Aproape un milion şi jumătate de români îşi serbează, în fiecare an, pe 8 Brumar (conform vechiului calendar popular), Ziua onomastică. Ca atare, pe toţi cei care poartă prenumele de Mihai şi Gavril, cu derivatele respective, ţinem încă de la începutul articolului să-i felicităm călduros şi să le urăm „La Mulţi Ani!”.
Majoritatea dintre sărbătoriţi – peste 720.000 – sunt bărbaţi. Cei mai mulţi se numesc Mihai (360.900), Gabriel (237.500), Mihail (54.160), Mihăiţă (27.200) şi Gavril (22.100). Totodată, se sărbătoresc şi cei cu prenumele Gavrilă, Mihnea, Gabi, Mihalache, şi Mişu.Cele mai frecvente prenume ale femeilor sărbătorite în această zi sunt Mihaela (351.150), Gabriela (218.850) şi Gabi (35.189) Le dorim tuturor multă sănătate şi fericire!
Părinţi conducători
Sărbătoarea aceasta poartă un nume aparte, fiind numită a „Îngerilor”, întrucât cetele acestor făpturi graţioase şi inefabile au rolul de a călăuzi sufletelor credincioşilor spre Rai. Se ştie că de cum ne naştem un înger se aşează pe umărul nostru, protejându-ne toată viaţa, ferindu-ne de rele. Potrivit miturilor străbune româneşti, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (care sunt socotiţi mai mari în gradul îngerilor, cunoscuţi şi drept părinţi conducători) sunt înfăţisaţi în icoane cu aripi, purtând săbii în mână. Arhanghelul Mihail are menirea de a se război cu diavolul, dar şi de a veghea lângă persoana care trage să-şi dea duhul, stând la creştetul lui. Se spune în popor că dacă bolnavul se vindecă, Arhanghelul Mihail se găseşte la picioarele sale, fiind un semn bun. Atunci când va veni sfârsitul lumii, Arhanghelul Mihail se va lupta cu demonii, iar sunetul trâmbiţei sale va ridica morţii din cimitire.
Celălalt Arhanghel pereche, Gavriil, a avut nobila misiune de a o înştiinţa pe Fecioara Maria că-l va aduce pe lume pe Iisus. Ca atare, este perceput în folclor ca un vestitor al minunilor, ocrotitor al mamelor şi al fecioarelor, dar şi al pruncilor. În iconografie apare ţinând în mână o călimară şi o pană, simboluri ale rolului său de mesager.
Pelerinaj în Ţara Sfântă
Fac o mică paranteză spre a preciza că, aflându-mă cu trei ani în urmă în Ţara Sfântă, am poposit şi într-un loc special, unde se află piatra pe care a şezut Arhanghelul Gavriil, atunci când i-a dat minunata veste Maicii Sfinte. Sute de credincioşi din toată lumea veniţi în procesiune se opreau în faţa acestei relieve sacre, pentru a se închina şi fotografia. A fost un moment cu totul special, pe care îl voi păstra mereu viu în memoria afectivă, de aceea l-am şi evocat aici.
Hramul vechii Biserici ortodoxe din Zagon
Zagon. Vechea Biserică din lemn
Conform unui obicei al ultimilor ani, am primit invitaţia de a lua parte astăzi la slujba pe care părintele Nicolae Hagiu o va oficia în bisericuţa veche de 200 de ani din Zagon, care are Hramul Sfinţiilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Modestul lăcaş de cult a fost ridicat în perimetrul numit pe vremuri „Satul românilor”, pe clopot existând o inscripţie datând din anul 1468, aici venind să se închine ortodocşi din toată zona. Într-o veche tipăritură brâncovenească din anul 1709, un ceaslov unic ieşit de sub teascuri la Bucureşti, figurează o însemnare edificatoare: „Scris-am eu, popa Toma din Zagon, fiind în temniţa Turii”. În 1762 este consemnată prezenţa în Zagon a «Cazaniei lui Varlaam», vestita Carte românească de învăţătură, apărută la Iaşi în 1643 pe vremea lui Vasile Lupu.
În mica biserică, un adevărat monument arhitectonic, se oficiază în ultima vreme doar o dată pe an slujba la Hram, pe 8 noiembrie, ca un omagiu adus înaintaşilor şi ca semn de cinstire a zagonenilor ce au păstrat vie flacăra credinţei, pe aceste meleaguri. După cum se ştie, peste drum s-a înălţat o falnică biserică, inaugurată cu mult fast în urmă cu patru ani în prezenţa ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. Cea mai mare comună din judeţul Covasna, Zagonul, avea nevoie de o asemenea Casă a lui Dumnezeu, iar strădaniile credincioşilor, sub îndrumarea tânărului şi inimosului preot Nicolae Hagiu, donaţiile cetăţenilor, munca fizică efectivă depuse de unii închinători pentru înălţarea falnicului edificiu, le-au fost tuturor răsplite.
Obiceiuri strămoşeşti
Părintele Nicolae slujind în Biserica veche din Zagon
În popor Sfinţii Mihail şi Gavriil sunt consideraţi patroni ai caselor şi gospodăriilor, iar data de astăzi, în calendarul vechi popular, reprezintă hotarul dintre toamnă şi iarnă. Un localnic, Nicu Macovei, ne spunea că străbunii socoteau că cei doi sfinţi au grijă să nu lase iarna să dea buzna dintr-o dată, luând sătenii pe nepregătite, praznicul fiind supranumit şi „Toamna Arhanghelilor”, deoarece de multe ori vremea fiind blândă, ca şi acum, te ducea cu gândul la un sezon însorit. În sâmbăta anterioară zilei Arhanghelilor Mihail şi Gavriil s-au ţinut slujbe de pomenire a morţilor, s-au dat de pomană colaci, fructe, colivă de sufletul celor răposaţi. Sunt ofrande numite pe alocuri şi „Moşii de Arhangheli” , iar în biserici s-au aprins lumânări atât pentru morţi, cât şi pentru vii.
Plocoane pentru naşi
Fiind o Sărbătoare specială, datina impune ca naşii să primească vizita finilor, care duc plocoane de tot felul. În zona noastră se obişnuieşte a se oferi naşilor colăcei, întrucât la cununie lumânările ţinute de naşi sunt simboluri ale celor doi Sfinţi Arhangheli, Mihail si Gavriil. Tradiţia obligă gospodinele să nu robotească azi, să nu lucreze ca în alte zile ale săptămânii, întrucât vor avea ghinion.
În zonele de munte cei doi sfinţi sunt consideraţi şi ocrotitori ai animalelor din gospodărie, mai ales a oilor. În biserică se vor aprinde lumânări nu doar pentru cei plecaţi în lumea de dincolo, ci şi pentru cei vii. Tradiţia populară românească spune că lumânarea aprinsă în această zi reprezintă „lumina” ta în viaţa de dincolo.
Horia C. Deliu
