„Ne-am coborât în adâncuri și, din istorie ne-am luat, din nou, seva dătătoare de viață. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor celor ce și-au dat viața, pentru acest Neam. Iar ei ne-au legat, prin jertfa lor, în lupta, din care nu putem ieși decât biruitori sau morți. Am simțit în ceasurile negre mâna Lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omenești ne-ar fi dus la moarte sau deznădejde. Aici, pe crestele munților, am simțit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Și noi, prin suferința noastră, am învățat să-l iubim. Căci, până când nu vei suferi tu însuți măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, nu vei putea înțelege drama, de pe Golgota.”
*
Bade Ioane, am citat, și în acest episod, din Testamentul lui Ogoranu. Poți să-ți dai seama ce izbândă duhovnicească și morală, ce victorie a credinței ortodoxe și a conștiinței naționale cuprinde acest Testament. Rezistența armată din munți, împreună cu cea din închisori, dintre anii 1948-1964, dar și cea din decembrie 1989, reprezintă argumentele care desființează mitul insultător, potrivit căruia Românii ar fi un popor pasiv, mioritic, lipsit de șira spinării. Această rezistență eroică și martirică este proba incontestabilă, care spulberă imaginea unei nații amorfe, incapabile de luptă și opoziție, în fața dictaturii și opresiunii.
*
Dacă e adevărat că nu suntem o nație lașă, în ansamblul ei, în schimb suntem una intens politizată, eroii coexistând cu trădătorii. Trădarea, prin care au fost omorâți și eroii luptei împotriva bolșevismului, ca și atâția alți eroi ai neamului nostru, confirmă spusele lui Ogoranu: „Vânzarea de frați e o boală națională. Fie încercăm să ne tămăduim de ea, fie vom muri de ea.”
*
Indiferent dacă trădarea s-a datorat meschinelor interese oportuniste, iubirii de arginți, dorinței de putere, miopiei duhovnicești și politice, invidiei ori răutății, ea a avut, întotdeauna, consecințe tragice. Nu doar pentru eroii înșiși, care oricum și-au luat cununa în Veșnicie, cât mai ales pentru Neamul întreg, care a fost mereu oprit să-și ocupe demn locul în lume.
*
Din nefericire, Ogoranu știa ce spune. Din cauza acestei „patologii morale”, care ne-a decimat și ne decimează elitele, s-a ajuns să se vorbească, despre un adevărat „auto-canibalism”, care ne face să ne devorăm între noi, poate, mai mult decât oricare alt neam. Se mai vorbește despre un tragic, paradoxal și fratricid „război româno-român”: despre morbida satisfacție, pe care unii români o simt, atunci când asistă pasiv, la înfrângerea celor mai buni decât ei, sau, mai grav, când dau, în mod activ, o decisivă mână de ajutor, la distrugerea lor. Acesta este un fenomen, de influență demonică!
