Într-un mesaj al Asociației Universale Esperanto (UEA), trimis Organizației Națiunilor Unite și UNESCO, cu ocazia Zilei Internaționale a Limbii Materne, se spune:
„Scopul de a livra o educație de calitate tuturor – al patrulea dintre cele șaptesprezece Scopuri pentru o Dezvoltare Durabilă – are nevoie de o atmosferă de încredere și susținere de la toate părțile: educatori, studenți, politicieni, instanțe educative oficiale. O astfel de atmosferă, la rândul ei, pretinde ca cei care studiază să aibă cele mai bune situații pentru a învăța. În primul rând, acest lucru înseamnă învățare în limba pe care ei o cunosc pe deplin – și anume: limba maternă.
ONU a proclamat anul 2021 Anul Internațional al Păcii și Încrederii. Un bun punct de pornire a unei asemenea inițiative îl reprezintă școlile.
În multe țări și circumstanțe, unii copii nu sunt instruiți în propriile limbi și se face puțin pentru a-i ajuta să treacă la limba de instruire. De multe ori acest lucru îi dezavantajează toată viața, anulând pozitivul prezenței școlare, de o instruire competentă și de investiție în infrastructura școlară. Fără o instruire a elevilor în limba pe care ei o înțeleg, noi aruncăm bani și, cu ei, vieți pline de promisiuni.
Scopul principal al Zilei Internaționale a Limbii Materne este de a sublinia avantajele educative ale folosirii limbii materne în școli, mai ales în școlile elementare. Copiii învață să citească și să scrie mai repede în limba pe care ei o stăpânesc deplin. Ei trăiesc experiența unui dezavantaj, dacă trebuie să-și înceapă învățarea într-o limbă pe care nu o stăpânesc, în parte sau complet.
Ziua Internațională a Limbii Materne ne amintește că în multe părți ale lumii pentru toate limbile lipsește un statut oficial, se discriminează împotriva vorbitorilor lor și se neglijează valorile lor culturale.
Ultimul Festival Mondial Esperanto a întrunit mii de vorbitori de Esperanto într-un aranjament virtual pe parcursul a trei luni. Rezoluția finală a acestuia a cuprins o declarație, că ONU și UNESCO ar trebui să creeze „o politică lingvistică mai inclusivă, dacă ele vor să mobilizeze societatea mondială în jurul scopurilor lor”. Susținerea pe care UNESCO o dedică educării în limbile materne ale copiilor este un bun exemplu al unei astfel de politici inclusive, pentru că el poartă învățarea către studenți în loc să-i ducă pe studenți la învățare. Făcând acest lucru, ea îi face pe ei participanți mai buni și mai totali într-o societate pașnică și justă.
În timpul actual, timp al pandemiei, este deosebit de important ca instruirea copiilor să includă și părinții ca parteneri în educație – și acest lucru în sine însuși poate va necesita o educare în limba maternă, într-o limbă pe care părinți și copii o împart între ei ca parte a moștenirii lor.
UEA (Universala Esperanto Asocio) crede într-o educație pentru toți în limbi pe care ei le înțeleg, în justețe lingvistică în toate aspectele acesteia și într-o lume mai pașnică datorată educării și înțelegerii. Asociația noastră lucrează în acest sens în fiecare colț al lumii, în legătură cu Limba Internațională Esperanto. Noi facem apel la Națiunile Unite, UNESCO și toți care colaborează pentru a ajunge la o lume durabilă, ca ei să îndeplinească Scopul 4 pentru o Dezvoltare Durabilă și cunoașterea, egalitatea, justețea și perspectiva pe care le-ar aduce o asemenea realizare.
Noi promitem susținerea noastră în această strădanie și atragem atenția asupra valorii Limbii Internaționale Esperanto pentru a ajunge la oameni în multe țări prin mesaje ca acesta al Zilei Internaționale a Limbii Materne – o valoare pe care UNESCO deja o practică prin admirabila sa editare a unor scrieri și în Esperanto”.
În România, împreună cu comunitatea românească, trăiesc 17 minorități etnice, care își păstrează „tradițiile culturale, lingvistice și religioase specifice”. Despre componența acestora ne informează sursa Wikipedia: „Conform recensământului din anul 2011, populația minoritară reprezintă un procent de circa 11% din totalul de 20,1 milioane de locuitori.[3] Cele mai importante minorități din România sunt cea maghiară – 1,23 milioane de locuitori (circa 58,9% din totalul minorităților), fiind urmați de romi – 0,62 milioane (29,8% din minoritari), ucraineni – 50,9 mii de locuitori (2,44% din minoritari), germani – 36 de mii (1,73%), turci – 27,7 mii (1,33%), ruși-lipoveni – 23,49 mii (1,13%) și cu sub 1% pondere (fiecare) din minoritari (20 de mii de locuitori sau mai puțin) – tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croați, greci, evrei, italieni, polonezi, cehi și alte minorități. De asemenea in România se află si comunități de arabi, afro-români, chinezi, vietnamezi, indieni, pakistanezi etc.”
Aceste comunități au reprezentare în Parlament și în Guvernul României, bucurându-se astfel de toate drepturile oferite de un stat democratic, deci inclusiv dreptul de a-și păstra și de a comunica în limba maternă. Desigur, mai au și datoria de a învăța limba oficială, respectiv limba română, și Constituția țării în care trăiesc, România, căci numai în conlucrare cu populația majoritară își pot asigura un trai mai bun și o viață mai fericită.
(Traducere în limba română, din Comunicatul de presă Nr. 929/ 2021-02-05/ al Asociației Universale Esperanto, și comentariu: Mihai Trifoi)
