Ne aflăm în data de 21 „Brumar”, o zi specială pentru închinători, care sărbătoresc în fiecare an așa–numita Ovidenie sau cum mai este cunoscută în popor, Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Avem de-a face cu un eveniment ce are conotaţii speciale, reprezentând un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, au dus–o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu.
În plină perioadă de Post
Credincioșii cunosc și respectă Postul Crăciunului, din care deja a trecut o săptămână din cele 40 de zile sorocite pentru acest important moment tradiţional din an dedicat curăţirii spirituale şi fizice a închinătorilor. Ziua de 21 noiembrie are o semnificaţie deosebită, deoarece marchează Intrarea în Biserică a Preacuratei Maria, în amintirea zilei în care Sfinții Părinți au însoţit-o întâia oară la Templu pentru rugăciune.
În întâmpinare le-a ieşit preotul Zaharia, care avea să se îngrijească de instruirea fetiţei o perioadă mai îndelungată, care s-a întins pe 12 ani.
În vreme ce Înaltul prelat le venea în întâmpinare celor trei, în mod miraculos a fost străluminat de o desluşire Divină, intuind rolul excepţional pe care Maria îl va avea peste ani pentru întreaga creştinătate. Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”.
Luând-o de mână, Marele preot a dus-o pe Maria într-o odaie specială a impozantului lăcaş de cult, unde avea să rămână vreme îndelungată. La sosirea ei la Templu se zice că s-ar fi produs încă un lucru ieşit din comun, întrucât numai o dată pe an îi era permis chiar şi ierarhului amintit să intre în acea încăpere sacră. Şi o putea face abia după ce aducea anumite jertfe rituale.
Filipii
Ca o paranteză oarecum laică legată tot de acest subiect, circulă în lumea satului românesc o legendă veche privitoare la celebrarea unei divinități a fiarelor pădurii, mai exact a lupilor, numită „Filipul cel Şchiop”.
Filipii erau nişte apostoli prigoniţi pentru credinţa loc, care aruncaţi de vii într‑o groapă în care se aflau mai mulți lupi înfometaţi, au…scăpat în mod miraculos nevătămaţi! De aceea se consideră că aceste spirite sunt protectoare ale animalelor sălbatice, mai cu seamă lupii fiind jivinele ocrotite în mod special.
Despre cel mai mare dintre Filipi legenda mai povesteşte că fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu, betejindu-i un picior, deoarece s-a abătut de la dreapta credinţă.
Se deschid Porţile Cerului
Oamenii din popor consideră Ovidenia ca pe o zi magică. Există credinţa că acum se deschid Porţile Cerului şi cei neprihăniţi pot întelege graiul animalelor, al lupilor, în mod deosebit. La sate, pe vremuri, acest praznic era ţinut cu sfinţenie, deoarece tradiţia grăia că numai aşa există belşug în gospodărie, oamenii vor fi sănătoşi, animalele şi păsările domestice se vor înmulţi, iar recolta va fi bună în anul ce va urma.
Obiceiuri din bătrâni
În această zi specială, unii părinţi îşi îndeamnă copiii să pună într-un vas cu apă o crenguţă de măr. Dacă este păstrată în condiţii optime, la căldură şi lumină, mlădiţa va înflori în Ajunul Anului Nou, putând fi luată la colindat ca sorcovă, povesteşte preotul Ioan E. Boroş, originar din Breţcu, cunoscător din tinereţe a obiceiurilor locului.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românesti se evocă în plină iarnă… „florile dalbe de măr”, un simbol al purităţii şi perenităţii. Analizând mai atent originea obiceiului, am aflat o altă tradiţie. Astfel, de Sf. Nicolae copiii răi sunt dojeniţi şi loviţi uşor cu o nuieluşă de măr, în loc să primească daruri în ghetuţele lustruite. Fireşte, până la urmă năzbâtiile lor sunt iertate, iar florile dalbe îi vor bucură de Sărbătorile de Iarnă.
Ca la fiecare praznic popular, circulau odinioară în mediul rural autohton o mulţime de eresuri legate de Ovidenie. Pe lângă cele relatate mai înainte, regretatul folclorist prof. Nicolae Moldovan, originar din Vâlcele (plecat în acest an la cele vesnice) ne-a oferit într/una din relatările sale pe care le păstrăm cu respect, o interesantă perspectivă.
„O altă semnificaţie a zilei de 21 noiembrie se referă la metafora Luminii, prezentă sub diferite forme în superstiţii şi legende. Nimic nu este mai drag omului decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună. Exista pe vremuri obiceiul ca oamenii să sfinţească în mod simbolic un fuior, o batistă ori un ştergar, cu care se ştergeau la ochi atunci când le intra vreun gunoi sau făceau un ulcior”.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, se derulau tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc viza fetele nemăritate, care îşi puteau vedea în apa fântânii alesul inimii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Pomeni pentru morţii fără lumânare
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ca o Sărbătoare a Luminii, cum spuneam, credincioşii merg la lăcaşele de cult pentru a lua parte la Slujbă, prilej de a aprinde lumânări. Se dă apoi de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai (din diferite pricini, cum ar fi accidente, evenimente tragice în voiajuri, boală şi singurătate etc), ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi răposaţii, post-factum, parte de lumină pe lumea cealaltă…
Prin unele sate româneşti din județ, precum Băcel sau Ciumernic, am auzit că se pune la icoană un vas cu apă şi se aprinde o lumânare, existând convingerea că mai târziu respectiva apă va fi bună la tratarea unor boli de ochi.
Azi este dezleg
are la peşte
Astăzi, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserica, credinciosii aflaţi în plină perioadă de penitență alimentară și curățenie spirituală au dezlegare să mănânce peşte.
Vă dorim, în continuare, stimați cititori, un Post al Crăciunului liniștit, cu bucurie în suflet!
Horia C. Deliu
