Data de 1 aprilie este celebră în lumea întreagă fiindcă este dedicată… păcălelilor! Ea reprezintă un prilej de amuzament, dacă farsele sunt nevinovate şi au haz. Trebuie evitate însă „glumele” deplasate, care pun…„victima” într-o situaţie jenantă față de ceilalți.
Dar să vedem de unde provine acest obicei amuzant? Există o variantă ce-l vizează pe Regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou: în loc de 1 aprilie (cum fusese până atunci) urma să se devanseze pe 1 ianuarie. Cum a și rămas! Însă nu toți supușii au aflat la timp, alții nu s-au obişnuit cu noutatea, iar unii – numiţi „Nebunii lui april” – au continuat să păstreze vechea datină. Ei au considerat o vreme că Anul Nou începe tot pe 1 aprilie, oferindu-şi ca atare daruri şi petrecând cum se cuvine. Numai că încăpățânarea lor a fost luată în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite şicane, farse.
Lumea s-a amuzat pe seama lor, iar obiceiul glumelor de 1 Aprilie a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a extins în întreaga Europă, iar mai târziu pe tot Globul.
Iniţial, „victimelor” li se prindea cu un ac de gămălie pe spate fără ca acestea să prindă de veste câte o figurină din hârtie. De regulă era un peştişor, de unde a provenit şi expresia „Poisson d’avril”. Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone existând moda trimiterii unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
În unele ţări rânduiala poartă numele de „Ziua naivilor”, a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas cam aceeaşi.
Cert este că mai ales copiii, adolescenţii, se dau în vânt să facă o poznă, o ghiduşie, să le joace un renghi nevinovat colegilor de generație, dar și celor mari. Dacă farsele sunt reuşite şi nu jignesc, nimeni nu se supără.
În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, bombastice. Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate lansează de 1 aprilie felurite „bombe”, menite să-i inducă în eroare pe naivi, pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a păcălelilor.
Tradiţia românească spune ca păcălelile trebuie făcute doar până la prânz în ziua de 1 Aprilie, altminteri pot aduce …ghinion! În general, oamenii încercă în fel şi chip să se ferească de glumele specifice începutului de Prier.
În acest sens există un mic ritual al celor superstiţioşi. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă ( mai ales la examene), au prin buzunare mici obiecte de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi, etc, etc.
Sărbătoarea păsărilor
Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii …înaripatelor văzduhului. Încă din anul 1902 s-a semnat la Paris Convenţia pentru Protecţia Păsărilor. În urmă cu peste două decenii s-a emis și o Directivă europeană (79/409/CCE) care reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe de habitat pentru păsările sălbatice. Directiva a fost introdusă şi în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului reprezintă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie.
Horia C. Deliu
