2018, am participat, în cadrul emisiunii La Măruță, la concursul Cozonacul de Aur. Iar, anul acesta, am trecut preselecțiile pentru Chefi la Cuțite (aștept să mă sune pentru a merge în etapa următoare).
A urmat un reportaj despre mine în cadrul revistei Practic în Bucătărie. Apoi, a fost concursul Vlad, în cadrul căruia, din păcate, nu am reușit să adun suficiente voturi pentru a câștiga. Iar, săptămâna trecută, publicul m-a putut urmări în cadrul emisiunii Gazda Perfectă, difuzată de Antena 1.
În presa scrisă, am scris articole pentru reviste precum: Click pentru femei, Libertatea pentru femei, Click poftă bună, Lucru de mână, Avantaje, Ghidul miresei, Lumea Credinței, Practic în bucătărie și Observatorul de Covasna.
Am făcut parte și din politică, acum câțiva ani, candidând pentru postul de consilier local al orașului Covasna.
De ce ai dorit să fii consilier local?
Nu pot spune că a fost ceva premeditat. Nu m-am visat niciodată consilier. Însă, circumstanțele au fost de așa natură, încât am ajuns să candidez. Mi-aș fi dorit ca cineva tânăr să își pună amprenta asupra orașului.
Haide să dezvoltăm puțin acest subiect. Presupun că ești la curent cu tot ce se întâmplă în Covasna. Care sunt neajunsurile ei? Dar aspectele pozitive?
Să spunem că ar mai fi de lucru la infrastructură…. Sunt puține locuri de muncă (majoritatea tinerilor sunt plecați la muncă în străinătate)… Mi-ar plăcea să avem un centru de agrement, ceva distractiv pentru tineri și copii, un loc de joacă mai spațios, un cinematograf. Ducem lipsă de așa ceva.
Aspectele pozitive ale orașului ar fi faptul că este un oraș curat, civilizat, cu oameni harnici și primitori.
Mă bucur când văd că orașul este vizitat de turiști, români sau străini.
Nu consideri că este dificil pentru un artist să se dezvolte în Covasna? Tu cum reușești?
Este extrem de dificil. Acum 4 ani, am avut o expoziție proprie în oraș, găzduită de Casa de Cultură, însă, din păcate, nu a avut prea mulți vizitatori. Nu îmi explic de ce. Ori lumea nu știa de expoziție, ori, pur și simplu, nu a reprezentat un interes pentru ei.
Pentru a mă afirma ca artist, trebuie să apelez la orașe mari, precum București.
O perioadă am locuit în București și nu neg faptul că voi lua în calcul din nou această variantă.
Chiar dacă ar fi să lași în urmă locul în care ți-ai petrecut până acum viața?
Oriunde mă va duce viața, nu voi uita niciodată de unde am plecat. Nu îmi voi uita rădăcinile. Nicăieri nu este mai bine ca acasă și întot
deauna mă voi reîntoarce cu mare drag.
În ciuda faptului că un oraș cum este Covasna nu oferă prea multe oportunități, tu te poți mândri cu o listă generoasă de realizări până la ora actuală. Cum ai reușit? Câtă muncă este în spate și ce a trebuit să faci pentru a ajunge pe micul ecran, dar și în publicații importante?
Perseverență, muncă și ambiție. Plus talent și puțin noroc. Trebuie să fii la locul potrivit și la timpul potrivit. Să nu credeți că nu mi s-au trântit uși în nas. Dar, dacă o ușă mi s-a închis, alta mi s-a deschis. Întotdeauna există câte o rezolvare la orice problemă.
Pe micul ecran am reușit să ajung printr-o agenție de casting din București, apoi mi-am făcut cunoștințe și relații și am mers pe picioarele mele mai departe (metaforic vorbind).
Tot în acest sens, te rog să ne spui care este cea mai mare dezamăgire de care te-ai izbit în acești ani?
Cred ca aceasta. Faptul că, deocamdată, nu am reușit să obțin un rol în serialul Vlad. Dar am avut parte și de momente hazlii.
Acum câțiva ani, în mediul online, o persoană s-a dat drept regizorul unei telenovele. Și îmi spusese că, în următoarea zi, la filmări, să merg direct la el și să îi dau o palmă. Voia să vadă dacă am curaj. Vă dați seama că nu am făcut așa ceva. Am vorbit cu adevăratul regizor și i-am povestit întâmplarea. Am râs amândoi copios.
Te-ai ciocnit des de impostori de acest gen?
Să știi că nu… Cred că a fost singurul. Dar mi s-a întâmplat o chestie foarte interesantă și haioasă.
Eram în metrou, în Bucuresti. Aproape de mine era un tânăr care semăna izbitor cu celebrul actor Dan Bordeianu. Așa că l-am întrebat dacă el era Dan Bordeianu. Mi-a răspuns: „Aș vrea eu…”. În iarna aceluiași an, am fost pe pârtie în Predeal. Cu cine credeți că m-am întâlnit? Cu adevăratul Dan Bordeianu. Am povestit, i-am spus și lui pățania din metrou. S-a amuzat de întâmplare.
Pe cine apreciezi în mod deosebit din sfera artistică a României? Dar din celebritățile internaționale?
Hmm… din sfera artistică internațională, îmi plac actori precum Jackie Chan, Liam Neeson, Nicolas Cage, Salman Khan.
(…)
Deși pare frumos din afară, am avut și perioade extrem de dificile în viață. Dar despre acestea veți putea citi (sper, în curând) în cartea pe care vreau să o public.
Ai scris și o carte? Este autobiografică?
Da, lucrez de câțiva ani la o carte autobiografică. Sper să vadă în curând lumina tiparului.
Ne poți da câteva detalii despre ea sau vrei să ne ții în suspans? Ce te-a determinat să scrii această carte și cât de dificil ți-a fost să o faci?
Având în vedere că am trecut prin foarte multe în viața mea până acum, amintiri frumoase, amintiri mai puțin frumoase, consider că am vrut să citească și alții despre ele. Poate unii se vor regăsi în poveștile mele, poate unii vor găsi ajutor.
Nu mi-a fost dificil deloc să scriu la carte deoarece nu am făcut altceva decât să aștern pe hârtie trăirile mele, sentimentele și emoțiile. Totul a venit de la sine.
Mulți mă văd ca pe o învingătoare, ca pe un om puternic. Veți afla în carte de ce spun acest lucru despre mine.
Abia așteptăm să citim cât mai multe despre tine!
Și eu voi aștepta feedback-uri din partea cititorilor.
Tăria ta de caracter se observă și din numeroasele activități pe care le faci cu atâta plăcere, în paralel cu viața de mămică. Nu este dificil să îmbini totul într-un mod cât mai echilibrat?
Nu este ușor, dar nu mă plâng. Singurul lucru care îmi este întotdeauna insuficient este timpul… Am atât de multe de făcut și timp, atât de puțin.
Pe lângă acestea, sunt și elevă în anul 2 la școala postliceală sanitară. Am încheiat anul 1 cu locul I, media 9,37.
Alegerea aceasta cum ai ajuns să o faci? La prima vedere, un om ce nu acordă suficient credit unei persoane deosebite cum ești tu, ar spune că nu te-ai decis încă ce să faci în viață.
Alegerea aceasta va fi meseria mea de bază. Că voi lucra în domeniu sau nu, rămâne de văzut.
Eu știu foarte bine ce vreau să fac în viață, am știut mereu, însă e bine să ai o meserie pe care te poți baza oricând. Meseria e brățară de aur, așa se spune. O meserie îți oferă siguranța zilei de mâine. Eu așa cred.
La ce trebuie să se mai aștepte publicul în următoarea perioadă? Care sunt lucrurile pe care vrei să le bifezi pe lista ta de realizări în viitorul apropiat?
Sper să ne vedem cât de curând la Chefi la cuțite și încă mă lupt pentru un rol într-un film. Până atunci, însă, publicul mă poate urmări pe canalul meu de YouTube (Bubu Cuisine) sau pe rețelele de socializare.
Dacă ar fi să poți juca un singur rol mare, în toată viața ta, și ai avea posibilitatea să îl alegi singură, ce rol ar fi?
Mi-aș dori un personaj negativ, să fiu o fată rea. Mi s-a propus acest lucru, pentru un film în India, însă a fost necesar să refuz. Nu mai vreau acea etichetă de „fată bună”. Vreau, câteodată, să fiu și „fata rea”.
De ce ai dori să joci un personaj negativ? Fiind o persoană atât de blândă, dar puternică, consider că este mai dificil ca tu să joci rolul negativ. Este din cauză că îți plac mult provocările?
Posibil. Având în vedere faptul că, de fel, sunt o fire bună și blândă, un astfel de rol ar fi singurul loc unde mi-aș putea arăta și latura negativă.
Că tot am intrat în aceste întrebări cu iz ipotetic: dacă viața ta ar fi un film, ce titlu ar avea acesta și, mai ales, ce actriță ar juca rolul tău?
Hmm… bună întrebare. Probabil s-ar numi Lupta pentru supraviețuire. Deși, inițial, titlul cărții a fost „Îngerii pot simți durerea?”. Să știi că nu sună rău o carte și o ecranizare a cărții. Iar ca actriță… îmi place enorm Cameron Diaz.
O actriță incredibilă, într-adevăr. Incredibile au fost și răspunsurile tale, Diana, și sunt convinsă că mulți cititori se vor bucura de ele și vor putea să le aplice în viața de zi cu zi.
Mă bucur să aud asta. Îți mulțumesc pentru timpul acordat și pentru întrebări. Întotdeauna am spus ca viața bate filmul…
Pentru a încheia interviul într-o notă cât mai autentică, te rog să adresezi un mesaj către cei despre care crezi că se vor identifica cu tine. Un mesaj de susținere, de încurajare, un sfat ce îi va determina să nu renunțe la ce iubesc.
Pentru cei care citesc aceste rânduri, aș vrea să le spun că, indiferent cât de greu ar fi drumul, capătul este întotdeauna luminos. Oricât de greu le-ar fi în viață, să nu se lase doborâți și să nu renunțe! Întotdeauna, după ploaie, iese soarele.
Ești minunată, Diana! Îți mulțumim pentru toate cuvintele frumoase pe care le-ai spus astăzi. Apreciem enorm că ai fost de acord să renunți la timpul pe care îți este atât de greu să îl împarți și abia așteptăm să ne auzim cu următoarele tale proiecte!
Vă mulțumesc și eu pentru tot și aștept să ne reauzim cu noi realizări!
După cum spuneam în introducere, poate că nu Covasna dă ora exactă, însă, spre deosebire de orașul din care pleacă spuma știrilor, Covasna oferă mai multe către media. Oferă suflete, oferă povești de viață, oferă zâmbetul oamenilor care se regăsesc în interviuri despre drumul ascendent al persoanelor precum Diana.
Adelina GHERASIM
