Un proiect de lege privind instituirea zilei de 11 iunie ca „Ziua Victoriei Revoluției de la 1848 și a Democrației Românești” a fost depus în iunie 2018, de mai mulți deputați și senatori. Conform expunerii de motive, ziua de 11 iunie a fost cel mai important moment al anului 1848, la această dată domnitorul Gheorghe Bibescu a semnat ‘Proclamația de la Islaz’, programul mișcării revoluționare din Țara Românească, conceput ca act constituțional, recunoscând astfel cererile poporului și ale guvernului revoluționar. „Evenimentele care au continuat până pe 13 septembrie 1848, când armata otomană, dar în special cea rusă, au înăbușit Revoluția, au pus bazele a ceea ce urma să devină statul român modern”, se precizează în continuare.
Senatul și Camera Deputaților au adoptat proiectul de lege la 20 iunie 2018, respectiv, 13 decembrie 2022. Legea nr. 27/2023 privind instituirea „Ziua Victoriei Revoluției de la 1848 și a Democrației Românești” și declararea unor municipii ca orașe-martir ale Revoluției de la 1848 a fost promulgată prin Decretul prezidențial nr. 44 din 10 ianuarie 2023. Legea stipulează că autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și organizațiile neguvernamentale pot organiza manifestări și acțiuni publice dedicate sărbătoririi acestei zile. În semn de cinstire a eroismului manifestat și a memoriei martirilor căzuți în lupta pentru victoria Revoluției de la 1848 și a democrației românești, municipiile București, Blaj și Craiova se declară orașe-martir ale Revoluției de la 1848, conform site-ului https://lege5.ro/.
***
La 11 iunie 2025, Opera Națională București celebrează Ziua Victoriei Revoluției de la 1848 și a Democrației Românești printr-o reprezentație specială a capodoperei ‘Nabucco’ de Giuseppe Verdi, începând cu ora 18.30. Spectacolul este organizat sub autoritatea Guvernului României, potrivit https://www.radioromaniacultural.ro/.
***
Proiectată să izbucnească la 10/22 iunie 1848, Revoluția de la București a suferit o întârziere de o zi, în contextul în care, după reușita de la Islaz, autoritățile au început arestările printre cei bănuiți că ar fi fost organizatorii declanșării Revoluției; C.A. Rosetti, maiorul I. Voinescu. Nicolae Golescu, I. Brătianu, ș.a. s-au salvat, ascunzându-se sau deghizându-se, potrivit volumului „Revoluția română din 1848” (Editura Politică, 1969).
În aceeași zi, la adunarea secretă ținută în casa profesorului Axente Sever din mahalaua Dobroteasa, toți cei care scăpaseră de arestare au hotărât ca a doua zi, 11/23 iunie, la orele 4 după-amiază, să fie dat semnalul de începere a Revoluției.
În dimineața zilei de 11 iunie, Gheorghe Bibescu, domnul Țării Românești, în urma arestărilor făcute, a căutat să se asigure și de sprijinul armatei din cele două garnizoane din București, cerându-le reînnoirea jurământului de credință. Unitățile militare și-au arătat însă atașamentul față de revoluționari. Domnul s-a adresat apoi corpului comercianților, pe care plănuia să-l înarmeze spre a forma o gardă orășenească; încercarea nu a reușit, deoarece negustorii așteptau și ei cu nerăbdare semnalul de declanșare a revoluției, devenită inevitabilă în pofida măsurilor polițienești ce se luaseră.
La 11/23 iunie 1848, la ora 16.00, când clopotul Mitropoliei a început să sune, urmat imediat de clopotele celorlalte biserici, dând semnalul pornirii Revoluției, toată populația Bucureștiului era pregătită.
Cadetul I. Magheru, nepotul lui Gheorghe Magheru, însoțit de câțiva camarazi, au mers în grabă în strada Lipscani, unde, urcat pe o masă, a citit ‘Proclamația de la Islaz’. Mulțimea ce se aduna de pretutindeni a primit prevederile programului revoluționar cu aclamații de bucurie. Negustorii din Lipscani ieșiseră cu steaguri tricolore. Tabacii și măcelarii au venit în număr mare. Spre seară și-au făcut apariția și țăranii din satele din împrejurimile Bucureștiului: ‘poporul se îndreptează în grămadă către palat, unde strigă mereu lui vodă să iscălească constituția’, cum era denumit programul revoluționar, aprobat de masele populare la Islaz.
Un escadron de cavalerie comandat de căpitanul Mavrocordat și compania 2 din regimentul 3 infanterie, comandată de căpitanul Bălănescu, aflate de pază la palat, nu au schițat niciun gest pentru a opri mulțimea. Delegația poporului, în frunte cu Nicolae Golescu și I.C. Brătianu, și-a continuat drumul pentru a-i cere domnului să semneze ‘constituția’.
Sub presiunea mulțimii, domnul Gheorghe Bibescu a acceptat, la 11/23 iunie 1848, să semneze proclamația-program și să recunoască un nou cabinet ministerial, format din cei aflați în fruntea Revoluției. În guvernul revoluționar provizoriu s-au aflat: Nicolae Bălcescu (secretar de stat pentru Afacerile Externe), Nicolae Golescu (secretar de stat al Afacerilor Interne), Gheorghe Magheru (Finanțe), Ion Heliade-Rădulescu (Culte), Ștefan Golescu (Justiție), Constantin Kretzulescu (președinte al Consiliului administrativ), C.A. Rosetti (prefectul Poliției Capitalei), colonelul Ioan Odobescu (șef al Oștirii), potrivit lucrării ‘Istoria României în date’ (Editura Enciclopedică, 2003).
Semnarea proclamației-program de către domn și alcătuirea noului guvern au însemnat însă un succes deosebit pentru Revoluție. Victoria Revoluției de la București s-a răspândit treptat pe întreg cuprinsul Țării Românești. Ecoul său s-a făcut simțit și în Transilvania și Moldova. Gazetele transilvănene publicau numeroase corespondențe privind desfășurarea revoluției de peste munți.
AGERPRES
***Explicaţie foto: Proclamaţia de la Islaz; Monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz (1848).