S-au împlinit 77 de ani de la Dictatul de la Viena, adoptat la 30 august 1940, prin care Transilvania de Nord-Est a fost smulsă din trupul ţării şi cedată Ungariei hortiste. Ceea ce nu reușiseră să realizeze timp de 30 de ani în cadrul Monarhiei austro-ungare în acest scop, conducătorii unguri în frunte cu Horthy și cu sprijinul celor doi protectori ai lui, Hitler și Mussolini, au realizat în 48 de ore, prin nedreptul Diktat (anexă).
Cercetarea unui document elaborat de Biroul Contrainformaţii din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române, intitulat „Studiu documentar asupra atrocităţilor comise de unguri faţă de populaţia română din Ardeal pe timpul de la 1940 -1945”, împreună cu lucrările editate de Centrul European de Studii Covasna-Harghita pe această temă, scoate la iveală drama românilor ardeleni din acea perioadă. În sute de pagini este redată o cantitate impresionantă de informaţii despre manifestările de maximă intoleranţă ale armatei şi populaţiei civile maghiare faţă de populaţia românească, instituţiile identitare – în primul rând bisericile ortodoxe şi greco-catolice şi şcolile în limba română – instituţiile şi asociaţiile culturale, presa în limba română, monumentele de for public şi tot ceea ce era românesc.
Date concrete despre toate aceste manifestări sunt prezentate sub forma unor anexe grupate, în documentul mai sus menționat, în următoarele capitole: pe timpul evacuării Ardealului de Nord (1940); pe timpul ocupaţiei; pe timpul retragerii armatelor germano-maghiare din toamna anului 1944; după retragerea trupelor germano-maghiare, până în primăvara anului 1945. Tabelele cuprind următoarele rubrici: data şi locul unde s-a produs faptul; natura abuzurilor şi atrocităţilor comise; numele şi adresa celui care a suferit; indicaţiile asupra celor care au comis abuzuri şi atrocităţi; cine declară.
Mişcarea revizionistă maghiară din perioada 1919-1940, care a promovat ura faţă de români şi dorinţa de răzbunare faţă de pretinsa nedreptate istorică cauzată prin tratatul de la Trianon, şi-a arătat pe deplin roadele. Documentele consemnează atrocităţi de o cruzime inimaginabilă: jafuri, distrugeri, asasinate în masă şi individuale, schingiuiri, expulzări, deportări, persecuţii, maltratări, arestări ilegale, internări în lagăre şi închisori, trimiterea în detaşamente de lucru, iar bărbaţii între 18 și 60 de ani pe front, în linia întâi, profanări, jafuri şi distrugeri de biserici şi monumente istorice ş.a. Pe baza unor legi rasiale au fost efectuate confiscări, exproprieri, rechiziţii ale proprietăţilor româneşti şi ridicarea autorizaţiilor de funcţionare a firmelor româneşti.
Şcolile româneşti de toate categoriile au fost desfiinţate. Limba română s-a interzis cu desăvârşire în toate instituţiile şi nu era permisă nici în localurile publice sau pe stradă. Aproape toţi preoţii ortodocşi şi greco-catolici au fost expulzaţi, iar majoritatea credincioşilor români din localităţile etnic mixte, obligați să treacă la confesiunile de expresie maghiară. Majoritatea bisericilor româneşti au fost profanate, jefuite şi devastate, iar 23 de biserici ortodoxe şi greco-catolice din fostele judeţe Odorhei, Ciuc şi Treiscaune au fost dărâmate samavolnic.
În concluzie, documentele relevă faptul că, în perioada celor 4 ani de ocupaţie maghiară, s-a urmărit: „exterminarea românilor din Ardealul de Nord; sărăcirea completă şi înfometarea sistematică şi totală a elementului românesc; constrângerea prin diferite mijloace barbare şi sub diferite pretexte la părăsirea Ardealului de Nord; maghiarizarea românilor rămaşi.”
La împlinirea a 77 de ani de la începutul acestui calvar românesc, făcând o paralelă cu vremurile pe care le trăim, considerăm că mesajele nostalgice, revizioniste, autonomiste şi antiromâneşti prezente în spaţiul public, în mass-media maghiară, în ultimii peste 25 de ani, pot produce acumulări la nivelul mentalului colectiv maghiar care, formând o masă critică în rândul cetăţenilor, pot îndemna la violenţă, la conflicte cu urmări incalculabile pentru convieţuirea paşnică a românilor şi maghiarilor, din această parte de ţară, pentru multe generaţii viitoare.
În pragul aniversării Centenarului Marii Uniri, cu privirea îndreptată spre viitor, nicio clipă nu putem uita trecutul, pentru a nu risca să-l retrăim.
Prof. Florentina Teacă
Anexă
Textul Dictatului de la Viena
- Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la fața locului.
- Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de 15 zile și remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării și ale ocupării, precum și modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar și român vor veghea ca evacuarea și ocuparea să se desfășoare în ordine completă.
- Toți supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în favoarea naționalității române într’un termen de șase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adițional de un an și vor fi primiți de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg și acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanților.
- Supușii români de rasă ungară, stabiliți în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României și care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naționalitatea ungară, într’un termen de șase luni. Principiile enunțate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.
- Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naționalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia același angajament solemn în ceea ce privește pe supușii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
- Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție directă între guvernele român și ungar.
- În cazul în care dificultăți sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român și ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor adopta o soluție definitivă.
