Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial este marcată la data de 17 octombrie, în fiecare an.
La 17 octombrie 2003, Adunarea Generală a UNESCO a adoptat, la Paris, Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial care are ca obiective: salvgardarea patrimoniului cultural imaterial; respectarea patrimoniului cultural imaterial al comunităţilor, grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora; sensibilizarea, la nivel local, naţional şi internaţional, asupra importanţei patrimoniului cultural imaterial şi recunoaşterii sale reciproce; cooperarea şi asistenţa internaţională, potrivit https://cimec.ro/.
Patrimoniul Cultural Imaterial este un concept creat şi promovat de UNESCO ca urmare a interesului pentru protejarea culturii tradiţionale manifestat de diverse state-membre ale acestei organizaţii internaţionale. Atenţia acordată acestui tip de patrimoniu a început să se materializeze încă din anul 1989, atunci când UNESCO enunţa Recomandările pentru Salvgardarea Culturii Tradiţionale şi a Folclorului, încurajând statele membre să-şi protejeze literatura orală, meşteşugurile, ritualurile etc. Pentru a asigura acestei categorii de patrimoniu acelaşi statut cu cel de care se bucura, la nivel global, Patrimoniul Mondial UNESCO, „cultura tradiţională şi folclorul” au fost denumite, în Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a UNESCO din 2003, „patrimoniu cultural imaterial”, indică site-ul https://www.cnr-unesco.ro/.
Convenţia a intrat în vigoare la 20 aprilie 2006 pentru cele treizeci de state care au ratificat-o la 20 ianuarie 2006 sau înainte de această dată. În ceea ce priveşte orice alt stat, convenţia intră în vigoare la trei luni după depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, arată https://ich.unesco.org/.
Potrivit Convenţiei UNESCO, patrimoniul cultural imaterial se manifestă în următoarele domenii: a) tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;
b) artele spectacolului; c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive; d) cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers; e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
România a acceptat această Convenţie prin Legea nr. 410 din 29 decembrie 2005 şi a depus instrumentele de ratificare la 20 ianuarie 2006, moment care a deschis posibilitatea înscrierii elementelor de patrimoniu cultural imaterial româneşti pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii, instrument principal de aplicare a respectivei convenţii. România a construit, totodată, un sistem întreg de protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, prin acte normative, instituţii şi organisme specializate, susţinute de autorităţi administrative şi academice, conform http://legislatie.just.ro/.
În România, activitatea de cercetare, conservare şi promovare a Patrimoniului Imaterial este coordonată de Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism ştiinţific de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii. Tot această Comisie se ocupă şi de alcătuirea dosarelor pentru includerea în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.
România are de la 1 decembrie 2022 alte două elemente înscrise în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii şi anume: „Tradiţia de creştere a cailor de rasă lipiţană” din cele 7 ţări (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Italia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), în care acest patrimoniu este păstrat activ şi neîntrerupt şi „Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”, notează https://www.cnr-unesco.ro/.
Celelalte 7 elemente ale patrimoniului cultural naţional înscrise până în prezent pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii sunt: „Ritualul Căluşului” (2008), „Doina” (2009), „Artizanatul ceramicii de Horezu” (2012), „Colindatul de ceată bărbătească” (2013, înscriere multinaţională cu Republica Moldova), „Jocul fecioresc” (2015), „Tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei” (2016, împreună cu Republica Moldova), „Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie – Mărţişorul” (2017, împreună cu Republica Moldova, Bulgaria şi Republica Macedoniei de Nord), se arată pe https://patrimoniu.ro/ şi https://www.cnr-unesco.ro/..
În contextul iniţiativei UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial, 38 de români au primit titlul de Tezaur Uman Viu. Iniţiativa vizează atât creşterea gradului de recunoaştere şi vizibilitate a păstrătorilor şi transmiţătorilor elementelor de patrimoniu cultural imaterial în cadrul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg cât şi identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al realizării/interpretării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia.
AGERPRES
Sursa foto: www.matricea.ro
