În urmă cu o săptămână a avut loc festivitatea de inaugurare a noului sediu al AFACOV – CONSULTING GROUP, un sediu cald, primitor, așezat pe „urmele istoriei”. Proprietar al clădirii (situată pe strada „Korosi Csoma Sandor” din municipiu), a fost Isidor Rauca –Răuceanu, născut în anul 1891 și decedat în 1975. „Era fiul învățătorului Ilie Rauca Răuceanu din Hăghig. A avut încă un frate, care se numea Vicențiu Rauca Răuceanu. Amândoi au făcut școala în Hăghig, apoi liceul la Andrei Șaguna în Brașov, facultățile de Drept de la Budapesta și Cluj –Napoca, obținând titlul de doctori în științe juridice. Isidor a fost în perioada 1915-1918 – asesor la Tribunalul din Odorhei, și o perioadă, subprefect al Odorheilor. (…) În perioada 1922-1924 a fost primar al orașului Sfântu Gheorghe și (…) a început o acțiune de restaurare a clădirilor publice, inclusiv a clădirii Teatrului maghiar, care era atunci sala festivă a Primăriei Sfântu Gheorghe. Tot Isidor Rauca Răuceanu a contribuit la dezvoltarea stațiunii Șugaș Băi (…) și a rezolvat o mare problemă a municipiului: alimentarea cu apă potabilă ”- după cum a arătat, în cadrul evenimentului de inaugurare a clădirii, dr. Ioan Lăcătușu, arhivist.
Despre acel eveniment, despre preocupări dar și despre planuri de viitor am stat de vorbă cu domnul Constantin Gheorghincă, proprietar al AFACOV-cel mai mare centru de formare și evaluare a competențelor profesionale din România.
Domnule Gheorghincă, se împlinește o săptămână de când am participat la inaugurarea acestui frumos nou sediu al societății AFACOV. Vă felicit și vă rog să îmi spuneți puțin din istoricul societății dumneavoastră, cum ați evoluat, cum ați ajuns la acest stadiu, și-anume să reprezentați cel mai mare centru de formare profesională din țară, și ca număr de personal, și ca locație?
Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecieri; m-am bucurat că ați participat la evenimentul nostru de inaugurare a noului sediu al societății. Societatea a fost înființată în 2001, sub acest nume: „Afacov – counsulting group”. Pentru că mulți mă întreabă „de unde numele Afacov?”, vă spun așa, ca divertisment: știți că atunci când se înregistrează o firmă trebuie să dai trei variante de nume, și eu am dat trei variante, care erau, toate, ocupate. Sunându-mă doamna de la Registrul Comerțului, mi-a spus: „Domnule Gheorghincă, tot ceea ce ați ales dumneavoastră este ocupat, alegeți altceva.” Și eu am zis: „Doamnă, m-am săturat…propuneți dumneavoastră ceva.” Iar doamna a spus: „Afaceri Covasna”- și eu am zis: „Bine, îi spunem <<AFACOV>>”, „Counsulting group” a fost ales pentru că ne ocupam de consultanță și management și ulterior, ne-am ocupat numai de formarea profesională a adulților. Firma se ocupă cu formarea profesională a adulților; activăm în baza Legii Educației Naționale, Ordonanța Guvernului 129 și a unei proceduri emise printr-un ordin comun al ministrului Muncii și ministrului Educației Naționale. Începutul începutului a fost cu formare profesională prin cursurile tradiționale, pe care oamenii le cunosc, cursuri de o lună, de două luni, de trei luni, de șase luni de zile. Oamenii participau la ele, îi instruiam și dobândeau, la sfârșit, un certificat de absolvire sau un certificat de calificare. Situația reală era că, cel puțin la lucrător în comerț, la cel de construcții, veneau la cursuri oameni care știau meserie, dar nu aveau un document care să certifice acest lucru, și atunci veneau la noi (…). În 2005, „Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților” – actuala Autoritatea Națională pentru Calificări –a luat o inițiativă și a adaptat la noi un model european de certificare a competențelor profesionale dobândite pe căi non-formale și informale. Adică, dacă cetățeanul a învățat meserie de la tatăl lui, în curte, a lucrat pe lângă un profesionist, deci a „furat” meserie, se poate prezenta pentru a se verifica dacă într-adevăr cunoaște meserie, i se verifică deprinderile, cunoștințele și i se eliberează un certificat care are aceeași valoare cu certificatul pe care l-ar fi obținut în urma unui curs, deci, este mult mai avantajos, mult mai realist. Din acest punct de vedere, în România ne-am aliniat cu practicile țărilor avansate și-anume să nu mergem pe intrări, ci pe ieșiri; să nu mergem pe ideea: câte ore de instruire ai făcut, ci, ce ai dobândit în urma acelor ore. Nu este important că ai făcut 1000 de ore într-o anumită meserie și, de fapt, n-ai dobândit nicio cunoștință, nicio deprindere…
Am fost primul centru de evaluare autorizat din țara noastră, pe 8 martie 2005- atunci a fost comisia de la „Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților” București și ne-a verificat, deci, am început să prestăm servicii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale după patru ani de la înființarea firmei.
Era o performanță să fiți primul Centru autorizat din țară…
Da, așa este.
Dumneavoastră ați făcut demersurile în acest sens?
Cei care am făcut demersurile am fost două societăți – noi și o societate din Pitești condusă de o doamnă. Nu a fost vorba că eu eram mai bun, și doamna din Pitești mai puţin bună. Nu s-a pus așa problema, ci, pur și simplu, calendaristic s-a planificat și a venit comisia la mine prima dată, deci nu am avut atunci alte merite. După aceea, în timp, am devenit, într-adevăr, cel mai mare centru din țară, prin muncă, prin preocupare. Trebuie să vă spun că, la început, lumea nu avea încredere în aceste certificate, sigur, și formatul certificatului era puțin deosebit, iar oamenii când vedeau acel certificat, formularul ca atare, spuneau: „Domnule, asta este o hârtie”. În momentul în care au văzut că, într-adevăr, certificatele noastre de competențe profesionale erau recunoscute în străinătate, efectul a fost invers, în sensul că încrederea în aceste certificate s-a manifestat prima oară peste hotare, şi apoi în ţară. Străinătatea i-a determinat, de fapt, pe angajatorii noștri să le recunoască și ei, pentru că oamenii le spuneau: „Dar eu am lucrat în Franța, pe baza acestui certificat; am lucrat în Anglia. Cum adică, aici în România nu mi-l recunoști?” Așa a fost la început, era un sistem necunoscut, dar am avut succes. În prezent, în țară sunt vreo 40-50 de centre de evaluare; unele dintre ele au fost pornite de oameni care au fost la mine, deci aș putea spune că am multiplicat această experiență. Centre de evaluare, unele dintre ele foarte bune, au crescut sub aripa mea. Este vorba despre centre din Brăila, Piatra Neamț, Botoșani, unul în Sfântu Gheorghe și unul care se va înființa în Alba Iulia. (..) Eu mă bucur când văd că de lângă mine au plecat niște oameni care fac o treabă bună. Până la urmă, acesta este scopul: să satisfacem interesul, dorințele unor oameni. La noi vin oameni care sunt dintre cei necăjiți, cei mai necăjiți, deci, trebuie să îi ajutăm.
Pentru că ar fi costurile mai mici sau pentru că știu că aici primesc cea mai bună formare și, ulterior, certificatul cu care li se deschid ușile în domeniul lor de activitate?
Acesta ar fi un aspect. Celălalt aspect, mai important, este că vin cei care nu au putut să urmeze o școală, adică persoane care au fost într-o comună, într-un sat, și n-au avut bani să se ducă mai departe.
Deci, sunt absolvenți de până la clasa a VIII-a, clasa a X-a?
Nu, sunt chiar și oameni cu facultate, dar foarte puțini, însă cei mai mulți sunt absolvenți ai învățământului obligatoriu. Cei mai mulți sunt la acest nivel, fiecare cum a putut să termine o formă de învățământ, care, de cele mai multe ori nu se potrivește cu cerința pieței muncii. (…). Revenind, la început, ne-am ocupat cu oferirea de cursuri, iar după aceea, când a apărut acest sistem al certificării competențelor obținute pe căi nonformale și informale, ne-am axat pe acest domeniu. Nu am renunțat nici la furnizarea de cursuri, dar ponderea – 95% – constă în evaluarea și certificarea competențelor profesionale. Noi oferim servicii și pentru mediul urban și pentru mediul rural.
Doar din județul Covasna sau vin și din județele limitrofe?
Suntem un centru care oferim servicii în toată țara, și avem reprezentanți de la Baia Mare, până la Constanța. În partea Olteniei nu prea avem, dar sper că ne vom dezvolta și în partea aceea, dar și în Moldova, deci, pe tot teritoriul țării. Pot să spun, însă, că am prestat servicii și în Anglia.
V-ați deplasat cu specialiștii dumneavoastră?
Da! Marele avantaj al acestui tip de serviciu este că este foarte flexibil și, ca și caracteristică, este adaptabil la nevoile candidaților, iar noi ne deplasăm acolo unde există candidați, prin promotorii noștri sau direct, dacă suntem sunați. S-a constituit, să zicem, un grup de zidari; planificăm o zi când evaluatorul nostru de aici merge în locația în care s-a constituit grupul, stă acolo cât trebuie și îi evaluează pe acești oameni.
Cam cât durează o evaluare?
Evaluarea se întinde pe o perioadă în funcție de mai mulți factori: în funcție de complexitatea ocupației – nu vreau să spun că dacă una e mai puțin complexă, e mai puțin valoroasă – ci că de exemplu, dacă la un mecanic vulcanizator se pot verifica și cunoștințe și deprinderi într-o zi, nu la fel stau lucrurile în cazul unui zidar care trebuie să demonstreze că ştie şi poate să facă arcade, să dărâme ziduri, să construiască, sau la un dulgher care trebuie să demonstreze că ştie şi poate face un acoperiș de casă – acolo nu se mai poate face evaluarea într-o zi. Un al doilea factor de care depinde perioada evaluării îl constituie nivelul de pregătire al fiecărui candidat: sunt candidaţi foarte bine pregătiți care, când vin, știu să răspundă la întrebări de parcă ar fi învățat o poezie și le merg mâinile de nu se poate, şi aceştia ne pot demonstra cunoştinţele şi deprinderile într-o perioadă mai scurtă de timp decât cei care nu sunt foarte bine pregătiţi şi care, în unele cazuri, sunt trimiși să mai învețe meserie, să mai facă practică, și-apoi să revină la evaluare. În general, să știți că ne încadrăm în cam 10 zile. Procedura ne obligă (procedura este cartea noastră de căpătâi) – la maxim 30 de zile. Așa scrie cartea: că în maxim 30 de zile trebuie să eliberăm certificatul, dar media este cam 10 zile. Noi cam pe aici ne situăm, dar, cum spuneam, mai mulți factori influențează durata unui proces de evaluare.
Aceste evaluări se fac în cadrul unei societăți de profil cu care aveți un contract?
Partea de teorie – de evaluare a cunoștințelor- se face la noi la centru sau și în alte locații ( nu ridică atât de mari pretenții). Pe partea de practică, în schimb, avem protocoale încheiate, cu unităţi de profil. Avem o mulțime de societăți din Sfântu Gheorghe, cu care colaborăm. Noi, de exemplu, aici, la sediul nostru, nu putem să verificăm la practică un mecanic auto. Nu avem cum, dar avem protocoale încheiate cu service-uri auto, și îl verificăm pe acel candidat la deprinderile privind mecanicul auto. Sub forma aceasta se derulează. Se pune acum problema, într-adevăr, ca pentru ocupaţiile/calificările la care avem și noi dotări, să nu se mai impună existența acestor protocoale (…).
Pentru câte ocupaţii/calificări aveți posibilitatea, dumneavoastră, să faceți verificarea competențelor?
Pentru 30.
Și protocoale încheiate?
Pentru fiecare ocupaţie/calificare avem minim două protocoale, dar avem la unele și 20 de protocoale deoarece, dacă avem candidați din Baia Mare și avem protocol în Constanța, nu îi vom lua pe oameni din Baia Mare ca să îi ducem în Constanța, deci noi trebuie să avem protocolul în Baia Mare; unde avem solicitări, acolo încheiem protocoale. Avem foarte, foarte multe protocoale, cu firme serioase (trebuie să fie entități reprezentative, deci nu poți să închei protocol cu oricine, ci cu o unitate reprezentativă din domeniu.
Cu câte ocupaţii/calificări ați început în 2005, ca să ajungeți la 30 acum?
În 2005 am avut două calificări în domeniul comerţului, și acum am ajuns la 30. Ne-am autorizat pentru vreo 50, dar unele nu au mers. De exemplu, calificarea de tractorist. Ne-am autorizat pentru că exista cerere, iar după ce ne-am autorizat, n-a mai fost cerere. Studiem piața. Este un proces greoi să te autorizezi, nu este ușor, este și costisitor, și s-a întâmplat ca după ce ne-am autorizat pentru anumite ocupaţii/calificări, n-a mai venit nimeni și bineînțeles că pentru acelea am renunțat. Acum, în ființă, sunt 30.
Romii vin către firma Dvs? În ce domenii doresc să se certifice?
Să știți că vin pentru domeniul forestier, mulți dintre aceștia, vin mașiniști, buldozeriști, excavatoriști și în construcții – zidari etc. Pentru romi am făcut și proiecte europene, prin care li s-au oferit gratuități, în mod special. Pentru păturile acestea puțin mai defavorizate am accesat fonduri europene- i-am cursat sau i-am evaluat și le-am certificat competențele. Am o impresie plăcută despre romi, pentru că sunt conștiincioși când vin. Ei sunt, într-adevăr, poate mai retrași, dar sunt conștiincioși, știu ce vor și dacă îi spune evaluatorul să facă ceva, fac și nu își pun întrebarea de ce sunt puși să facă acel lucru.
Vorbeați despre fonduri europene și despre proiecte. În acești ani de activitate câte proiecte ați făcut cu fonduri europene, și pe ce domenii?
Am început să implementez proiecte, prima dată, cu Banca Mondială și din Fondul pentru Șomaj, după aceea, începând cu 2000, pe RICOP- acela a fost „botezul” meu în fonduri pentru servicii pentru o masă mai mare de oameni și pentru pături defavorizate. Am implementat, după aceea,- ca solicitant, vorbesc, pentru că în calitate de partener am avut mai multe-, patru proiecte PHARE și după aceea pe POSDRU, tot vreo patru proiecte. Cel mai frumos proiect și cel mai mare a fost unul strategic, care s-a terminat în 2013. Au urmat patru proiecte finalizate în decembrie 2015; în toate proiectele am depăşit indicatorii propuşi. Acum avem de gând să scriem pe POCU câteva proiecte. Avem o mulțime de proiecte implementate. Ceea ce este important nu este neapărat numărul acestora, ci amploarea lor, serviciile pe care le-am oferit și rezultatele lor. Pe mine mă interesează, și așa zic eu că e și corect, să nu contabilizez câți beneficiari am avut, ci ce a ieșit din aceștia.
(…) Precizez și că am adus foarte mulți bani în județ, fonduri europene. Și am avut și proiecte cu gratuitate la nivelul cursantului, deci el nu a plătit. Am o mulțumire că am reușit să aduc bani în comunitatea noastră, pentru că toți banii pe care i-am adus, au rămas tot în județ, prin salarii, impozite. (…) Am convingerea, lucrând de atâta timp în domeniu, că fondurile europene reprezintă o fântână cu aur. Noi, ce trebuie să facem? Trebuie să ne mobilizăm forțele să scoatem aurul acela din „fântână”. (…)
Avem o situație realizată, potrivit căreia datorită AFACOV, firma mea, s-au înființat cel puțin 44 de firme particulare în județul nostru. Din 2001, până acum, a trecut un număr de ani, dar datorită nouă s-au înființat aici cel puțin 44 de firme particulare, ceea ce înseamnă că am contribuit la dezvoltarea mediului de afaceri local (…).
La aceste peste 44 de firme private, câți dintre patroni sunt tineri?
Dintre cei care au fost consiliați de noi, pregătiți de noi din punct de vedere antreprenorial, cam jumătate sunt până la 35 de ani.
Ceea ce e bine…
Este bine. Eu îmi asum meritul că le-am spus mereu: „oameni buni, nu vă mai duceți să munciți pentru altul, munciți pentru voi! Veți vedea că e mai grea munca, dar e mai dulce traiul. Asta este… și mulți au și satisfacție. Eu îmi dau silința și îmi voi da silința să îi responsabilizez și pentru cei din jur, adică nu numai pentru tine, că ți-ai creat tu un loc de muncă, o sursă de venit, ci să creezi o sursă de venit și pentru altul…pentru un om, doi, trei…cât poți. Dar și un om, dacă îl ai și i-ai oferit posibilitatea de a câștiga o pâine, este o satisfacție mare și trebuie să fii, desigur, responsabil pentru acel om (…).
În acești ani, câte persoane ați certificat prin AFACOV?
Vreau să fac o precizare: prin centrul de evaluare AFACOV – am înființat trei „puișori”, din care acum mai trăiesc doi. În total am certificat 28.609 candidați.
Ați amintit despre cei trei „puișori”. La ce vă refereați?
Este vorba de AIDA SRL, care nu mai este – și care avea același obiect de activitate (cursuri și evaluări); SIBARO SRL, care funcționează și acum, și AFACOV –Calificări profesionale. Strategia este să împărțim cumva sectoarele. AFACOV – CONSULTING GROUP va rămâne să se ocupe de furnizarea de programe, de cursuri, iar „AFACOV – Calificări profesionale” și „SIBARO” se vor ocupa în special de evaluare, dar „SIBARO” va avea un specific și de servicii de informare-consiliere a muncii și mediere și plasare în muncă. Deci, fiecare firmă va avea câte un obiect principal, fiecare va avea segmentul său. Este mai bine așa. Dar acționăm împreună. De fapt, suntem aceeași firmă, un singur gând, o singură voință.
Și un singur om în fruntea acestora…
Doresc tuturor întreprinzătorilor să aibă o echipă așa cum o am eu acum. Într-adevăr, la mine merge treaba. În formarea profesională, niciunul dintre colaboratorii mei (așa le zic eu), niciunul nu era specializat când a venit. Eu i-am învățat pe fiecare… Prima dată m-am învățat eu, și după aceea eu am pus pixul în mâna fiecăruia, în acest domeniu, chiar dacă aici am și profesori, dar ei erau în educație inițială, iar formarea adulților este altceva. Eu i-am învățat așa cum am vrut eu, și acum avem aici un colectiv de 7 persoane, cu contract de muncă, oameni de foarte mare calitate. Am oameni foarte buni, o echipă foarte bună, oameni care lucrează la mine și de 12 ani; pentru unii, primul loc de muncă a fost aici, la mine. Am reușit să fac o echipă foarte bună.
În activitatea dumneavoastră, de la înființare până în prezent, ați avut colaboratori, parteneri. Ați avut colaborări cu AJOFM Covasna?
Am avut, și vă mărturisesc că a fost o colaborare bună de la bun început, atât pentru mine, cât, sper eu, și pentru Agenția Județeană. Chiar la începuturi, înainte de anul 2000, când mă ocupam cu activități de informatică, făceam cursuri de pregătire pentru copii, și s-a lansat o licitație la Agenția Județeană, pentru organizarea unor cursuri pentru adulți, de data aceasta. Eu nu prea aveam tragere de inimă să mă implic, și o doamnă de acolo (doamna Nicoleta Roșia) m-a întrebat de ce nu particip și eu la acea licitație, pentru că știa că eu, ca dotări, ca bază materială, stăteam bine. Aveam o sală la Casa de Cultură a Sindicatelor, era cea mai dotată din județ. Această doamnă mi-a arătat cam cum să procedez, am făcut cu greu documentele (a fost foarte greu), am participat la prima licitație la Agenția Județeană, am câștigat, am prestat serviciile și se vedea în ochii angajaților Agenției Județene că le plăcea să lucreze cu mine. Apoi, am mai câștigat licitații la Agenția Județeană. Am devenit, nu știu dacă primul, dar în ultimii doi ani am rămas singurul furnizor de servicii de informare și consiliere a muncii și servicii de mediere și plasare în muncă pentru Agenția Județeană.
Am fost acreditat de ei ca furnizor. La început făceam cursuri de formare cu Agenția Județeană – foarte multe cursuri am făcut – sub autoritatea lor. Eu eram cel care doar prestam serviciile. Ulterior, am prestat servicii ca furnizor autorizat – ei fiind beneficiarii mei – Agenția Județeană. A fost o colaborare foarte frumoasă (…). Domnișoara Luminița Zin a fost cea care m-a obligat să învăț calculul tabelar (…). Am amintiri foarte frumoase. Nu știu în alte județe cum este colaborarea dintre furnizorii privați și Agenția Județeană, dar cred că în județul Covasna, eu așa zic, este un model. Domnul director Kelemen Tibor este un om profesionist (așa l-am perceput de la început și aceeași impresie o am și acum, după atâția ani), un om care își cunoaște domeniul și care când te duci la sediul AJOFM Covasna, sigur te îndrumă. Este un om, cel puțin cu mine, și o spun public – un om drept, un om corect. Mă bucur că există un asemenea director. Acum s-a schimbat legislația, sunt și ei furnizori autorizați, nu mai apelează la noi, dar probabil că vom colabora.
Cu ce greutăți vă confruntați în activitatea dumneavoastră?
Profit de prezența dumneavoastră aici, pentru a aminti despre o problemă foarte importantă și foarte delicată. Avem muncitori români plecați în străinătate- cei despre care vorbesc eu sunt constructori, etc. Oamenii au plecat și cred că nu e o noutate dacă spun că nimeni n-a plecat din țară de prea mult bine. Nevoia i-a împins să se ducă în străinătate. Noi ne-am dus în Anglia, am avut solicitări din Anglia să îi evaluăm acolo, ne-am dus și de aici a ieșit un întreg conflict între noi și Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC). Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) face parte din Ministerul Educației, se subordonează Ministerului Educației. Autoritatea Națională pentru Calificări ne-a spus: „nu aveți voie să faceți evaluări în străinătate”.
Dar prin statut sau prin autorizările dumneavoastră ați fi avut voie să faceți certificări în afara țării?
DA, sunt Tratatele europene care susțin demersurile noastre. Ordonanța guvernului care reglementează zice așa: prezenta Ordonanță transpune Directiva 2006 a Consiliului Europei. Directiva 2006 se referă exact la libertatea noastră de a presta servicii în alte țări. Deci, se sancționează dacă mi se îngrădește dreptul de a presta servicii. Suntem și cetățeni ai UE și avem aceleași drepturi. Eu, ca societate înființată în România, am dreptul să prestez serviciile pentru care sunt autorizat legal, în România, să le prestez și în alte state ale UE. Autorităților din Anglia, unde m-am dus eu, le este interzis să îmi pună condiții suplimentare.
Când am văzut că reprezentanții ANC îmi pun piedici, am zis că nu cedez. Eu sunt Vânător de Munte, sunt ofițer, iar ofițerul este învățat să lupte. Dacă nu învinge, moare de gât cu dușmanul, dar nu cedează. Eu sunt învățat ca atunci când am dreptate, să lupt! De data asta chiar că nu luptam pentru mine, ci luptam pentru oamenii aceștia care erau în Anglia, dar efectul se răsfrângea asupra tuturor românilor din toate ţările membre UE. Am avut o discuție cu cineva de la Autoritatea Națională (…) și i-am spus: „Dacă sunt acolo, în Anglia, 50 de oameni care vor să fie evaluați, este normal şi cel mai bine să trimitem de aici unu-doi evaluatori care să stea acolo cât vor trebui să stea, și să deruleze procesele de evaluare unde sunt candidaţii şi condiţii pentru a-i evalua; Mi s-a zis: „Nu, dacă le-a plăcut euro, să se urce frumos în autocar, să vină la Sfântu Gheorghe, să se certifice, și să plece.” Am fost, desigur, şocat de o asemenea atitudine a unui funcţionar al statului plătit şi din banii acelor nevoiaşi care – eu am fost acolo şi am văzut – doar ei ştiu cum câştigă un ban ca să-l trimită acasă. Normal ar fi ca o asemenea atitudine să-i şocheze şi pe cei în măsură să o sancţioneze şi să o corijeze, dar, din păcate, deocamdată nu este aşa! Mi s-a spus că evaluarea se face în centre de evaluare (știam), iar eu i-am spus: „Centru de evaluare nu înseamnă patru ziduri. Centrul de evaluare este instituția ca atare, o persoană juridică autorizată.” Persoana de la ANC a rămas însă la părerea ei!
Ideea este că au fost „lupte” strânse. Și am spus, ca să fie clar, că nu fac un business în Anglia, dacă mă duc. (…) Eu am fost în Anglia, am văzut ce oameni sunt, sunt oameni săraci, chiar voiam să fac un serviciu pentru ei. În Londra am avut protocol cu firma unui român, și acolo am respectat condițiile de autorizare. Un băiat din Câmpulung, care a luat certificat de la mine, a zis că vine în România și își face firmă, acasă. Deci, oamenilor le e de folos acest certificat, și acesta ar fi gândul meu de viitor: să facem un bine oamenilor, nu doar celor din Sfântu Gheorghe și din județ, ci tuturor românilor care pleacă în străinătate. Nu numai eu aș face evaluare în străinătate… toate centrele… dar trebuie să schimbăm un mod de gândire păgubos pentru oameni şi ţară.
Ați zis că „mergeți cu lupta până la capăt”.
Am făcut adresă scrisă președintelui (ANC- nr.) , iar răspunsul lor a fost: „NU!” Atunci, am trimis adresa la Ministerul Educației. Ministerul Educației (…) a trimis sesizarea mea, unde credeţi?, la ANC (…). M-am adresat chiar și Președinției, dar calea demersului meu a fost… tot către ANC. – și vă închipuiţi că răspunsul a fost tot NU. Mi-au mai rămas, totuşi, două ultime speranţe: aleşii poporului – parlamentarii şi Mass-media.
Considerați că mediatizarea este una dintre ultimele dumneavoastră șanse?
Absolut. Să se sensibilizeze opinia publică – nu se poate ca prin necunoaşterea sau nesocotirea de către unii a actelor normative europene şi naţionale, să fie nesocotite şi încălcate drepturile oamenilor de rând.Am bănuiala că dacă printre acei români s-ar afla copii, nepoţi, fini, gineri sau fraţi de-ai decidenţilor, situaţia s-ar rezolva repede şi fără mult efort. Dar cum nu este aşa, (…) va fi greu, însă am convingerea şi speranţa că vom reuşi să impunem respectarea legii şi drepturilor oamenilor.
Domnule ofițer Gheorghincă, mie nu-mi rămâne decât să vă urez să ieșiți învingător din această dispută, spre binele tuturor celor care au nevoie de munca pe care, împreună cu echipa Dvs, o faceți cu tot sufletul!
Maria Crețu – Graur
